Unul din trei bucureșteni ar vrea să plece din Capitală

Bucureștii își iubesc orașul, dar nu au încredere în el, arată un studiu Unlock Research dat publicității astăzi în prezența edilului sectorului 1, George Tuță.

Cercetarea  revelă că, practic, Bucureștiul a devenit un oraș care funcționează pentru individ, dar eșuează pentru comunitate. Iar ruptura asta nu e doar sociologică — e politică, administrativă și profund urbană reiese din studiul menționat.

Identitatea de bucureștean: un club închis, dar gol pe dinăuntru

8 din 10 oameni cred că trebuie să te fi născut aici ca să fii „cu adevărat” bucureștean, mai arată studiul. Concluzia este amară: identitatea urbană e blocată în trecut, nu în ceea ce construim azi. „A fi bucureștean ține de origine și de acte”, mai arată studiul.

Cu alte cuvinte, orașul nu și-a creat încă un sens al apartenenței care să includă, să activeze, să responsabilizeze. Bucureștiul e un oraș în care oamenii vin să muncească, nu de care să aparțină.

Pe de altă parte, întrebați cum se definesc, unii bucureșteni s-au declarat gălăgioși, descurcăreți, nepăsători și aroganți.

Relația cu orașul: mândrie mică

Atașamentul e 7,8 din 10 — dar doar 51% sunt mândri de oraș. Asta e definiția unui oraș care oferă mult, dar inspiră puțin. Și mai grav: 1 din 3 bucureșteni ia în calcul plecarea, iar cei tentați să plece sunt exact oamenii pe care orice oraș sănătos ar vrea să-i păstreze — educați, activi, cu venituri bune.

Acești oameni iau în calcul să plece pentru că orașul îi obosește. De vină sunt aglomerația, poluarea, haosul, lipsa de viziune.

De asemenea, lipsa apartenenței este iar un lucru nemulțumitor. Doar 22% sunt mulțumiți de comunitatea locală. Nu există „noi, bucureștenii”. Există „eu și blocul meu”.

Comunitatea e redusă la un pact minimal: „să nu ne deranjăm unii pe alții”. Nu există colaborare, nu există proiecte comune, nu există sentimentul că orașul e o construcție colectivă.

Dezvoltarea „pe bucăți”, fără o viziune comună, a creat un oraș în care fiecare cartier e o insulă. Iar insulele nu construiesc metropole.

 Ce ar trebui să înțeleagă administrația

Bucureștiul are energie, oameni, atașament, dar nu are un cadru care să transforme energia în implicare. In aceste condiții, autoritățile ar trebuie să țină cont că:

1. Proximitatea este singurul loc unde orașul încă respiră

Cartierul e singurul nivel unde oamenii simt ceva. De aceea, ei cred că acolo trebuie investit: spații verzi, piețe, locuri de joacă, spații publice mici.

2. Vocea oamenilor — nu consultări de formă, ci rezultate vizibile

Oamenii nu mai cred în „spune-ne ce părere ai”. Cred doar în „uite ce am făcut după ce ne-ai spus”. Fără feedback real, orice platformă e doar PR.

3. Încrederea distribuită — administrația nu e centrul universului

Atenție, autorități! Oamenii au mai multă încredere în ONG-uri și branduri locale decât în instituții. Și, desi ar putea părea ceva jenant, informația ar trebui luată ca o resursă. Parteneriatele între ONG uri si instituițuu sunt singura cale prin care proiectele pot fi credibile.

Discuțiile au fost realizate cu locuitori ai orasului București, o parte nascuti în București, iar cealaltă parte noi veniti in Bucuresti (minim 10 ani să fi locuit in București).