Fostul portar al echipei Steaua, Ion Voinescu, a murit vineri, la vârsta de 88 de ani. Veste tristă a fost confirmată de Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” București printr-un comunicat.
”Ion VOINESCU, a fost considerat cel mai bun portar din istoria României, o legendă a fotbalului. Timp de 13 ani, a apărat poarta Stelei, echipă cu care a câştigat şase titluri naţionale şi cinci Cupe ale României. Ion Voinescu a cucerit titlul cu Steaua în anii 1951, 1952, 1953, 1956, 1960 şi 1961, precum şi Cupa României, în 1950, 1951, 1955 şi 1962. A acumulat 22 de selecționări în Naționala României.
În 1952 a participat la Olimpiada de la Helsinki, prestație în urma căreia presa finlandeză l-a considerat “cel mai bun portar al lumii”!
Pentru meritele sale sportive deosebite, i-au fost decernate Ordinul Muncii cl. a II-a și Steaua Republicii, fiind, până în prezent, singurul sportiv român al tuturor timpurilor onorat cu aceste distincții.
A obținut titlul de maestru emerit al sportului și calificarea de antrenor categoria I.
Ca antrenor, a lucrat la clubul Steaua, cu echipele de copii, juniori și seniori.
A format și antrenat portari precum: Helmuth Duckadam (de la prima apariție a acestuia la Steaua, până după meciul de la Sevilla), Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Constantin Eftimescu, Dumitru Moraru.
În 1977, echipa de juniori a Stelei, antrenată de Voinescu, a câștigat pentru prima dată campionatul (realizându-se performanța că, în același an, toate cele trei echipe ale Stelei – juniori, tineret și seniori – să câștige campionatul).
S-a retras complet din fotbal spre sfârșitul anilor ’80.
În asemenea momente, întreaga suflare stelistă este alături de familia îndurerată.
Dumnezeu să-l odihneacă!” se arată în comunicatul citat.
A fost un mare portar al timpului sau, un sportiv adevarat, fara abuzuri. Daca nu ma insel a fost portarul echipei CCA, care a spus celebra fraza: „-Sa nu te mai prind pe langa poarta mea Tatarule !”, dupa ce extrema Tataru a dat un gol (autogol) in propria poarta, aparata de Ion Voinescu, la o faza incalcita in propriul careu.
Un OM celebru, un portar de fotbal celebru care mi-a incantat copilaria si adolescenta. Cine nu vroia, sa fie „Voinescu” ! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace ?!. Nu l-am cunoscut si personal insa imi aduc aminte cu mult respect si pretuire de generalul Nicolae Gavrila, comandantul Clubului Militar al Armatei-Steaua, Cristian Gatu, comandantul Sectiei de fotbal in 1990, Bujor Halmageanu, antrenorul C.F.Progresul Braila, si de multe alte legende si somitati ale Clubului Militar si ale fotbalului romanesc si mondial care ne-au ajutat la promovarea in Divizia A in anul 1990. Ce oameni extraordinari ?!. O Tempora ! O mores !
E de mentionat si perechea Voinescu – Toma, un alt portar celebru, ei aparand alternativ poarta echipei CCA (Steaua), ambii fiind la fel de necesari, Voinescu avand un plus de „nebunie”, Toma, un calm inperturbabil.
Nu cred ca Voinescu a aparat vreodata poarta Stelei. Poate pe cea a CCA. Aviz noii generatii de ziaristi care nu-i stiu ticul de a-si trage shortul in sus dupa o interventie de succes. PS: Dumnezeu sa-l odihneasca !!!
CCA a devenit Steaua in decembrie 1961. Prin urmare, Voinescu a jucat si la Steaua,de vreme ce s-a retras in 1962.
Cumva… Steaua nu a fost echipa Armatei, asa cum CCA a fost si a continuat munca si traditia fotbalistica prin Steaua???
„Corectirudinea” aparenta putea fi dovedita aratand ca echipa Armatei a fost CCA care apoi a fost re-organizata – pentru fotbal dar nu numai! – in Steaua Bucuresti.
Asa stim si asa respectam si cgiar avem unii sentimente curate, de afectiune atat pentru cluburi, echipe cat si pentru oameni.
Dumnezeu Sa-l ierte si Sa-l odihneasca!
Dumnezeu sa il ierte , Dumnezeu sa il odihneasca !
L-am cunoscut prin intermediul sotiei sale, Ileana Voinescu, o ft frumoasa profesoara de fizica de la Liceul 32 Bucuresti. Nu mai exista azi asemenea sportivi (pt ca azi ii intereseaza doar banii)