Un mare festival al filmului de autor

Dive şi autori, reîntoarceri şi debuturi, covorul roşu şi filme independente, din 14 în 25 mai la Festivalul de pe Croisette. Ţara Minunilor şi mari frumuseţi, dar şi absurdităţi, haos şi şanse risipite… Localuri cu preţuri extrem de umflate, lume în smoking sub un soare fierbinte. Marcello Mastroianni observă, amuzându-se în spatele ochelarilor cenuşii, într-un magnific poster din “8 şi jumătate”, Festivalul cu numărul 67 de la Cannes.

Afişul sepia, creat de Lagency/Taste, a fost realizat pe baza unei fotograme din filmul „Opt şi jumătate”, regizat de Federico Fellini şi proiectat la Festivalul de la Cannes în 1963.

Cinematograful lumii din 28 de ţări diverse, chiar şi din Siria şi Mauritania, printre ele 15 pelicule fiind realizate de femei-regizor. Festivalul se va deschide cu “Grace de Monaco”, de Olivier Dahan, în afara concursului, un melanj între scandal şi glamour. O Grace Kelley perfectă, fantastică, o principesă strălucitoare, frumoasă şi elegantă, adusă pe ecran de Nicole Kidman, având-o alături, în rolul Mariei Callas, pe Paz Vega.

19 filme în concurs, de regizori cunoscuţi (precum Cronenberg, Dardenne, Leigh, Loach) şi autori neaşteptaţi, ca argentinianul Damian Szifron, cu “Relatos Salvajes”, o adevărată aventură în lumea emoţiilor puternice, după cum mărturisea Pedro Almodovar, rusul Andrej Zvjagintsev, cu “Leviathan”, care povesteşte viaţa lui Nikolai, cu Elena Lyadova şi Vladimir Vdovichenkov în distribuţie, şi mauritanul Sissako, cu “Timbuktu”.

Scenă din Le Meraviglie de Alice Rohrwacher

Fiecare secţiune a fost îndelung pregătită. Ne gândim la “The Rover” de David Michod, regizorul peliculei “Animal Kingdom”, sau la reîntoarcerea lui Zhang Yimou cu “Gui Lai”, în afara concursului, şi, în fine, “Party Girl”, care va deschide secţiunea “Un Certain Regard”.

Programul fără îndoială este extrem de bogat, cel puţin pe hârtie.

Tradiţia de la Cannes este foarte eclectică în a prezenta în aceeaşi zi un film la care cu siguranţă, datorită distribuţiei, nu vei găsi un loc în sală, de la Robert Pattinson la Nicole Kidman, de la Ryan Gosling, care o are în “Lost River” pe Jessica Chastain, la, de ce nu, blockbuster-ul digital, ca în filmul de desene animate “Dragon Trainer 2” sau în istoria aborigenilor australieni din “Charley’s Country” de Rolf de Heer.

În această ediţie va da culoare pe Croisette şi prezenţa a două staruri, altădată îndrăgostiţii în timpul filmărilor la “Twilight”, precum Christen Steward în “Sils Maria”, de Assayas, şi Robert Pattinson în două filme: “Maps to the Stars”, în regia lui Cronenberg (în concurs), şi “The Rover”.

Nu vor lipsi nici filmele inspirate de realitate sau de istorie, ca “Les Ponts de Sarajevo” şi documentarul situaţiei din Siria “Eau argenté, Sirie autoportrait” de Ossama Mohammed. Cu siguranţă, vor entuziasma publicul “Caricaturistes”, produs de Radu Mihăileanu, dar şi istoria naţionalei sovietice de hochei în “Red Army”, de Gabe Polski.

Gaspard Ulliel şi Lea Seydoux în Saint Laurent

Care sunt autorii cei mai aşteptaţi de cinefili? Reîntoarcerea lui Sergej Loznitsa cu “Maidan”, un documentar despre criza din Ucraina, work in progress. Presa rusească deja a polemizat la conferinţa de presă afirmând: “Deja l-aţi făcut pe Loznitsa un fenomen. Pentru ce?”.

