Există o singură certitudine zilele astea – timpul frumos va trece și toamna ne va găsi cu aceleași probleme nerezolvate. Nu există o mie de feluri în care conflictul ucrainean poate evolua. Nu sunt decît trei. Propun să examinăm ce știm despre ele și care e în interesul nostru, al UE și al Occidentului, tabăra noastră.
Să începem de la situația actuală. Ambele tabere își dau lovituri fără menajamente, mor sute de militari pe zi și zeci de civili, deși cifrele sunt neclare, se distruge infrastructură- drumuri, poduri, căi ferate și se cheltuiește o avere pe arme, pe care fabricații au probleme de unde să le mai scoată. Americanii au cumpărat muniție de pe piață pentru ucraineni, adică au luat rezerve din terțe țări ca să nu se atingă de ale lor, strategice, pentru că se așteaptă ca rata de consum (cît trag ăia unii în alții) să depășească rata normală de producție de arme și muniții. În schimb, au intrat în rezerva lor strategică de petrol, ca să țină prețul petrolului să nu urce și mai mult. Macron a venit cu ideea că economia franceză trebuie reorientată spre război, că francezii nu reușesc să dea ucrainenilor armele promise pentru că nu produc destul și stocurile s-au epuizat. Rușii plantează mine anti-personal cînd își retrag trupe de pe undeva, să le țină locul cald pînă cînd se întorc. Sancțiunile fac ca rușii să ducă lipsă de piese de schimb, dar creșterea prețurilor la energie afectează greu Europa, unde ne pregătim de recesiune. Economia care trage continentul și bugetul UE, cea germană, se vede brusc în situația de a pierde energia ieftină din Rusia și piețele de export din China, ceea ce pentru tot UE e semn de împotmolire economică și probabil a doua criză a euro, aflat la minim istoric față de dolar și francul elvețian. Ucrainenii au declarat că războiul continuă pînă recuperează ei Crimeea, singurul loc din Ucraina unde – ca și în Transnistria- lumea preferă să trăiască în Rusia chiar dacă se organizează o consultare pe bune- pe motivul evident că sunt mai mult ruși, tot ca în Transnistria, mulți pensionari din Armata Roșie și FSB, etc. Șeful serviciului britanic de informații a spus BBC că nimeni nu poate avea vreo victorie definitivă în Ucraina, cel puțin nu în acest an. Dar ”reconstrucția” a început deja, deși rușii, influenți pe la FMI cum nu te-ai aștepta, au oprit vreun mare ajutor pentru Ucraina, dar banii se adună din alte părți de parcă am ști ce să facem cu ei. Nu trece zi să nu mă invite careva la reconstrucție, de-oligarhizarea de după și alte fantezii.
În această opțiune, banii intră la cine vinde petrol și gaze, ca și armament, și cum la ruși asta e producția lor de bază ei compensează pierderile datorate sancțiunilor cu cîștigurile din energie. Pierd statele occidentale, mai ales cele care nu sunt și producătoare, adică europenii, și cetățenii lor. Pierd oamenii uciși, deplasați, și familiile lor. În Italia vine extrema dreaptă la putere, și în America la legislative democrații sunt serios amenințați de republicani, că nimeni nu cîștigă vreodată alegerile cu asemenea prețuri la petrol. Joe Biden a pierdut enorm din aprobarea publicului, cu o majoritate clară la 54% care nu sunt de acord cu politicile lui.
Asta e opțiunea de bază, baseline, opțiunea 1, să nu facem nimic și să lăsăm să continue situația actuală, dacă nu se schimbă nimic putem deja calcula fiecare lună cu cîți morți în plus, falimente, distrugere economică și costuri pentru viitor, cînd vom recolta minele plantate azi, după ce nu terminasem nici cu cele neexplodate din al doilea război mondial. Nu mai vorbesc de conflicte colaterale care se umflă profitînd de acesta, Kosovo-Serbia, Bosnia, Turcia-kurzi, etc.
