Presupun că mulți vor fi uitat de vizita în România a fiului lui Donald Trump. În fapt, n-a fost nici un eveniment. Băiatul a tras și el o vînătoare! Cerb, mistreți, căprioare, Dumnezeu știe ce. Nu-i de glumit și cu altceva. Pe vremuri, cei de la Federația Română de Fotbal, la meciurile mai grele ale echipei naționale aveau grijă de arbitri cu cîte o mică vînătoare. De alt fel, bineînțeles! Și unele cluburi implicate în meciuri mai grele din cupele europene încercau o asemenea șmecherie. Bieții arbitri abia alergau și abia vedeau pe unde merg.
Nici vorbă de așa ceva în scandalul stîrnit de împușcarea ursului Arthur. Dar o amprentă a aceluiași mod de gîndire tot există. Ca și la vînătoarea lui Trump Junior. Să-i facem o plăcere că ne pune o vorbă bună la tac-su! Și de data aceasta, escapada prințului” von und zu” miroase a amenajare, a pregătire, a montaj cinegetico-securistic. Adică a stil vechi. Este de neimaginat cum vine ”von und zu”, dă peste o hîrtie gata aprobată, ia elicopterul de la București și aterizează în marginea pădurii cu focul pregătit și cu mămăliga fierbînd în ceaun, cu un vînător vorbind germana la perfecție care să-i spună, să gustă ceva și să bem o cafea și, la urmă, vine și ursul Arthur, marele ”campion ursofon”.
Nu încerc să-mi imaginez că la focul haiducesc au existat și animatoare, ca în cazul primirii arbitrilor de fotbal la cupele europene. Ar fi vorba de un pamflet cu adevărat grosolan. Dar nici nu pot să-mi imaginez că un prinț (cel mult însoțit de un servitor, dacă o fi avut) a făcut zborul Viena-Ojdula (ultima parte cu raketă în rucsac) pe cont propriu, după un vis ca o revelație, cu detalii și coordonate geografice, cu animal pe gps, fără nici o invitație oficială și fără un sprijin al serviciilor secrete românești? Adică i s-a pus pata și a pornit spre România, fără o pregătire prealabilă făcută de ofițerii noștri pe post de vînători sub acoperire. Și care s-au ocupat de plannig-ul deplasării, de scenariul împușcării ursului (probabil, păcălit cumva de o vulpe!), de amplasarea momelii, de jupuirea cadavrului și de însoțirea prințului la plecarea discretă a acestuia.
Nici în filmele americane nu se poate concepe așa ceva. În cele rusești, da. Dă-i dușmanului o momeală, fă-l să muște și faci ce vrei cu el. Asta a fost rețeta spionajului românesc în anii comunismului și a rămas ca formulă de lucru și la cei de azi.
Elegant, Ion Crisoiu se întreabă în legătură cu secretizarea dosarului cu împușcarea ursului Arthur. Ursul Arthur avea un dosar și înainte de împușcare și încă unul după! De-aia! Explicația este simplă. Am ajunge la o operațiune de stat, efectuată cu implicarea serviciilor secrete românești. La fel cum am ajunge și în cercetarea dosarului legat de doctoratele, titlurile și premiile obținute de Elena Ceaușescu în cel mai mare ”carnaval științific” al României.
Hmmmm…. am ajuns pe alta planeta? Ursul Artur ne aduce aminte de fiul lui Trump (care, ca acum are trei), apoi plutim incetisor catre CERN….. comentariile te lasa absolut siderat. Ce-are CERN-ul cu prefectura???? Si tot asa, pe toate paginile oamenii comenteaza dar despre cu totul alte subiecte. Ati facut cumva vaccinul? E mai tare ca un fum de ala? Incepe sa devina interesant…. Hai noroc si sa traim bineeee….!
Logica extrem de simpla convinge pe oricine ca intre tatal vanatorului care l-a premiat pe Iohanis, fiul acestuia , prezidentul nostru si ursul omorat este o legatura de necontestat. Dovezile chiar sunt de prisos.