În acest an, la Cannes, ultima modă este westernul, chiar în sensul cel mai clasic, cu “The Homesman” de şi cu Tommy Lee Jones, în concurs, după romanul omonim de Glendon Swarthout, cu pelicula daneză “The Salvation”, cu Mad Mikkelsen şi Eva Green, în “Secţiunea de la miezul nopţii”. Se va mai putea viziona şi un western contemporan sau metropolitan, ca violentul “The Rover” al Farr West-ului sau cel al lui Dardenne în “Deux jours, une nuit”.

La Cannes iese în evidenţă şi biopicul, de la “Grace de Monaco” la “Saint Laurent” de Bertrand Bonello. Regizorul se concentrează pe perioada de creativitate a stilistului, între anii ‘60 şi ‘70, încredinţându-i interpretarea rolului principal lui Gaspard Ulliel, alături de Lea Seydoux. În aceeaşi categorie, istoria activistei politice irlandeze Jimmy Gralton, o povestire de Ken Loach, în “Jimmy’s Hall”, şi “Mr Turner” de Mike Leigh, o privire asupra vieţii pictorului luminii, Turner, până la “Foxcatcher” de Bennett Miller, despre campionul Marc Schultz şi asasinarea fratelui său David de către un schizofrenic.

Mr Turner

Italia este bine reprezentată pe Croisette de către două regizoare: Alice Rohrwacher cu “Le Meraviglie”, aflat în concurs, un film rural despre un bizar clan de apicultori, în interpretarea surorii sale, Alba Rohrwacher, având-o alături pe Monica Bellucci, într-un rol inedit (de menţionat că în film apare şi Maria Alexandra Lungu), şi Asia Argento cu “Incompresa”, o peliculă între ficţiune şi biografie, în secţiunea “Un Certain Regard”.

În festival vor fi foarte multe filme francofone, semnalându-se reîntoarcerea lui Jean-Luc Godard, la 83 de ani, cu “Adieu au langage”. Printre cineaştii recunoscuţi îi găsim pe britanicul John Boorman (“Délivrance”, “La Forêt d’émeraude”), care prezintă, la cei 81 de ani ai săi, lungmetrajul “Queen and Country”, cât şi pe maestrul japonez al desenului animat, Isao Takahata (“Le Tombeau des lucioles”, “Pompoko”), care, la 78 de ani, vine pe Croisette cu “Povestirile prinţesei Kaguya”.

Remarcabile se anunţă peliculele “The Search”, în 3D, de Hazanavicius, autorul peliculei “The Artist”, cu Berenice Bejo şi Nino Kobakhidze, a cărui acţiune se desfăşoară în Cecenia anului 2000 în timpul invaziei ruseşti, sau cele ale belgianului Dardenne şi canadianuluii Xavier Dolan.

Robert Pattinson în Map to the Stars

S-a anunţat şi prezenţa regizorului turc Nuri Bilge Ceylan, autorul marilor tăceri. În centrul scenei, Anatolia şi oamenii nefericiţi, în pelicula “Kis Uykusu”, ceea ce înseamnă hibernare.

În concurs mai figurează peliculele “The Captive”, a lui Atom Egoyan, cu Ryan Reynolds, Mireille Enos şi Rosario Dawson, şi “Mommy” al canadianului Xavier Dolan este povestea unei văduve care se luptă cu dificultăţile pentru a-şi creşte singură fiul de 14 ani.

Hexagonul este bine reprezentat prin trei filme franţuzeşti: “Les Combattants” de Thomas Cailley, “Mange tes morts” de Jean-Charles Hue şi “P’tit quinquin” de Bruno Dumont.

“Bande de filles”, al regizoarei Céline Sciamma (Tomboy), se estimează că va intra în competiţia pentru “Palme d’Or”. Printre filmele selecţionate, trei sunt debuturi şi cinci, a doua operă, ca “Pride” al regizorului britanic Matthew Warchus sau “These Final Hours” al australianului Zak Hilditch.

