130 de ani de la nașterea lui Lucian Blaga

Una dintre cele mai importante figuri ale culturii românești, Lucian Blaga s-a remarcat prin lirica vitalismului dionisiac, un sistem filosofic comparabil ca arhitectură cu cel al lui Hegel, piese de teatru impregnate de suflul expresionist și o vocație intelectuală de excepție.

Poet, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român, Lucian Blaga este unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici al cărui motto a fost din totdeauna: „Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare”.

„Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți”

„Faptul că orice viață de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedește că moartea este scopul vieții”. Așa spunea Lucian Blaga. A locuit multă vreme și la Cluj, în diferite locuri. Dar poate că cel mai drag loc al său a fost cel la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Cluj, care azi îi poartă numele. Era, este încă, o cămăruță, denumită “Bârlogul lui Faust”, dar căreia i se spune și Bârlogul lui Blaga.
Chiriaș de Cluj

„În Cluj a stat în mai multe locuri, dar în chirie, nu a avut proprietăți. A locuit ultima data pe strada Măcinului nr 20, parcă, într-un imobil cu două camera, la etajul al doilea. A stat și pe str Moților, și pe Clinicilor. La BCU are Bârlogul lui Blaga, Bârlogul lui Faust, cum se numea, între etaje. Acolo avea o cămăruță unde a tradus Faust, al lui Goethe. Era în perioada când a fost scos de la Universitate. Lucian Blaga și-a pus o puternică amprentă asupra Clujului”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

„A trăi la oraş înseamnă a trăi în cadru fragmentar și în limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civilizației. A trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat din veșnicie”, Lucian Blaga, 5 iunie 1937, în discursul său de recepție în Academia Română, intitulat „Elogiul satului românesc” („Discursuri de recepție la Academia Română”, arhiva Cluj24)

În bârlogul său a lucrat mai mulţi ani, între 1952 și 1959.

„Este biroul de sub scări, “nebănuitele trepte”. A mai rămas doar cufărul lui Blaga acolo. El a stat acolo în perioada în care a tradus Faust. Bârlogul lui Faust, așa e scris pe ușă. Avea și o canapea, mai și înnopta acolo. Se spune că de multe ori stătea în geam și o urmărea pe doamna Daniello, cum ea urca pe actuala stradă Victor Babeş. Blaga fusese coleg la Universitate cu Leon Daniello… Ei au păstrat prietenia și in perioada când Lucian Blaga a fost scos de la catedra. Mai mult, prin sensibilitatea ei, prin cultura și inteligenta ei, Elen (Elena) i-a devenit muza… Reușind să îi trezească entuziasmul după experiența tristă… Cel puțin o poezie îi este dedicată acesteia, „Portret”.

Mi-a povestit Ioan Mușlea, fiul directorului BCU, Ion Muşlea, că i-a spus Blaga când a terminat de tradus Faust: „Păcat ca nu mai trăiește Goethe să traducă Faust din românește, că ar ieși mai bine decât originalul de la 1800”. Era foarte mulțumit cum ieșise traducerea”, spune, pentru Cluj24, directorul BCU Cluj, Valentin Orga.

Iubiri de Cluj

Lucian Blaga n-a scăpat de fiorii dragostei nici în perioada clujeană. Şi a fost săgetat de mai multe ori.
„O preoteasă a fost muză a lui Lucian Blaga. Era soția preotului Florea Mureşan. Era paroh la Biserica Ortodoxă din Deal, str Bisericii Ortodoxe. Ea se numea Eugenia și patrona unele serate în cadrul cărora Blaga era nelipsit. A fost frapat de frumusețea ei. I-a scris numeroase creații lirice. Blaga a avut mai multe aventuri sentimentale. Inclusiv cu nevasta lui Leon Daniello. Dar nu se știe dacă aventurile astea sentimentale ale lui erau și erotice. Dar se știe că și cu soția marelui medic pneumolog a avut o idilă”, povestește Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

După Eugenia Mureșanu, a urmat Elena Daniello, soția marelui medic, despre care se spune că o urmărea cu privirea din Bârlogul lui Faust.
Personalitate de Nobel

A fost fiul lui Isidor Blaga și al Anei, al nouălea copil al unei familii de preoți. După cum el a susținut, copilăria sa a stat “sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, denumindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece poetul nu a vorbit până la vârsta de 4 ani. Tradiția ecleziastică nu este străină nici de familia mamei, Moga, care oferă chiar și un episcop al Sibiului, pe Vasile Moga. Tatăl său, deși preot, este un liber cugetător cu preocupări largi. Copilăria lui Blaga îi va rămâne mereu întipărită în suflet, acesta transcriind amintirea peisajului păstoresc într-o manieră mitică. Lucian Blaga s-a născut în Lancrăm, lângă Sebeș, localitate ce se afla la acel moment în comitatul Sibiu.

