Un parteneriat de securitate UE-Turcia made by Romania

 Deși a trecut mai bine de o săptămână de la anunțul retragerii a circa 1.000 de soldați americani de pe teritoriul țării noastre, este încă neclar cum guvernanții plănuiesc să acopere acest deficit nou creat în privința capacității noastre de descurajare în relație cu Federația Rusă.

Decizia Pentagonului de a-și modifica postura în Europa Centrală și de Est prin retrimiterea în baza din Kentucky a Brigăzii a 2-a de luptă de infanterie din Divizia 101 Aeropurtată impactează Bulgaria, Ungaria și Slovacia, dar mai ales România, având în vedere faptul că majoritatea soldaților din această brigadă rotațională își desfășoară activitatea în cadrul bazei de la Mihail Kogălniceanu, care ar putea să devină cea mai mare bază NATO din Europa, mai extinsă chiar și decât baza aeriană Ramstein din Germania.

Această retragere nu putea veni într-un moment mai nepotrivit, având în vedere faptul că Marea Neagră continuă să fie un teatru de război și un teren fertil pentru operațiunile hibride ale Federației Ruse. Dincolo de dezbaterea privind cum numărul de soldați retrași raportat la totalul forțelor NATO prezente în România impactează capacitatea efectivă a Alianței de a susține descurajarea la Marea Neagră față de o Federație Rusă tot mai agresivă, rămâne o certitudine: Moscova se bucură nespus de încă o mostră de instabilitate transatlantică, în timp ce scenariul păcii în Ucraina rămâne captiv tergiversărilor. În fundalul acestei decizii de diminuare a prezenței americane la Marea Neagră, la Moscova se pregătește modernizarea flotei naționale cu noi nave de război, fregate, corvete și sisteme robotice.

Activism american și pasivitate românească

Ministrul de afaceri externe al României Oana Țoiu a declarat că noi forțe NATO, altele decât cele ale partenerului strategic american, ar urma să ajungă în țara noastră anul acesta și în 2026. La fel de neclar este, însă, ce țări se vor angaja să suplimenteze numărul de trupe. Franța, cel mai important partener strategic al României din interiorul Uniunii Europene și națiunea care conduce grupul de luptă multinațional de la Cincu, a anunțat deja prin vocea ministrului forțelor armate și al veteranilor Catherine Vautrin că nu are în plan creșterea numărului de trupe pe teritoriul României.

În ciuda acestei decizii de natură să creeze un vacuum de putere aliată la Marea Neagră, Președintele României nu a convocat nici până astăzi Consiliul Suprem de Apărare al Țării în vederea conturării unui plan precis în care să fie vizată acoperirea acestui deficit de forțe. De cealaltă parte a Atlanticului, chiar dacă întreaga administrație este paralizată de shutdown, incluzând aici Congresul american, președinții Comisiilor de apărare din Camera Reprezentanților și Senat, republicanii Mike Rogers și Roger Wicker, au condamnat ferm, printr-o declarație comună, decizia Pentagonului de a diminua efectivul de forțe prezent pe teritoriul României.

Așa cum am afirmat și în primul meu editorial scris pentru acest ziar, sunt de părere că România ar trebui să navigheze noua geopolitica tranzacțională mizând pe formate minilaterale, care să aibă drept rezultat crearea unei comunități de securitate coezive la Marea Neagră, capabilă să proiecteze putere în relație cu Federația Rusă. În aceeași logică, opinez că România trebuie să dea dovadă de mai multă forță ideatică în interiorul Uniunii Europene și să participe activ la conturarea politicii sale externe și de securitate, într-un mod consecvent interesului nostru național, interes care este intim legat de o Mare Neagră liberă de operațiunile destabilizatoare ale Federației Ruse. Există un singur aliat NATO în regiune capabil să contrabalanseze Federația Rusă la Marea Neagră mizând pe propriile capabilități și pe cea mai mare armată europeană, iar acel aliat este Turcia.

