Cum se antrenează un partid mic pentru politica mare

Cotidianul: Domnule Marian Munteanu, după o perioadă îndelungată de căutări, tatonări, chiar și rejectări din politica românească, iată că acum veniți cu o construcție politică nou-nouță: Partidul Alianța Noastră România. Cum v-a folosit această perioadă de căutări?

Marian Munteanu: Opțiunea mea, cred eu, firească, a fost către o zonă de gândire conservatoare, creștină. Acesta este, să spunem, un curent foarte larg în care m-aș fi încadrat ca om, ca persoană care își caută anumite opțiuni. În anii ‚90, desigur, exista un partid care reprezenta acest curent politic, este vorba despre PNȚ-CD. Însă, fără să mai facem istorie, știm ce s-a întâmplat, lucrurile au mers cum au mers. Apoi, personal, am căutat să văd în ce măsură pot fi util în zone mai puțin de prim-plan ale vieții publice.

– Ați preferat societatea civilă la început.

– Da, niște fundații, activități culturale internaționale foarte mult, tot pe această linie a valorilor spirituale și culturale care ne sunt specifice, pentru că am zis: domnule, bun, ce am încercat noi și ce am dorit noi să propunem poate era prea devreme atunci, poate uneori trebuie să lași lucrurile să meargă, să vezi ce se întâmplă. Oamenii, după părerea mea, au avut destul de mult timp să vadă ce se întâmplă și s-a ajuns unde s-a ajuns.

– Chiar și Partidul Alianța Noastră România a pornit tot de la grupuri civice.

– Da sigur că da. De fapt, asta a fost și ideea inițial: să vedem cum putem să fim utili.

– Este mai ușor să construiești așa un partid?

– E inevitabil. Nici nu poți să-l construiești altfel. Că nu poți să construiești o organizație care își propune să se dezvolte, să devină mare, fără să faci apel la niște oameni care totuși odată au avut deja un tip de implicare. Fie și la nivelul acesta al implicării civice. Deci au un pic de experiență, au și manifestat deja o serie de opțiuni.

– Alianța Noastră România cum se definește?

– Este un partid conservator, cu opțiuni creștin-democrate, cu o opțiune națională foarte puternică, cu preocupare specială pentru patriotismul economic, adică pentru apărarea mai pronunțată a unor drepturi ale noastre, ale cetățenilor României, la resursele acestei țări, la beneficiile care pot rezulta dintr-o construcție economică. Aceasta este în zona de gândire în care ne încadrăm și pe care dorim să o construim pentru ca oamenii care se regăsesc, și nu sunt puțini, în această gândire să aibă și un instrument politic. Pentru că, altfel, spuneți-mi și mie care ar fi acel instrument politic pe care l-ar putea utiliza pentru a-și vedea opțiunile susținute în plan politic?

– Ați avut recent și Congres. Cu ce rezultate?

– Congresul de acum câteva zile a marcat de fapt încheierea primei etape de organizare. În momentul de față avem o structură organizată, alegeri bătute în cuie, pentru că la început eram, nu știu, 20-30 de persoane, un grup de inițiativă. Acum, aproape 300 de oameni sunt delegați aleși în organizațiile județene, au putut valida o structură de conducere serioasă, un Consiliu Național și restul structurilor firești pentru un partid politic. A fost adoptat un program politic, deci am ajuns în momentul de față la o anumită stabilitate organizatorică și structurală.

– Spuneți-mi câteva nume de personalități care au ales să vină către dumneavoastră.

