Ziua Mărţişorului

Un şnur alb-roşu transformă la 1 martie micile daruri oferite copiilor, femeilor, iar în unele zone şi bărbaţilor, în mărţişor, conferindu-le un sens simbolic.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului, afirma că “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet…Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească”.

Obiceiul, a cărui origine este plasată când în antichitatea romană, când, potrivit arheologilor, chiar cu 8.000 de ani în urmă, este răspândit în ţara noastră, în Bulgaria, în Macedonia, în Albania.

Miturile întemeietoare ale acestei celebrări a primăverii diferă şi ele de la o zonă la alta, toate având însă în comun ideea de renaştere a naturii, de fericire, de noroc.

Târg de Mărţişor la Muzeul Ţăranului Român

Într-unul dintre ele, cu poezie de basm, Soarele a coborât pe pământ, luând chipul une fete frumoase. Un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Tristeţea a cuprins tot pământul, de la copiii care au uitat să se joace la păsările care au încetat să zboare. Eliberarea ei de către un tânăr curajos a readus în lume primăvara. Iar de sub zăpada topită de sângele tânărului rănit în luptă, au răsărit ghioceii. Albul lor şi roşul sângelui s-ar regăsi, simbolic, în şnurul cu care se leagă mărţişorul.

Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare a boierului, cărturarului şi omului de stat român Iordache Golescu, intitulată „Pilde, povăţuri şi cuvinte adevărate şi poveşti”. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă alb-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Tinerele purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie.

Purtat în primele două săptămâni, toată luna martie, până sosirea cocorilor sau până la Florii, mărţişorul, ca orice simbol, era menit după aceea să-şi joace în continuare rolul de aducător de viaţă şi de noroc. El era “trecut” pomilor, era legat de coarnele boilor, pentru a asigura fertilitatea, era aruncat în aer pentru a asigura celei care îl purtase uşurinţa zborului, era atârnat la uşi sau ferestre pentru a feri case de rele.

Roşu şi alb, sânge şi puritate

Potrivit regretatului etnolog Irina Nicolau, “în vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţisor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, marţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: «Ia-mi negretele şi dă-mi albetele»”.

Desigur, unele legende sunt legate de Baba Dochia, care ar fi fost tors şnurul de mărţişor în timp ce urca cu oile la munte.

Iar Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”: “…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema aşa, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât…”.

În zilele noastre s-a adăugat o latură comercială momentului, dar şi dorinţa de a-l folosi pentru celebrarea frumuseţii, a bucuriei.

Şi dacă vreţi să intraţi în atmosfera sărbătorii de mărţişor, cu sau fără credinţa în virtuţile lui, puteţi merge fie la “Muzeul Ţăranului Român”, unde, ca şi în anii trecuţi, între 27 februarie şi 3 martie, vă aşteaptă mărtişoare de oraş sau rustice şi unde “povestea mărţişorului va prinde zeci şi zeci de chipuri în cusături, fire de lână, fetru, lut, lemn, hârtie manuală, piele, plastic, metal şi alte materii interesant exploatate”.

Târg de Mărţişor în Maramureş

Iar în 2 martie, la ora 13.00, în sala Atelierului de creativitate se va desfăşura piesa de teatru cu păpuşi şi umbre “Baba Dochia”, oferită de trupa “Tropaiele”.

Cei atraşi de frumuseţea romantică pot descoperi, la “Sarroglia Lounge Art Gallery”, expoziţia de fotografie de artă “Muse Descompuse”, semnată de Dan St. Andrei, ce va fi deschisă începând de mâine până la sfârşitul lunii martie. “Dar astăzi nu mai avem exerciţiul încrucişării rimelor sau al alăturării lor, am uitat metrul antic sau hexametrul. Ne-am pierdut picătura de romantism şi nota lirică. Am uitat să fim visători şi să ne pierdem în reverie… Nu îmi rămâne decât să vă invit la un moment de plutire în compania muzelor, aşa cum le văd eu”, spune Dan St Andrei.

Iar la recent deschisa Galerie “Alchemia”, ziua de 1 martie, “dedicată în primul rând doamnelor şi domnişoarelor”, propune lansarea unui volum de poezie şi proză scurtă “Raiul Lupilor Îngeri”, semnat de cantautorul de muzică folk Adrian Sărmăşan, care va susţine, împreună cu Laszlo Kovacs, şi un concert live.

Credinţe vechi, umor, tradiţie, nostalgie romantică…

Astăzi sensul unora dintre ele s-a pierdut în cea mai mare parte. A rămas bucuria de a face daruri, de a celebra venirea primăverii. Aşa cum scria Irina Nicolau, “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.