Am reusit sa ajung la panoul de control si sa deschid iesirea de urgenta si am iesit pe coridorul de urgenta pana la lumina de siguranta si am aprins lumina si din nou camera de control s-a luminat. Ma luase panica ca nu stiam ce s-a intamplat cu Tatal si am fugit repede inapoi in camera. Toti colegii mei erau complet uimiti, nimic in camera nu era modificat, toate erau la locul lor, si temperatura revenise la normal. Cu toate astea, pe scaunul unde era Tatal era doar o gramada de haine si efecte personale ale acesteia. Celine a alergat repede spre scaun si a inceput sa ravaseasca hainele si efectele personale in disperare: „A disparut!!! toate lucrurile ei sunt aici, bijuteriile, hainele, ID ul…absolut tot!”. Unde statuse Tatal acum erau doar lucrurile ei. A disparut pur si simplu.„
„Asteptati” a spus Tatal, ochii ei sclipeau de la monitorul calculatorului din fata ei „uitati-va la indicatorii de temperatura, nu este nici o schimbare, totul pare normal!” Cu totii ne-am uitat la cel mai apropiat panou de control si toate aratau ca totul este in regula, cu exceptia faptului ca termostatul din camera acum arata 35 de grade Celsius si cand incepusem erau 20 de grade, ce sa insemne asta? „INCEPETI SECVENTA DE COLIZIUNE” a strigat puternic Tatal in microfon. „Coliziune in 4…3…2…” vocea automatizata de la intercom s-a auzit. „1…” si o lumina orbitoare a umplut camera, nu se mai intamplase niciodata asa ceva. Temperatura a cazut iar la 20 de grade, si lumina ne orbea efectiv, nu ne puteam vedea nici mainile lipite de fata. Dintr-o data s-a auzit un tipat inspaimantator, ca si cum cineva era batut groaznic, urmat de o tacere de mormant si apoi intuneric bezna. „Este toata lumea OK?” se auzea Celine din cealalta parte a camerei, „Sunt bine!” am raspuns eu. “Sound off!” “Mantill, code: Fam-0113? “D’Accord, Code: Fam-0115? “Chung, Code: Fam – 0114? , membrii Familiei prezenti au inceput sa-si strige numele si codurile aferente in timp ce ochii nostrii incepeeau sa se adapteze la intunericul care se lasase in camera. Cu un sunet puternic, lumina rosie de urgenta a inceput sa lumineze camera intermitent. Puteam sa vedem umbre in accelerator dar nimic cunoscut noua. Deja trecusera aproximativ 2 minute de cand intunericul cuprinsese camera si nici unul din noi nu auzise pe Tatal sa-si fi strigat numele si codul. „Unde este Tatal: a strigat Dr. Chang. Cu totii ne-am intors spre scaunul unde statea Tatal si puteam vedea o umflatura pe scaun da dar nu pe ea (ca si cum se evaporase din haine).
”Eliberati prima proba de particule” s-a ordonat. La cateva secunde dupa, sunetul gazului intrand in accelerator s-a auzit. Gazul si-a inceput cursa de 20 de mile in jurul acceleratorului castigand din ce in ce mai multa viteza. ” Eliberati a doua proba de particule” si un alt sunet de gaz intrand in accelerator s-a auzit circuland in directia opusa fata de primul. Ambele castingand viteza, circuland din ce in ce mai rapid, apropiindu-se de viteza luminii. Ca doi alergatori alergand pe o pista circulara din directii opuse., netingandu-se unul pe celalalt. ” Tata, ne apropiem de 30 TeV” a spus unul dintre membri. „Excelent, mariti energia la 35 de TeV in urmatoarele 3 minute”, s-a auzit comanda Tatalui dandu-ne mari fiori. Daca era sa se intample ceva acum se va intampla. „Marim la 35 de TeV” s-a auzit anuntul pe systemul intercom. Cu toti am continuat sa ne uitam unul la celalalt, ingrijorarea noastra crescand din ce in ce mai mult. „Ajungem la 38 TeV” alt anunt s-a auzit. Insa nimic, nici o explozie, nici o eroare catastrofala, nimic. Teoretic acum 40 TeV era posibil, dar nicidecum indicat, totusi la 38 TeV, nici un semn de deteriorare structurala nu a fost observat, nimic. „S-a atins 40 TeV”. Ne-am uitat unul la celalalt uimiti. Am reusit ceea ce credeam imposibil: 40 TeV de energie impingea acum particulele in accelerator si puteam sa controlam aceasta putere. „Cand doi nori de particule au trecut unul pe langa celalalt razand, am realizat cu toti ca urmeaza sa se intample ceva diferit. Dintr-o data temperatura in camera a inceput sa creasca, simteam cum se incalzise dintr-o data, si prima reactie a fost de panica. ”OPRITI ACCELERATORUL” s-a auzit o exclamatie de la un membru al Familiei. „Masinaria se incalzeste, o explozie este iminenta” a continuat.
