Ultimul mare eveniment Dragnea

Toată presa română, de la cea bulevardieră la Ion Cristoiu, de la amărîtul de Ciutacu, la PSD-iști cu greutate s-au grăbit să se lanseze în profeții cu ocazia eliberării lui Liviu Dragnea. Pe neașteptate, înfundatul politic al tuturor forțelor românești, europene și transatlantice (fiecare cu cîte ceva, mai mult sau mai puțin) a fost eliberat. Eliberarea lui Liviu Dragnea a bătut știrea cu elicopterul american pus pe burtă în Piața Charles de Gaulle, fiind, după prezența și morții noștri în Afganistan, încă un semn șocant al prezenței noastre în NATO.

Cei mai mulți s-au grăbit să-i prevadă o întoarcere glorioasă în politică și să semnaleze pericolul reprezentat de teleormănean. Cei mai reținuți, chiar precauți și mai de bun-simț au fost colegii săi din PSD. Să fie sănătos, să se trateze, să se bucure de familie, să se odihnească! Pe ce loc să-l primească? I-a băgat cumva Liviu Dragnea în seamă cît le-a fost tartor la partid? I-a zdrobit prin ignorare și dispreț. Cînd l-au văzut cum la ieșirea din penitenciar Liviu Dragnea își îmbrățișa prietenii și simpatizanții au încremenit. Cu una îi cuprinde de după gît, pe cealaltă o ținea înfundată în buzunarul pantalonilor, de parcă ar fi ținut ascuns un pumnal sau un pistol. Și-au adus aminte de anii în care îi ignora, în care vorbea numai cu unii, de perioada în care a desemnat matracuci și paparude pentru funcții importante. Muta oamenii ca pantofii.

Ce să facă în PSD? PSD-ul a plecat steagul și la europeni, și la americani, a făcut pace cu serviciile secrete, încercînd să convingă că este condus de o echipă de rezonabili, de oameni cu care se poate negocia, cu care se pot face scenarii și învîrteli. Dacă ați ascultat bolmojelile lui Vasile Dîncu pe subiect, ați fi înțeles că în fața lui Liviu Dragnea la intrarea în PSD este un zid gros de beton. Cine să-l primească în PSD pe Liviu Dragnea și să-i cedeze locul? Gabriela Firea? Nu a încercat ea să fie expresia unei lovituri de palat în PSD? Marcel Ciolacu? Pardon! Omul este un Dragnea care a căzut la pace și nu-și arată încă toate ambițiile de putere. Sigur, nu visează la Buzău și la Nehoiu ! Olguța Vasilescu? Salutare, taică! S-a salvat cu primăria Craiovei și nu mai joacă pe aceeași mînă pe care a pierdut. Abia a scăpat. Vulpea roșcată a înțeles toată regia condamnării și nu a avut niciodată spirit de martir.

Viitorul lui Liviu Dragnea arată mai ușor de citit după cei care l-au așteptat ”la gară”. Iubita, Codrin Ștefănescu și Carmen Dan. Politic vorbind, nimeni. Cineva i-a profețit a doua zi un viitor politic alături de Dan Diaconescu. Dacă l-ar fi așteptat și caricatura de la OTV, Liviu Dragnea s-ar fi umplut spectaculos de sînge (ridicol!) și viitorul său ar fi fost îngropat definitiv. Dacă l-ar fi așteptat Darius Vâlcov, la un pas de a prelua o celulă abia eliberată, s-ar fi trezit cu un alt dosar.

Să fie clar. Fac parte dintre aceia care cred că Liviu Dragnea a fost lucrat și înfundat de forțe externe orchestrate pentru că reprezenta un enorm pericol pentru interesele acestora. Politice, militare, economice, strategice. Toți cei din România care au participat la operațiune, de la Codruța Kovesi la Mălin Bot, ong-urile gălăgioase și pînă la Rise Project n-au fost decît instrumente și amplificatoare. Cazul Dragnea este prima mare dovadă că și lumea democratică poate pune la cale o operațiune de înfundare a unui adversar incomod.

Nici n-a fot extrem de greu. Partidul nu l-a apărat pentru că nu era unit în jurul său. Funcționa ca o bandă de oportuniști, cum funcționa și PDL-ul și cum este acum PNL-ul. În plus, Liviu Dragnea i-a disprețuit și călcat în picioare pe cei mai mulți și mai cu materie cenușie din PSD. Partidul nu forma o echipă. Nu erau legați de un ideal, de un proiect, de o schimbare importantă de filosofie politică în România. Nu era decît o echipă care vămuia puterea. Iar Liviu Dragnea, votat nominal ca președinte al partidului, s-a purtat autoritar, ca un proprietar de tavernă. Felul în care a inventat premieri ne arată cît de superficial a fost, cît de mult și-a permis să improvizeze cu incompetenți pe funcții importante, ce oameni șterși a desemnat.
Nu era greu de găsit trădători și acoperiți care să-l lucreze. Vizita la Donald Trump ne arată ce personaj cu anvergură de țărănuș din Bărăgan ajunsese într-o tentativă de ”acreditare” politică la Washington. Să plătești o fotografie cu o strîngere de mînă la o masă banală, la care interlocutorul nici măcar nu se oprește din clăfăit și să te expui ridicolului împreună cu primul-ministru țării tale era un mare semn de mediocritate, de lipsă de clasă, de vulnerabilitate mai mult decît africană.

Cu ce echipă să se ridice Liviu Dragnea? Pe ce filosofie și cu ce sprijin? Capacitățile lui de organizare și de învîrtire a oamenilor s-au fumat în marea victorie asupra PSD-ului. A doua nu mai există. Cu ce idei și cu ce oameni să se relanseze Liviu Dragnea cînd el nu s-a bazat decît pe sine însuși și pe o adunătură specializată în ”să trăiți!”