Povestea lui Alex Penescu, rănit în incendiul de la Colectiv

,,Pasiunea mea pentru muzică vine din fragedă pruncie”, își începe Alex Penescu povestea. ,,Am avut exemplul tatălui meu care, pe lângă meseria lui de medic, este concert-maestrul Orchestrei Medicilor. Practic, am crescut cu muzica în casă și am crescut mergând la concertele lui de la Ateneu și de la Operă.”

A început lecțiile de pian la șase ani, după ce tatăl a observat interesul fiului pentru acest domeniu. Și chiar dacă, ani mai târziu, Alex a ajuns avocat, muzica l-a însoțit mereu. Incendiul de la Colectiv a întrerupt dureros și brutal pasiunea pentru care a muncit de pe vremea când nici nu începuse școala. 

,,Nu doar pusă pe hold, de fapt, ci pusă sub semnul întrebării, pentru că au existat medici care mi-au spus că nu o să mai pot cânta niciodată. Rănile de la nivelul mâinilor erau atât de grave, încât spuneau că nu o să mai pot face niciodată ceea ce puteam face înainte.”

Prima dată când și-a văzut mâinile a fost un șoc, spune Alex

Un șoc la fel de mare a fost și cel resimțit când doctorii i-au spus că viața lui nu va mai fi niciodată la fel. 

,,Dacă a fost o perioadă când supraviețuirea a fost pusă sub semnul întrebării, a existat o altă perioadă când integritatea și funcționalitatea corpului meu au fost puse sub semnul întrebării.”

A urmat o perioadă întunecată, de luptă, în care a făcut peste cincizeci de operații, cu speranța permanentă că va putea din nou să cânte și să urce pe scenă. Acest gând a fost cel care l-a ghidat în fiecare clipă. 

,,Revenirea la muzică a avut loc în mai multe etape. Îmi amintesc că prima dată când am putut să pun mâna pe pian, cu niște limitări extraordinar de mari și, în opinia mea, mult sub ceea ce puteam face înainte, a fost cândva la doi ani și jumătate, chiar trei ani, de la accident.”

,,Dacă, Ferească Dumnezeu, s-ar întâmpla o tragedie asemănătoare, nu cred că lucrurile sunt mult mai bune”

Înainte de a ajunge la realizările sale în domeniul muzicii, și nu au fost puține, l-am întrebat pe Alex Penescu cum vede România, la zece ani de la Colectiv. Ce s-a schimbat și ce nu s-a schimbat. 

,,Un om înțelept a spus cândva că nicio situație nu poate fi rezolvată cu aceeași abordare care a dus la apariția ei. S-a schimbat ceva? S-a schimbat totul pentru o mână de oameni, pentru cei care au fost acolo, pentru familiile lor, pentru prietenii lor, pentru cei care încă se luptă cu urmările acelui moment. Pentru cei care încă au operații de făcut, printre care mă număr și eu. 

Apoi, a existat o mână de oameni – medici, asistente, personal – oameni inimoși și binevoitori care au făcut tot ce au putut ei pentru a veni în sprijinul celor care aveau nevoie de ajutor în acel moment. Și pentru ei s-a schimbat ceva.

Dar, din păcate, dacă la nivel micro au existat schimbări, la nivel macro, m-aș fi bucurat mult să spun că și acolo au fost schimbări majore, dar, din păcate, eu consider că nu a fost așa.

Consider că, dacă, Ferească Dumnezeu, s-ar întâmpla o tragedie asemănătoare, nu cred că lucrurile sunt mult mai bune decât au fost atunci.”

Ce nu s-a schimbat după incendiul de la Colectiv

Alex Penescu enumeră ce nu s-a schimbat: condițiile din spitale, un spital pentru mari arși care încă nu există, infecțiile nosocomiale cu care supraviețuitorii de la Colectiv s-au luptat ani de zile, inclusiv el, iar unii nu au reușit să câștige lupta. 

,,O schimbare mare începe cu un pas mic. Dar, cu cât acel pas mic e făcut de din ce în ce mai mulți oameni, cu atât mai mult rezultatul e cel dorit, cel așteptat. Dar mai este mult, mult, mult de muncă până să spunem că, da, România și-a învățat cu adevărat lecția din această tragedie și nu există măsură preventivă pe care să nu o ia, nu există lucru pe care să nu îl facă pentru ca așa ceva să nu se mai repete vreodată. 

Sper să ajungem să trăim ziua în care să spunem că toate lecțiile acelei tragedii au fost învățate și că se iau toate măsurile posibile ca așa ceva să nu se mai repete.”