„Mai ai si alte obiectiuni pe care doresti sa le consemnam inainte de a incepe experimentul?” a intrebat Tatal, ignorand complet incercarile disperate ale lui Celine. Apoi Tatal s-a uitat la troti sa se asigure ca nu cumva sa mai aibe careva obiectiuni. ” Excellent, atunci vomproceda la efectuarea experimentului, toti sa fiti prezenti la ora 22.00 in camera de control” a anuntat Tatal si toata Familia s-a ridicat de la masa si a parasit „Sufrageria”. Nimeni n-a mai scos un cuvant, am plecat in liniste deplina, ne-am indreptat spre lift, si am iesit din cladire in racoarea aerului elvetian. Daca acceleratorul nu ar suporta vortajul de electroni, ar putea deveni instabila si sa se distruga, dar fiind ingropata in pamant ar fi evitata o catastrofa. Nu ar exista pierderi de vieti omenesti, insa Acceleratorul de Particule ar fi distrus si miliarde de dolari in finantari ar fi pierdute. De cealalta parte, daca experimentul ar fi un succes si am deschide un portal, am putea apoi oare sa inchidem ceva care funcioneaza la 40 de Tera Electron Volts? Calculele noastre sustineau 10 TeV, 20 TeV, la naiba hai sa zice si 30 TeV, dar nimeni nici nu a indraznit macar sa treaca vreodata peste. Oricum, aici rolul nostru de oameni de stiinta s-a terminat si regretabilul rol de experimentatori in secret a inceput. Tot ce puteam face era sa spunem DA. La orele 22.00, impreuna cu Familia si cativa alti angajati CERN care stiau despre adevarata natura a experimentului, am inceput marele nostru experiment. „Incepeti” a fost singurul ordin pe care l-a dat Tatal. Membrii Familiei s-au pus la posturile lor pentru a actiona acceleratorul, si astfel fatidicul experiment a inceput.
In capul mesei era „Father” (Tatal), o tanara si ambitioasa fiziciana pe nume Sandra O’Reilly, desemnata „Tatal”, intrucat treaba ei era sa dea ordine „Familiei” cu privire la aceste experimente clandestine. Atmosfera in camera nu era niciodata una tensionata, ba mai degraba una de entuziasm controlat. Familia incercase acest timp de experimente la fiecare 6 luni in ultimii 10 ani si nu au avut mare succes in tot acest timp. Avusesem mai multi „Tati” de atunci, incepand cu marele Dr. Bertramberg pana la mai putin cunoscutul, si mereu baut Dr. Yao, toti au esuat sa indeplineasca ceea ce Familia initiala si-a propus. Miliarde au fost cheltuite dar nici un portal nu a fost deschis. ”In seara asta incercam cu 40 Tera Electron Volts” ne-a anuntat Tatal. Anuntul ei a facut liniste in sala. Membrii familiei se uitau unul la altul, unii entuziasmati, altii foarte ingrijorati, insa toti cu o senzatie generala de neincredere.” Ultimele 4 incercari au fost intre 10-20 Tera Electron Volts, nu am incercat niciodata nimic la o putere atat de mare! nu stim daca masinaria poate suporta un test de o astfel de magnitudine” a protestat Dr. Akava, seful Matematica Fizica si al Departamentului care era in masura sa spuna daca 40 Tera Electron Volts era sau nu posibil si se putea desfasura in siguranta.” Am analizat toate consecintele posibile, si desi va trebui sa folosim dublul de energie din Retea, Guvernul Elvetian a fost informat si au fost de acord sa coopereze,” a raspuns imediat Tatal. Tonul ei linistit si controlat ajuta mult la detensionarea situatiei. M-am uitat spre Celine care in tot acest timp a tot scris niste calcule pe o bucata de hartie, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a spus, ”Tata, chiar daca am incerca sa atingem 40 TeV, calculele matematice ne arata ca asa ceva nu este posibil! Asa poutem sa dam acceleratorul la maxim pur si simplu si sa speram la ce e mai bine!”.”
o remarca nevinovata :
– presedintele navetist „pretin , dat mana cu trump” = baiatul lui trump impuscat urs in Romanaia ,
– presedintele navetist primit o tinichea de la …, nu stiu cum , e greu numele = baiatul lui … nu stiu cum , nume greu : impuscat urs in Romania .
SA FIE DOAR O COINCIDENTA BIZARA ASA DOAR CA SA-I PUNA „STRAMBE” PRESEDINTELUDACA SE GASESTE ASA CEVA PE AICIqq!I NAVETIST , DE LAMURIT PUBLIC DE CATRE PRESEDINTELE CU PRICINA !!OBLIGATIE LEGALA SI IN SPECIAL MORALA!!!