– Am să încep cu domnul profesor Mircea Coșea, care a venit alături de noi chiar de la început. Iar împreună cu dânsul sunt domnul profesor doctor Nicolae Constantinescu, medic de înaltă ținută și reputație în zona experienţei militare, domnul amiral Predniciosu. Din zona culturală sunt foarte mulți. În Consiliul Național este acum eminescologul, filologul și marele profesor Nicolae Georgescu. Pentru zona noastră de experienţă am optat de la bun început pentru a utiliza în continuare zona civică. Toate programele și toate formulele pe care noi le propunem apelează la înțelepciunea, experiența și ideile unor oameni care nu trebuie neapărat să fie membri de partid, pentru că, până la urmă, nu faci sau nu propui în viitor o participare la administrarea țării utilizând numai pe cei care s-au înscris în partid. Și avem alături de noi, în zona civică, două nume care sunt excepționale și ale căror idei și puncte de vedere pentru noi sunt importante, le preluăm și le susținem. Îi amintesc pe domnii Sorin Dumitrescu și Alex Ștefănescu, ca să mai dau din zona culturală exemple redutabile.

– De ce ați ales această denumire, Alianța Noastră România? A noastră… a cui? Cine mai face parte din această Alianță?

– A noastră! A oricui dorește. E a noastră, a cetățenilor români. O alianță a noastră, a cetățenilor români care au o preocupare specială pentru România.

– Prima țintă electorală care va fi?

– Prima țintă electorală este să acoperim organizatoric întreg teritoriul național.

– A doua?

– A doua este participarea cu succes la alegerile europarlamentare din iunie 2019.

– A treia?

– Un procentaj superior, puternic superior, la alegerile locale din primăvara anului viitor.

– Sunteți optimist?

– Eu sunt încrezător.

– Pe ce vă bazați?

– Eu sunt optimist pentru că sunt optimist. Spunea Petre Țuțea, îmi aduc aminte, eram foarte tânăr, și îmi spunea, pentru că eram destul de pesimist la ora aia – știți, prin comunism era ceața aia, griul ăla, nefericirea aia, urâciunea aia… Și eram odată pe stradă și îi spuneam că nu se poate face nimic, e nenorocire. A ridicat bastonul și mi-a spus: „Nu ai voie să fii pesimist când te gândești la poporul român. Dacă într-adevăr iubești țara asta, ai obligația să fii optimist!“.

– Dacă nu veți reuși să ieșiți din șabloane, precum am văzut în comunicatul ANR, gen „suveranism statal“, „conservatorism identitar“, „democrație creștină“, „patriotism economic“, și nu le veți explica oamenilor exact ce înseamnă, cum credeți că veți ajunge la succesul scontat?

– Stați puțin! Ca în orice domeniu, există o terminologie sintetică pe care o utilizezi pentru a nu lungi discuția. Putem discuta despre suveranism o oră întreagă și sunt elemente care ar trebui clarificate. Iar domnul profesor Coșea ar putea să prezinte, așa, un șir întreg de emisiuni despre ceea ce însemnă cu adevărat patriotismul economic. Și atâtea și atâtea. Dar pentru că ați început cu problemele astea care, mă rog, ne frământă și apar…

– Și care au nevoie de soluții.

– Noi suntem o societate și un stat, un stat, mai precis, construit din capul locului, din decembrie 1989, pe crimă și infracționalitate. Deci, repet, crimă, crimă nu așa, mici furtișaguri, ci un regim infracțional perpetuu, continuu. Nu se poate opri asta decât având putere. Adică nu poți să intervii în acest aparat dacă nu înțeleg mai mulți oameni că trebuie să se adune și să se organizeze și să se structureze pentru a face față acestui sistem. Orice copilaș care se duce să facă, nu știu, fotbal, rugby sau atletism își dă seama foarte repede că dacă vrea să alerge pe pista aia, trebuie să facă genuflexiuni, trebuie să facă flotări.

– Deci să se antreneze?

– Să se antreneze. Dacă echipa aia vrea să meargă pe teren, face niște jocuri de antrenament, nu se duce din prima acolo, că ia bătaie în cinci secunde. La noi există o mare reticență care este întreținută de multe ori viclean. Haideți să lăsăm, domnule, astea, că sunt niște fleacuri. Cum să fie, domnule, fleacuri? Adică antrenamentul este fleac? Păi, atunci cum vrei să fii în competiție? Am decis, împreună cu colegii mei, să facem perioada asta de antrenament bine. Și acest proces are nevoie de câteva luni, așa că vă rog să ne îngăduiți această perioadă.

