Cum arată undergroundul bucureștean în 2018? Ce a mai rămas? S-a restrîns acesta? A încremenit în spaimele nopții? A rămas în întregime o lume de homeless?
Experiența neașteptată și inedită s-a născut la invitația celor de la Niran Co. „Te invităm să experimentezi cea mai senzorială formă de interzis.“ Hopa! Tentația este mai puternică decît teama. Niran Co., împreună cu LVMH, a pus la cale o lansare de parfum, iar invitația lor făcea o trimitere insinuantă la asumarea unui risc și a unei tentații interzise.
Luni seară a plouat ca la un bombardament acvatic, ca la o amenințare furioasă de toamnă. O secundă mi-am imaginat că nu voi fi decît eu și organizatorii, dacă nu cumva și aceștia vor fi dat bir cu fugiții. Știți cum arăta Splaiul Unirii nr. 160 într-o noapte în care Dumnezeu părea să fi răsturnat toate butoaiele și cisternele cerului? Cam așa trebuie să fi arătat lumea și la potop, și la sfîrșitul războiului și așa ar trebui să arate și la o agonie climatică. Numărul 160 este o biată intrare într-o fabrică sugrumată de capitalismul prăvălit peste România, cu spații abandonate, cu ziduri coșcovite sau netencuite, cu acoperișuri sparte prin care apa îți țuruie după guler, cu gropi și cu tot soiul de containere, lăzi sparte, bare, cutii clădite în grămezi strîmbe, gata să se prăbușească, borduri pierdute pe căi de acces, graffiti călărite de alte graffiti, un soi de infern.
Cum arată niște foste hale de producție amenajate de cîțiva designeri cu spirit 2018? De necrezut și de neimaginat! Lumini electrizante, benzi de plastic asemănătoare celor folosite de poliție la accidente sau la crime, sticle de parfum L’Interdit plasate surprinzător pentru a fi protejate, dar și pentru a ispiti, baruri pentru invitați, ospătari îmbrăcați elegant printre domnișoare îmbrăcate chic, în rochii mulate pe corp și cu bocanci, fete cu machiaj de foc, cu umeri tatuați trăsnit, băieți îmbrăcați de noapte și agățat, o lume mondenă și modernă din detașamentele multinaționalelor bucureștene, tapînd mereu pe smartphone, un soi de lume în alb și negru, cu pete stridente de culoare.
Fără să fi mirosit ispititorul parfum L’Interdit, apărut pentru prima dată în 1957 și relansat în toamna acestui an, tot în niște hale părăsite de la periferia Parisului, de aceeași Casă Givenchy, m-am trezit zîmbind numai la gîndul diferenței enorme dintre România oficială, România la vedere, dominată de scandaluri politice, și această lume de underground. La Cluj, în studenția mea entuziastă, mai descindeam prin discoteci la concerte de rock. Atunci am descoperit pentru prima oară plăcerea de a rîde la gîndul că Nicolae Ceaușescu crede și se străduie să construiască mult trîmbițatul comunism cu cei care dansau în transă. Și ziceam: „Cînd mi-o vedea ceafa!“.
Undergroundul bucureștean de la lansarea parfumului L’Interdit arăta ca un alt capăt de pod al unei punți peste 50 de ani. Adică provocator, interesant, colorat, în ciuda dominantei alb-negru (eticheta serii), trimițînd la simplitatea creației lui Hubert de Givenchy, dar și la paralizantele rochii ale actriței Audrey Hepburn. Nu vreau să descriu un parfum șocant, ispititor, provocator de curaj și chemînd la libertate. Sunt cronicari speciali pentru asta. L-am mirosit doar o dată și am închis ochii. Peste și prin halele bucureștene căldate în ploaia nebună plutea povestea lui Hubert de Givenchy cu Audrey Hepburn, respirînd pe neașteptate secvențe de lux și speranță. Poate și puțin viitor!
antinomic sau doar revoltator?…este si asta o senzatie…cui sa-i mai treaca prin cap daca hora romaneasca mai are sens in fata „undergroundului” ? cui sa-i mai treaca prin cap care este suportul banilor in capitalism daca lacomia si „increderea” sustin astfel de epatari antinomice?…si cand te gandesti ca trebuie doar sa te bucuri „relaxat” la un astfel de „eveniment”!…ciudat!!! eu chiar NU POT!!!
Iti auce aminte de fetele de la Inter, nu-i asa ? Ca nu tropaiau cum ai fi dorit… De ce nu publici articolele dinainte de `89, nu te mai reprezinta ?!
Iti aduce aminte de fetele de la Inter, nu-i asa ? Ca nu tropaiau asa cum le-ai incondeiat cu mania proletara de la Cluj sau de la furnale ? De ce nu publici articolele din Scanteia tineretului cand ii infierai pe cei care nu-si gaseau de lucru pt. ca posturile erau ocupate de odraslele celor care te plateau, membrii pcr, sa le scrii articolele, pe linie de partid… nu te mai reprezinta acele articole, nu-i asa ?!
Ha,ha,ha! Dle.Nistorescu trecutul nu-ti da pace. Te impiedica sa-ti faci,cat mai deontologic, meseria. Nici pt. prezenta dvs. pe lista de la CIE nu ne-ati lamurit.Ce sa-i faci autorule,nu te lasa statul paralel in pace,nu-i asa? De asta sunteti pe aceeasi lungime de unda cu politicieni ca Dragnea ?
Spune, printre altele, ” cainele de paza al democratiei ”; ” care este ” domnul Cornel Nistorescu, legat de subiectul asta din articolul ” Un parfum Givenchy deschide porțile orașului interzis ”: ” … ospătari îmbrăcați elegant printre domnișoare îmbrăcate chic, în rochii mulate pe corp și cu bocanci, fete cu machiaj de foc, cu umeri tatuați trăsnit, băieți îmbrăcați de noapte și agățat, o lume mondenă și modernă din detașamentele multinaționalelor bucureștene, tapînd mereu pe smartphone, un soi de lume în alb și negru, cu pete stridente de culoare.”, care dau in vileag, cred eu un simplu fost condicar, lefegiu, actual pensionar, un regret ca autorul se apropie de un prag de sapte decenii ca varsta care probabil ca au o influenta asupra celui care are opinii despre ce si cum in tara a noastra dupa aproape 29 de ani de democratie originala in sos slionos de capitalism de cumetrie montate in locul tovarasiei, dupa ticalosia din dec.’89, de batranul edecar Ion si Iliescu si pupilul sau, dusmanul de neam si tara, Petre Roman ! In rest sa auzim si de mai bine !
Incepe maestrul sa coboare cu picioarele pe pamant!!
vine sfarsitul Lumii, clar,daca si dvs faceti o astfel de propaganda hipsterelii…ceea ce ati descris dvs e pura hipstreala, adica ceva f sofisticat, dar fara preamare legatura cu Romania reala…pacat, e o mare dezamagire…sper ca macar ati primit un parfum…