Un parteneriat care ar umple golul de securitate la Marea Neagră

Parteneriatele pentru securitate și apărare, parte integrantă a Busolei Strategice a UE adoptată în 2022, reprezintă mecanisme de cooperare bilaterală prin care Uniunea Europeană lucrează alături de state din afara acesteia pentru a promova pacea și securitatea în diverse regiuni cheie ale lumii. Începând cu mai 2024, UE a semnat parteneriate în domeniul securității și apărării cu Republica Moldova, Norvegia, Japonia, Coreea de Sud, Macedonia de Nord, Albania, iar anul acesta cu Regatul Unit și Canada. Aceste parteneriate, personalizate pentru fiecare aranjament bilateral în parte, includ o serie diversă de activități în domeniul securității și apărării, de la combaterea operațiunilor hibride și a interferenței străine maligne la cooperare în domeniul spațial, cyber sau antiterorism.

Având în vedere aspirația Uniunii Europene de a-și crește amprenta strategică în regiunea Mării Negre, manifestată inclusiv prin adoptarea unei noi abordări strategice a UE privind Marea Neagră în luna mai a.c., dar și propunerea concretă de a crea un Hub pentru securitate maritimă în această zonă, realizarea unui parteneriat al UE în domeniul securității și apărării cu Turcia nu ar putea veni la un moment mai potrivit. Pe fondul retragerii parțiale a americanilor de la Marea Neagră, acest parteneriat ar putea semnaliza către Washington că europenii sunt pregătiți să-și ia securitatea continentală în serios, să mobilizeze resurse (inclusiv de cooperare politică) pentru formate de cooperare agile și să proiecteze putere militară pentru a descuraja Federația Rusă, fără a mai aștepta să fie salvați de SUA. Un astfel de parteneriat ar demonstra responsabilitate strategică în raport cu o regiune vulnerabilă în arhitectura de securitate euro-atlantică, indicând, totodată, ideea de convergență între politicile UE și NATO în regiune.

Ce ne stă în cale?

La proxima reuniune a Consiliului pentru Afaceri Externe (CAE) al Uniunii Europene, ministrul de afaceri externe Oana Țoiu ar putea transmite Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate Kaja Kallas propunerea României pentru un parteneriat de securitate și apărare al UE cu Turcia, care ar putea include cooperarea pentru securitate maritimă la Marea Neagră, protejarea infrastructurii critice de atacuri cibernetice, dar și antiterorism. Tot noi am putea introduce în conversația strategică europeană și ideea includerii Turciei în Hubul pentru securitate maritimă drept membru asociat, cu atât mai mult cu cât România își dorește ca această nouă entitate să fie poziționată la Constanța.

Conturarea unui asemenea parteneriat, mai ales într-un domeniu sensibil precum securitatea, nu ar fi un demers fără de obstacole, însă tocmai aceste obstacole ar putea determina România să-și consolideze acel profil de lider regional al Europei Răsăritene despre care ne tot place să vorbim, dar pe care ezităm să-l umplem de conținut prin activism în interiorul Uniunii Europene. Relațiile politice ale UE cu Turcia nu se află în cea mai bună perioadă a lor, chiar dacă arhitectura de securitate euro-atlantică obligă la realism în plan strategic înainte de toate. Pe fondul unor traume istorice, state precum Grecia și Cipru au blocat anul acesta participarea Turciei atât în cadrul instrumentului SAFE pentru consolidarea industriei de apărare europene, cât și în cadrul prognozatului zid de drone de pe flancul estic, care ar putea fi realizat sub umbrela UE. Aceste blocaje au apărut chiar dacă state precum Germania au insistat asupra nevoii de a avea Turcia parte a acestor programe strategice.

Mizând pe relațiile bune pe care Bucureștiul le are atât cu Ankara, cât și cu Atena și Nicosia, ce ne oprește să încercăm chiar noi relansarea dialogului la nivel politic, pentru a depăși disensiunile și a facilita consensul? Unul dintre formatele pe care îl putem utiliza pentru a promova relansarea acestui dialog este chiar Inițiativa celor Trei Mări, din care face parte și Grecia drept membru activ, iar Turcia a fost primită chiar anul acesta ca partener strategic.

Vidul de securitate la Marea Neagră cauzat de retragerea parțială a soldaților americani ne obligă la soluții imediate și imaginative, inclusiv sub cupola unei Uniunii Europene care se dorește mai relevantă din perspectivă geopolitică. România are ocazia unică de a trece de la retorica leadershipului regional la activism diplomatic concret, prin inițierea unui parteneriat de securitate între UE și singura putere din regiunea Mării Negre care are, la ora actuală, și capabilitățile, și efectivele militare pentru a descuraja Federația Rusă.