– Să vă mai antrenați?

– Păi, sigur că da. Nu depinde numai de mine. Aici nu suntem one man show și nici Nicolae Constantinescu show. Nu! Pe noi ne interesează ca acest mesaj să apară la cele câteva mii, zeci de mii de voci care intră în discuție și în relație directă cu societatea, fără intermediari. Pentru că, stimată doamnă, cu tot respectul, cea mai mare cantitate de otravă mentală a intrat în țara asta prin mass-media, în primul rând prin televiziuni.

– Nu toate mass-media. Să nu generalizăm.

– Nu, doar 80% minimum. Și cred că vă amintiți foarte bine ce s-a întâmplat începând cu ‚90. La televizorul ăla care a mințit poporul, au apărut niște panarame care se agitau pe acolo, adică toată diversiunea care a acoperit o lovitură de stat, un cartel al crimei, au omorât oameni, mii de oameni, eu nu pot să uit treaba asta. Au fost omorâți oameni. Și după aia s-a organizat un cartel al infracțiunii. Care tot fură. Fură de 27 de ani. Și instrumentele prin care, vezi Doamne, se formează opinia publică sunt considerate dominante și știți bine lucrul ăsta. Eu nu spun că toți. Nu există niciodată sută la sută.

– Ce vă spun oamenii când vă întâlniți cu ei?

– „Domnule, dar de ce nu te mai duci pe la televizor? Să explici asta.“ Păi, de aia nu mă duc. Mă duc numai din când în când și numai într-o relație cu oameni care să poată purta un dialog. Și mai este ceva. Nu trebuie să te vezi toată ziua pe la televizor. Trebuie să ne întâlnim mai întâi noi, ăștia, mai mulți. Că nu trebuie să te întâlnești numai cu mine. Hai să ne întâlnim în județul ăla, în localitatea aia, adică să reconstruim acest spirit. Oamenii au nevoie, de fapt, poate unii nu își dau seama, de o comunicare directă, fără interpuși, ochi în ochi, pentru că atunci când te uiți în ochii oamenilor este cu totul altceva.

– De aceea vă și întreb. Despre problemele lor ce vă spun? Să facem un top 3.

– Oamenii, în primul rând, se simt umiliți, batjocoriți. Marea problemă este de natură morală. Pentru că oamenii aceștia au investit încredere până la urmă, i-au crezut. Au venit ăia, i-au votat. După aia au venit ăilalți, i-au votat. A mai venit unul, a dat din mâini, l-au votat. Altul stă ca blegul, îl votează și pe ăla. Adică au avut toate formulele de vot. Și au avut încredere în partidul X, în partidul Y și de fiecare dată au cunoscut o decepție uriașă. Ceea ce, sigur, i-a durut. Cea mai mare durere este aceea când te înșală cineva în care totuși ți-ai pus speranța și care ți s-a adresat frumos și a vorbit pe placul tău.

– Și pe fondul acesta al decepției cum dialogați cu ei? Îi convingeți?

– Pe unii da, pe alții nu. Ca să-i convingem, vedeți, în momentul în care discutăm despre intervenția comunității noastre de oameni, necesită tot o acțiune structurată, mai ales atunci când nu beneficiezi de aceste instrumente despre care vorbeam mai devreme.

– Deci tot antrenament.

– Tot antrenament și implicarea mai multora. Aici este o problemă. Foarte mulți oameni se implică în România inclusiv civic. Foarte mulți, cu tot felul de teme, cu păduri, cu vaccinuri, cu credința, cu libertatea de expresie. Cel mai greu, pentru cei mai mulți dintre ei, este să-și armonizeze eforturile și să înțeleagă că fără o rezonanță, fără o participare a mai multora în baza unei convenții, a unei înțelegeri, mesajul lor nu va deveni puternic. Nu va deveni suficient de puternic pentru ca oamenii să-l audă. Să-l audă efectiv.