Să trecem la opțiunea doi, care ar fi să se negocieze o încetare a focului astăzi, pe pozițiile de acum sau minime mișcări. Să numim opțiunea aceasta înghețarea conflictului ucrainean, cum s-a întîmplat în 2014. Sau cu Transnistria, Osetia de Nord, Abhazia, etc. Dacă se ridică sancțiunile și rușii reiau tranzitul la gaze, economia răsuflă rapid. Se pot reconstrui unele lucruri, nu toate. Se rezolvă și cu criza cerealelor. Dar există dezavantaje mari. Precedentele înghețări nu s-au rezolvat niciodată, au rămas înghețate. Cele două războaie din ultimul an, cel din Ucraina și cel din Caucaz au fost primele dezghețări, au dus la schimbări de frontiere, dar atît. Cît incertitudinea continuă, continuă și înarmarea, rata de refugiați care revin în regiuni disputate e mică și investitorii sunt rezervați.
Opțiunea trei este să se negocieze o pace de fond, în care discutăm frontierele Ucrainei, tratatele nucleare și relația noastră cu Rusia, după ce Rusia a văzut că nu merge totul cum vor ei, și noi am văzut cît e de scump să dai lecții Rusiei. În acest scenariu Rusia păstrează Crimeea, într-un statut oarecare, se negociază pentru Donbas un statut de autonomie și ce mai e în planul italian, nu l-am văzut, dar am auzit că e bun și mai ales cuprinzător, e acea discuție pe fond cu Putin care demult trebuia să aibă loc. La fel, se ridică sancțiuni și economiile se reîntorc la normal, chiar dacă Rusia pierde Nord Stream 2, șpaga pe care nu am vrut să le-o dăm ca să nu intre în Ucraina.
Există evident și scenariul patru, pe care nu îl pot nimic o opțiune, pentru că spre deosebire de alternativele de mai sus, care sunt toate la îndemîna decidenților, pentru scenariul 4 nu e destul să hotărască cineva că așa facem și asta alegem, e nevoie de Deus ex machina, ne trebuie un act at lui Dumnezeu, trăsnet, dronă, orice. E scenariul în care Putin dispare cumva. Nu știm la cine ar trece armele nucleare în acest scenariu, nici cine ar veni la putere, și șansele să vină unii care să ne sune să ceară pace nu sunt mari. Dar, în sfîrșit, oricine vine va fi precum conspiratorii de la 20 iulie contra lui Hitler, care voiau pace cu Occidentul, dar păstrînd mare parte din cuceririle Wehrmacht, echivalentul ar fi Crimeea, Donbasul. Nu există nici în această opțiune cineva plauzibil care să ajungă la butoane după moartea lui Putin și să vrea pacea cu prețul să ni le dea înapoi.
În opțiunea 3, producătorii de energie și de arme pierd serios. Nu e în interesul lor să se negocieze o pace stabilă, care să nu fie doar o pauză spre războiul viitor. Opțiunile 2 și 3 au o tentă de injustiție, de asemenea, adică e clar că pentru a salva, vieți, economii și pe noi toți nu vom putea face tabula rasa, să pedepsim pe invadator și să îl deferim curții de la Haga. Acest lucru s-ar întîmpla doar în scenariul 4, an act of God, pe care nu o includ în analiza noastră, că e opțiunea lui Dumnezeu, nu a noastră, atrag doar atenția că nu destul să dispară Putin.
Votanții români, ca peste tot în Europa, să ne spună ce vor. 1, și să cumpărăm pastile de iod? 2, ca să îi dăm timp lui Dumnezeu să se hotărască de partea cui e și să trăsnească odată pe Vladimir Vladimirovici? 3, ca să ne plănuim viitorul altfel decît ca baze militare și cumpărători de echipament militar vechi cu comisioane mari?
Facem un sondaj?
Optiunea omorarii adversarului cu ajutorul Joker-ului mi se pare cea mai academica solutie propusa de aceasta tuasa prof.dr.ing.agronom. Continuati … sa va lasati copiii in grija acestor criminali in slujba unor puteri straine Romaniei, biserica, de orice fel, ucide ! Inseamna ca stiti si finalul: disparitia Ukrainei. Pana atunci, luati un plover pe voi, dupa 15 Aug urmeaza racirea globala, nici dupa 70 de ani nu stiti cu cine v-ati gasit sa va bateti.