Unde merge tineretul nostru?

Întrebarea din titlu este legitimă având în vedere evoluția negativă pe care o suferă un sector important al tineretului european. Violența este semnul care o caracterizează, departe de acțiuni de menținere a solidarității, precum programul Erasmus.

În 1971, când a apărut filmul lui Stanley Kubrick „A Clockwork Orange”, britanicii și-au ridicat mâinile îngroziți la un scenariu atât de violent.
„Aceasta este o ficțiune care nu corespunde realității”, au spus ei enervați. Dar 52 de ani mai târziu, „Clockwork Oranges” s-a jucat și se joacă în continuare la Londra, Manchester și în alte locuri, arătând că anticiparea lui Kubrick s-ar împlini.
La Madrid, în martie trecut, o bandă de tineri a bătut până la moarte un biet om fără adăpost care dormea pe stradă. Niciunul dintre ei nu a fost arestat.
Sâmbăta trecută, în orașul francez Montpellier, trei tineri de 15 ani au atacat un bărbat de 29 de ani care plimba câinele unui prieten, lovindu-l cu o bâtă de baseball. Cu același instrument l-au ucis pe pașnicul Jack Russell, în vârstă de 8 ani.

Evenimentul a stârnit o mare agitație în Franța. Cum poate fi bătut până la moarte un câine, cel mai apropiat și mai afectuos animal de stăpânul său? – au întrebat locuitorii acestui oraș mediteranean. Nici cei trei tineri nu au fost arestați până acum.
Comisarul principal, Julián García, care lucrează la Madrid, ne spune că în ultimele șase luni au primit peste 200 de plângeri pentru acte violente comise de tineri: agresiuni, jafuri, furturi de ceasuri de la turiști, violențe de natură sexuală și alte infracțiuni.
Majoritatea acestor violențe sunt cauzate de tineri cu vârste cuprinse între 13 și 25 de ani care formează bande violente în cartierele populare ale capitalei Spaniei, în Barcelona și în alte orașe. De acolo, se mută în cele mai rezidențiale cartiere pentru a-și comite faptele rele, spune García.
Cine sunt acești tineri? Comisarul arată că mulți sunt spanioli, dar sunt și emigranți africani și latino-americani.
Denunţarea lor nu este o problemă de rasism. Descrie o realitate care nu are remediu. Când unii sunt arestați, judecătorii preferă să-i trimită în centre de supraveghere în loc de închisori. Dar din aceste reședințe scapă cu ușurință pentru a jefui sau a ataca oamenii.
Acești tineri delincvenți nu mai au un remediu, susțin asistenții sociali care lucrează în centre de pază și închisori.
-Am vrea să spunem contrariul, dar observăm că fenomenul violenței a devenit un mod de viață pe care ei îl consideră potrivit pentru societatea violentă în care cresc. Cruzimea este asumată și cultivată. Ei cred că sunt puternici în momentul în care bat și ucid bătrânii care cerșesc de pomană sau care dorm pe trotuare între cutii de carton.
Acești criminali intră și în case ai căror proprietari nu locuiesc în ele și rămân acolo trei sau patru ani. Poliția nu îi poate înlătura pentru că au nevoie de o hotărâre judecătorească, iar judecătorii spun că au mult de lucru pentru a se ocupa de această problemă. Etajele ocupate devin adesea locuri unde sunt depozitate și vândute diferite tipuri de narcotice.