– Mai este un subiect interesant despre care nu prea se mai vorbește, mă refer la refugiații aceștia care vin în valuri către Europa. Alianța Noastră România ce poziție are? Știți că sunt zvonuri că vor veni chiar și în România cu sutele de mii.

– Sunt zvonuri, aici este o temă complicată. Din punctul nostru de vedere, ca prioritate, noi vrem să-i aducem acasă pe toți refugiații noștri, pentru că noi avem, așa, niște „refugiați“ care au plecat de aici din cauza condițiilor.

– Pe locul al doilea în lume, după Siria.

– Exact, pe locul al doilea, după Siria. Pe noi ne interesează să creăm condiții sau să sprijinim, să fim alături de cei care pun umărul la acest efort pentru a-i aduce înapoi pe toți românii care doresc să revină. Probabil că unii dintre ei nu mai doresc. OK. Dar măcar să li se creeze condiții. Primii refugiați de care îmi pasă, este firesc, sunt ai noștri, sunt românii noștri. De ei cine se ocupă? Atenție, se face o mare confuzie. Una e una, alta e alta. Una e să acorzi asistență umanitară unor oameni aflați în necaz, Doamne ferește, ăsta este un lucru firesc, uman. Dar aici discutăm despre politici care vizează aproape intervenția în profilul unei populații.

– Ați făcut filială în diaspora?

– De fapt, la alegerile trecute, cu tot ce ne-au furat ei, cel mai mare scor l-am avut în diaspora. Un pic mai mare chiar decât în București. Sunt mulți oameni. Ei sunt tot de aici, săracii, s-au dus să-și găsească un rost, dar mulți, foarte mulți dintre ei sunt tot cu inima acasă și ar reveni, însă vă dați seama ce zbucium în ei!

– Ar veni, dar spun așa: nu mă întorc din cauza corupției, pentru că nu avem un sistem de sănătate eficient, nu vin pentru că este birocrație…

– Nu numai de asta, nu vin pentru că au fost batjocoriți, nu vin pentru că nu au soluții pentru familiile lor.

– Locuri de muncă?

– Da. A fost o iresponsabilitate combinată cu alte aspecte în politicile care s-au derulat în România, pentru că unii au fost împinși să plece. Nu au fost toate numai așa, venite de la sine, dar asta este o altă discuție. Important este ce vom putea face pentru viitor. Vedeți, în România, de câte ori cineva se apucă de o lucrare politică, pleacă din prima așa: eu mâine vin și schimb totul, fac tot și dreg totul! Le-am spus colegilor mei cu mare sinceritate: niciodată nu-i veţi păcăli pe oameni. Noi în momentul de față putem popula câteva instituții cu oameni de calitate și putem organiza un proces de promovare. Spre exemplu, dacă am fi în Parlament, am putea avea recomandări interesante. Când o să înțeleagă mai mulți și o să pună umărul, o să vedem că această organizație într-adevăr funcționează în toate zonele, atunci o să spun adevărul: domnule, putem face atât sau atât. În momentul de față nu putem. Eu nu admit să spunem că suntem puternici, mergem înainte. Nu, pentru că nu suntem. Suntem câteva mii de oameni, structurați în aceste zone, avem 80% din localități neacoperite. Când spun acoperite înseamnă să am organizații până la ultimul sat.

– În încheierea interviului nostru, vă întreb așa, pentru că ați avut acea experiență cu Primăria Capitalei, cu PNL, și inerent vor apărea vechi acuzații: cum le veți răspunde celor care vor relansa acuzații mai vechi referitoare la colaborarea cu fosta Securitate și care vorbesc despre hibe la capitolul integritate?