Clasele primare le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană, între anii 1902 – 1906), după care a urmat Liceul Andrei Șaguna din Brașov (1906 – 1914). Anii petrecuți la liceu vor fi hotărâtori pentru devenirea sa. Blaga este un sensibil receptor al impresiilor dinafară. Între percepție și reacție există mereu un moment intens al prelucrării interioare. Blaga este pasionat de astronomie, citește entuziasmat pe Goethe, Schiller, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, și mai ales filosofie: Spinoza, Conta, Schopenhauer, Platon. Îl interesează de asemenea darwinismul și psihologia. Una dintre influențele durabile o reprezintă Kant, în raport cu care își va dezvolta propriul sistem. Debutul în filosofie îl va face cu eseul „Reflexii asupra intuiției lui Bergson”, publicat în 1914. Faza poetică debutează (la 15 ani) cu poeziile „Pe țărm” și „Noapte”, din 1910, publicate în „Tribuna” din Arad. Dintre cele 8 clase liceale, 3 sunt promovate fără frecvență din pricina sănătății precare, sentimentul fragilității vieții ocupând un loc important în opera sa. Izolarea și interiorizarea sunt alte două trăsături de amintit. Pentru a nu fi luat în armată, Blaga se înscrie la seminarul teologic de la Sibiu. Războiul este urmărit cu înfrigurare, accentuând ideea de fragilitate. Dupâ liceu publică în „Gazeta Transilvaniei” și „Românul” eseuri precum „Câte ceva despre filosofia lui Bergson”, „Mister”, „Criticism istoric”, „Eroism în gândire”, „Concepția despre lume și știința”.
Mai târziu a studiat la Facultatea de Teologie din Sibiu (1914 – 1917), acolo unde s-a înscris pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 – 1920. În 1920 obține titlul de doctor în filosofie al Universității din Viena, cu teza „Kultur und Kenntnis”.

Blaga descoperă și mișcarea expresionistă, de unde preia mai mult ideile estetice decât formele. Preferă poezia clasică și romantică. În 1919 apare volumul „Poemele luminii”. Apreciat de Vianu, Iorga și Agârbiceanu, cucerește de la bun început lumea literară. În 1921, dupâ publicarea volumului „Pașii profetului” și a piesei „Zamolxe”, primește premiul Academiei și premiul Universității din Cluj. Creația lui Blaga se produce între cele două războaie, o epocă de criză a lumii care își va găsi reflexia într-o operă care depășește cu mult biografia sa.

În 1920 se căsătorește cu Cornelia Brediceanu și se mută la Cluj, unde publică la Voința, Patria, Gândirea, Adevărul literar, etc.
A reușit să publice 8 volume de versuri, la care se adaugă 11 volume de teatru, patru de filosofie, 4 de aforisme, un volum autobiografic, un roman, 19 volume de eseuri și studii filozofice. De asemenea, a tradus 9 cărți, 6 în limba franceză și două în limba bulgară.
Este ales ca președinte al societății literare din școală și o lungă perioadă (1926 – 1939) a făcut carieră și în diplomație, fiind atașat cultural și consilier de presă în Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. Preț de un an a fost și subsecretar de stat la Ministerul de Externe. În tot acest timp și-a continuat activitatea literară și științifică și a continuat să scrie volume de versuri, eseuri filozofice și piese de teatru.

În anul 1936 a fost ales membru al Academiei Române, iar între anii 1939 și 1948 este ales profesor la Catedra de filozofia culturii a Universității din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Filozofie, dar și la Secția de istorie literară și folclor a Academiei, filiala Cluj.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Începând cu anul 1943 redactează revista Saeculum, care va apărea un an. A continuat să fie profesor universitar până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră.

După ce a fost îndepărtat de la catedră, din 1948 a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. A devenit cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar șef și director adjunct la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.

Deși continuă să lucreze, el nu a mai publicat niciun volum de versuri originale și abia în 1962 opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu „Poemele luminii” 1919, opera poetică a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă șase volume: „Pașii profetului”, „În marea trecere”, „Lauda somnului”, „La cumpăna apelor”, „La curțile dorului”, „Nebănuitele trepte”.

În 1956, cu doar 5 ani înainte să se stingă, Lucian Blaga a fost propus și pentru premiul Nobel pentru literatură. Propunerea ar fi făcut-o Rosa del Conte și Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade. Dar numele său nu figurează, totuși, printre nominalizații acelui an.
Lucian Blaga a murit la data de 6 mai 1961, în Cluj. A fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

Surse: https://historic.ro/lucian-blaga-scrisoare-de-dragoste-catre-elena-daniello.html; https://romanialiterara.com/2023/08/patru-poezii-inedite-de-lucian-blaga/; https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga; https://cluj24.ro/wp-content/uploads/2021/05/blaga-lucian-bcu-1.jpg.