Maitre , pt von und zu nu se fierbea mamaliga, ci gulas
(dupa DIR). Scrisoarea unui fizician de la CERN: “Am facut ceva ce nu trebuia sa facem” – Umbre si siluete au aparut in Accelerator in urma experimentului, aparitii si disparitii pe care oamenii de stiinta nu le pot explica prin logica lor desavarsita. „Va rog sa luati aminte la urmatoarele: 1) Incalc legile internationale privind obligatiile contractuale si secretul de serviciu publicand aceste informatii; 2) Nu am sa va divulg locatia mea intrucat stiu ca orice incercare sa dovedesc ceea ce am vazut sau la ce am luat parte va rezulta in exterminarea mea imediata si definitiva. Numele meu este Dr. Edward Mantil si eram (teoretic inca sunt) fizician la CERN, situat in Geneva, Elvetia. Sunt specializat in cercetare subatomica si a particulelor, cu precadere interactiuni de tip quark. Cu alte cuvinte, studiez particule minuscule si felul in care interactioneaza intre ele la viteze foarte mari. Pana Joi 15 Ianuarie 2014 eram un om de stiinta absolut normal care lucra in campusul de la CERN. Majoritatea oamenilor de stiinta implicati in aceeasi bransa de cercetare ca si mine locuiesc aici in campusul CERN din Geneva si ies foarte rar, doar ca sa mai socializeze si ocazional sa-si viziteze familiile. Majoritatea dintre dumneavoastra, care ati auzit de CERN, cu siguranta ati auzit de LHC (Large Hadron Colider) Gigantul Accelerator de Particule, cel mai mare instrument stiintific, cu un diametru de peste 20 de mile care se intinde pe teritoriul a doua tari (Elvetia si Franta).
Fusesem programati la o intalnire in „Sufragerie” si cladirea stia asta, asa ca toate luminile se aprindeau pe unde era si usile se deschidea ca sa ne aratre calea. Miracolul tehnologiei. Am iesit din lift si ne-am indreptat spre camera de consiliu, odata ajunsi usa s-a inchis in spatele nostru si inauntru era adunata toata „Familia”.
Surpriza mea e ca vorbim pe acest site de prea putine cazuri de destabilizare a postarilor. Intrati sa va distrati si sa va caliti pe g4media. Numai ca ei nu dau postarile cotrare lor. Si nu sunt singurii.
Dragi colegi de postări, luați de citiți comentariile la articolul domnului Călin Marchievici ”Capitalismul de război”, poate aflăm împreună de ce fuge Charlie de răspunsul la întrebarea dacă el este sau nu titularul paginii de Facebook ”BUNICA Ayahuasca” și ”BUNICA CRISTIAN”.
Pe respectiva pagină apare în mod repetat și cuvântul ”satanism” din postarea lui Charlie de la ora 13,17, o fi coincidență, sau prostie majoră?
Problema este conținutul antiromânesc absolut scabros al paginii de Facebook, destabilizator la adresa integrității naționale. Cercetați, aflați despre ce este vorba și luați atitudine, dacă sunteți români.
Citiți și hai să aflăm cine este BUNICA sau BABUȘKA ”Ayahuasca”: să fie Charlie, sau prietena de comicării comunistoide?
Făcut și ei ca tot neamțul un troc nemțesc. Premiu contra „rege” urs, împușcat de prințul von und dîn Ligheanștein, braconaj între civilizați de capete încoronate.
Anul trecut cam pe vremea asta era pe tapet misiunea sparanghelu’. Anul asta Dom’ Hurezeanu s-a mutat la Viena. Si s-a intamplat scandalu cu ursu’ si printu’. O fi vreo legatura, n-o fi nici o legatura…
@Charlie
Satanismul actual in plina ofensiva nu este boala mea ci a ta, a lor: a USR Plus, a progresistilor, a neomarxistilor, a globalistilor si la virf apartine asa ziselor elite care doresc sa stapaneasca lumea in mod absolut. Aproape sigur ca si tu faci parte din aceasta miscare si esti deranjat vizibi ca originea satanista a noii resetari si a pandemiei este devoalata pas cu pas. Satanismul exista, satanistii au si temple cu ritualuri sangeroase, satanismul este cunoscut ca prezent de toate religiile lumii dar si in viata zilnica, pentru ca nu poti nega prezenta raului in viata ta. Te va devora si pe tine, fii fara grija! Vai de viata ta vesnica.
Ceașcă mare vânător a bătut recordul la vânătoare la urs, cu un exemplar domesticit momit de securiști în bătaia puștii dictatoriale. Un alt mare securist mare vânătir de mistreți crescuți ca porcii sacrificați de crăciun. Împreună cu Năstase și o gașca de mari globaliști. Securiștii organizează o așa zisă vânătoare vine un ștab regal și hăituesc bitele animale să tragă prințul din foișor. Și asta numesc ei vânătoare ca marii vânători de dinainte de 1989.
Anul trecut în starea de trebuie să fi fost un braconaj numai ei liberalii și securiștii pot ști ce a fost, restul populației se fereau de poliție, erau tratați ca ultimii borfași. Liberalii defrișau de zor nu era nimeni să-i mai vadă cum fură.