Secvenţă din Jimmy’s Hall

Două filme israeliene vor fi prezente: “Next to Her” şi “Gett”, alături de alte lungmetraje din Canada, Coreea de Sud şi Japonia.

Un omagiu îi va fi adus lui Alain Resnais, căruia îi va fi decernată post-mortem o importantă recompensă, “Carrosse d’Or”, pentru “calităţile sale inovatoare în film, pentru îndrăzneala şi intransigenţă în regie şi producţie”. Este o recompensă oferită ca simbol al artei unui regizor dispărut recent şi a cărui ultimă realizare este adusă la Cannes de producătorul Jean-Louis Livi.

Au fost devoalate şi numele membrilor juriului: realizatoarea americană Sofia Coppola, actriţa franceză Carole Bouquet, actorul şi cineastul mexican Gael Garcia Bernal, actorul american William Dafoe, cineastul chinez Jia Zhangke, actriţa iraniană Leila Hatami, actriţa sud-coreeană Jeon Do-yeon şi regizorul danez Nicolas Winding Refn. Juriul este prezidat de Jane Campion.

Neo-zeelandeza Jane Campion, “o femeie care preia puterea la Cannes”, titrează cotidianul “Le Figaro”. Să ne amintim că “Lecţia de pian” a obţinut “Oscarul” pentru cel mai bun scenariu original în 1993, urmată de un alt succes fulgurant, cu serialul televizat “Top of the Lake”.

Asia Argento şi Gabriel Garko în Incompresa

Înaltă, cu o siluetă suplă şi o faţă luminoasă, cu un păr lung gri-blond, cu ochelari negri, Jane Campion a devenit o personalitate în lumea filmului.

Încă de la primele sale lungmetraje a impus un stil şi o operă axată în special pe portrete feminine în căutarea identităţii. În filmul “Un ange à ma table”, ea vorbeşte despre viaţa tragică a romancierei Janet Frame, apoi, în peliculele sale urmează o lungă galerie de personaje feminine. În “Portrait of the Lady”, cu Nicole Kidman, “Holy Smoke”, în 1999, cu Kate Winslet, “In the Cut”, în 2003, cu Meg Ryan şi “Bright Star”, cu Abbie Cornish, ea ilustrează gustul său pentru personaje feminine în afara normei pe care societatea vrea să le-o impună. Jane Campion este pasionată de literatura romantică anglo-saxonă, cu predilecţie pentru Emily Brontë, Emily Dickinson sau Virginia Woolf.

Într-un interviu acordat cotidianului britanic “The Telegraph” îşi mărturiseşte dorinţa de a lăsa cinema-ul pentru televiziune pe care o califică drept “o nouă frontieră” de atacat.

Marcello Mastroianni

Pelicula “Lecţia de pian” a strâns peste 30 de premii, printre care recompensa supremă la Cannes şi două Oscaruri.

Se aştepta ca pelicula lui Abel Ferrara, “Wellcome to New York”, despre afacerea DSK, avându-l în centru pe Dominique Strauss-Kahn, cu Gérard Depardieu, care interpretează rolul vechiului patron de la FMI şi Jacqueline Bisset, care o încarnează pe Anne Sinclair, să fi proiectată în afara competiţiei. Dar, deocamdată, tăcere…

Josephine Japy şi Lou de Laage în Respire, una dintre revelaţiile aşteptate la această ediţie

Dacă am vorbi despre Festivalul de la Cannes în cifre, am putea spune că bugetul din acest an este de peste 20 de milioane de euro, dintre care jumătate provin din fonduri publice (Centrul Naţional al Cinematografiei, Consiliul Regional, Primăria oraşului). Cealaltă jumătate a fost finanţată de instituţii şi antreprize în parteneriat oficial.

12.000 este numărul profesioniştilor care participă la “Piaţa de film”.

Frunzele de aur de 18 carate de la “Palme d’Or” sunt create şi la această ediţie de bijutierul elveţian “Chopard”.