Alex nu vrea să încheie pe un ton critic fără să spună și părțile bune. Așa e corect, crede el.

,,E de menționat ajutorul pe care statul l-a dat prin acea ordonanță de guvern care prevede acoperirea cheltuielilor medicale pentru toți cei care au fost victimele acestui moment îngrozitor. 

Este bine că statul s-a implicat într-un final. Acest ajutor este foarte important pentru noi. Mai ales că, în cele mai multe cazuri, e vorba de intervenții care vor dura mult de acum încolo și de proceduri care vor fi necesare pentru tot restul vieții.”

Suflet Colectiv, piesa prin care Alex Penescu și-a luat la revedere de la prietenii pierduți la Colectiv

Înapoi la momentele de după Colectiv, când Alex Penescu se zbătea să revină la o viață normală. 

,,A trebuit să mă regrupez, să realizez că lucrurile nu sunt ca înainte, iar capacitatea mea de a cânta este foarte limitată din cauza problemelor de la mâini.”

Încet-încet, după mult timp și multe operații la mâini, în 2020 a putut, în sfârșit, să intre în studio și să înregistreze piesa Suflet Colectiv.

,,A fost o experiență extraordinară pentru mine, pentru că a fost cumva modul meu de a exprima muzical-artistic viziunea mea despre tot ce s-a întâmplat acolo și, mai mult decât atât, a fost modul meu de a-mi lua la revedere de la toți prietenii pe care i-am văzut în seara aceea pentru ultima dată.”

Procesul de înregistrare și munca în studio au fost foarte diferite de ceea ce putea face înainte de Colectiv. A trebuit să înregistreze piesa pe bucăți, întâi cu o mână, apoi cu cealaltă, pentru că problemele de la mâini au făcut ca anumite aspecte tehnice să nu fie ușor de depășit. 

,,M-a afectat destul de mult faptul că nu am putut să înregistrez și părțile de chitară pentru că, dacă, din fericire, cu toată situația mâinilor, la pian mai pot să cânt, la chitară, din păcate, nu este cazul.”

După lansarea piesei Suflet Colectiv, au mai trecut încă doi ani până a putut fi din nou pe scenă. 

,,Am avut privilegiul de cânta în spectacolul Regina Maria, gânduri către țară. 

Am avut onoarea de a participa la acest spectacol alături de actrița Roxana Lupu, cea care i-a dat viață Reginei Maria în filmul cu același nume, și de soțul ei, actorul și muzicianul Nicholas Lupu. Spectacolul a fost lansat la Ateneul Român și s-a bucurat de un succes suficient de mare încât să fie cerut în multe orașe mari din țară. Ne-am bucurat să fim prezenți pe scenă la Oradea, de centenarul încoronării, la Alba Iulia, la Pitești, la Focșani, la Bistrița.”

Alex le mulțumește medicilor care l-au ajutat să revină pe scenă

Un alt moment care înseamnă foarte mult pentru Alex Penescu a fost cel în care clinica la care merge pentru operațiile la mâini l-a invitat să cânte, pe scena Ateneului, la una dintre galele organizate de unitatea medicală. Alex le este recunoscător medicilor de acolo.

,,A fost un moment special, impresionant pentru mine. Iar un altul care m-a onorat profund a fost acela în care, pornind de la colaborarea și prietenia cu trupa Celelalte Cuvinte și pornind de la faptul că liderul lor a fost de acord să participe la piesa Suflet Colectiv, am fost invitat pe scenă să cânt o piesă cu ei la concertul aniversar de 40 de ani. Asta în condițiile în care am crescut ascultându-i și mergând la concertele lor.”

Alex Penescu își amintește cu mare recunoștință și de colaborarea cu marea soprană Angela Gheorghiu și cu tenorul Teodor Ilincăi care au cântat împreună piesa compusă de el ,,Ești lumina mea” și au filmat un videoclip pe scena Ateneului. 

,,Un alt moment deosebit, trăit din nou alături de tatăl meu dupa 12 ani, a fost reîntoarcerea pe scena Ateneului în calitate de solist alături de Orchestra Medicilor, pentru a interpreta în premieră o piesă pe care am compus-o, născută dintr-o frumoasă și specială poveste de dragoste.”

,,Mai departe, din punct de vedere muzical, există multe idei, multe proiecte care își așteaptă momentul”, își încheie Alex Penescu povestea care inspiră și aduce speranță oricui o ascultă sau citește.