– Să se ducă la integrii ăia ai lor de i-au băgat prin parlamente, președinții și guverne până acum și să-i aibă în continuare. Deci eu nu am avut… În primul rând, că au dat chiar ăia, săracii, în unanimitate, culmea, că nu am colaborat, mai mult, chiar dacă prin absurd, ce zic ăia că ce aș fi scris eu era adevărat, tot nu era nimic. Deci, cum să vă spun eu, este noaptea minții, că nimeni nu se uită acolo să vadă ce este. Sigur că ei au furat din dosare, au furat cât au putut. Vă dau un exemplu: este un raport final în 8 decembrie cu privire la mine și la alții, la grupul de colegi care erau cu mine în 8 decembrie 1989, vizat de adjunctul șefului Securității statului, care le spunea ce măsuri să ia, să fim terminați, să fim compromiși, să fim aia, să fim sparți, să fim aruncați. Noroc că a venit Revoluția, că înfundam cu toții închisoarea! E ușor de înțeles. Cum să colaborezi cu o instituție care spunea adjunctul șefului, deci de niște studenți se ocupa adjunctul șefului securității, înseamnă că eram ceva. Pentru că eram ceva și știți ce eram? Eram o mică organizație de vreo 70-80 de oameni care în iunie 1990 ajunsese la câteva mii de oameni. Se prinseseră, dar se prinseseră târziu. Și sigur că ei sunt necăjiți pentru că tipii ăștia de prin zonele de Securitate au obiceiul să intervină în viața publică. Ei cred că știu ce este mai bine. Cine are voie să facă organizații și cine nu. Că dacă nu faceți ce spunem noi, trebuie să vă compromitem. Dacă partidul X nu este OK, trebuie să-l deteriorăm. Ei, eu vreau să înțeleagă domniile lor și toți cei care lucrează în sistemele astea de tip securitate, sau cum s-or numi, că ei nu sunt calificați pentru munca asta. Ei au cu totul alte obiective, extrem de onorabile. Ei trebuie să apere țara, nu să decidă ei cum trebuie să arate configurația politică a unei țări! Configurația politică a unei țări trebuie să fie decisă exclusiv de cetățeni.

– Da, într-o lume ideală.

– Nu, nu numai într-o lume ideală.

– Să fie acesta statul paralel?

– Sigur „statul paralel“ e o formulă destul de plastică, eu i-aș spune statul congruent, pentru că între cele două tabere care par a se lupta în viața noastră publică, de fapt, este o conivență, este o înțelegere: și unii și alții încalcă legea. Și unii și alții se bazează pe aranjamente, intervenții incorecte, abuzuri, nedreptăți și crase ilegalități. Crase, cumplite. Adică știți clasicul truc polițistul bun – polițistul rău. Din perspectiva ăluia nedreptățit nu are importanță care este bun și care este rău, că ăia lucrează împreună.

– Am înțeles. Deci dacă vă întreabă cineva de ce vă pierdeți în amănunte, i-ați pierdut și pe telespectatori. Răspunsul trebuie să fie scurt și la obiect. Ce ați fi făcut dacă erați ales primar general?

– Curățenie pe acolo.

– Curățenie prin primărie. Și prin oraș?

– Absolut pentru că nu poți să începi cu primăria fără să o reorganizezi și fără să faci ordine și să vezi care sunt problemele. Oamenii serioși, corecți, să-și continue activitatea, ăilalți – afară, înlocuiți și făcut ceva în orașul ăsta, că este un dezastru. Dar, mă rog, așa s-a întâmplat și liderii PNL au decis că este mai bine să câștige PSD-ul. Bun. Au PSD-ul!

– Unde a greșit Gabriela Firea până acum, fundamental, așa, după părerea dumneavoastră, că a trecut deja peste un an de la alegeri?

– Da, și vedeți ceva, vreo schimbare? A făcut ce trebuia să facă și o să facă ce trebuie în continuare, ca și până acum. Deci mergem pe o linie, pe un drum bătucit de un sfert de veac. Eu cred că, nu știu, poate mai devreme, poate mai târziu, va trebui să ne asumăm răspunderi mai semnificative, să mai schimbăm un pic lucrurile. Dar când vor decide compatrioții noștri, că până la urmă ei sunt suverani, nu?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.