2013, un an de tranziţie în licitaţiile de artă

De ce Francis Bacon este artistul cel mai scump?

Dacă trioul câştigător în 2013 a reunit aceiaşi protagonişti, în acest an, “Sotheby’s”, este în pole-position cu 188 de milioane de euro, urmat de “Christie’s” (187,5 milioane de euro), cu vânzările de caritate, printre care cea de la “Hospices de Beaune” (6,3 milioane de euro), şi “Artcutrial” (178 de milioane de euro).

Sculptura “Râul” de Maillol a fost vândută pentru 6,2 milioane de euro, un adevărat record. Ea o reprezintă pe Dina Vierny, muza lui Maillol, galeristă şi colecţionară. Lucrarea a fost disputată de un asiatic şi un american.

Un alt record mondial a fost marcat de un desen al lui Maillol, intitulat “Dina pe malul unui râu”, un studiu pentru o sculptură, ce a fost cumpărat cu 470.000 de euro.

Tripticul lui Francis Bacon, cea mai scumpă lucrare vândută la o licitaţie

Să mai notăm un record mondial de 2,3 milioane de euro pentru un tablou din secolul al XVII-lea, “Femeie citind”, semnat Jacobus Vrel, tot 2,3 milioane de euro pentru un tors egiptean antic şi 1,2 milioane de euro pentru patru candelabre cu sirene din epoca lui Ludovic al XVI-lea, atribuite lui François Rémond.

La “Sotheby’s” din Paris, a fost adjudecată lucrarea “La Grande Vallée” de Joan Mitchell pentru 3,6 milioane de euro.

De cealaltă parte a Atlanticului, un record istoric s-a înregistrat pentru un fascinant triptic de Francis Bacon.

Aristide Maillol, Râul

“Tripticul” lui Bacon este un “tablou catedrală, absolut excepţional”, se entuziasma Edmond Francey, specialist la Casa “Christie’s”. El a fost achiziţionat pentru exorbitanta sumă de 142,4 milioane de euro, la “Christie’s” din New York, devenind opera cea mai scumpă din lume vândută vreodată la o licitaţie, detronând recordul “Strigătului” lui Munch vândut pentru 120 de milioane de euro, la “Sotheby’s”.

Tripticul “Trei studii”, de Lucian Freud, unul dintre cei mai mari pictori contemporani, este pentru Edmond Francey, “faţă în faţă cu existenţialismul, o punere în abis a portretului lui Lucian Freud, care este în acelaşi timp şi cel al lui Francis Bacon”. O icoană modernă care vorbeşte încă publicului de astăzi.

Joan Mitchell, La Grande Vallee

Pentru acest triptic s-au bătut 7 colecţionari, printre care Larry Gagosian, Steve Wynn, celebrul proprietar al Cazinoului de la Las Vegas, cunoscut pentru colecţiile sale cu Van Gogh, Gauguin şi mai ales Picasso, până la urmă fiind achiziţionat de negustorul de artă newyorkez Bill Acquavella, pentru un client al cărui nume a fost, în sfârşit, deconspirat de presa americană. Este vorba despre Elaine Wynn, fosta soţie a colecţionarului Steve Wynn, a cărei avere este estimată de “Ford” la 1,9 miliarde de dolari. Ea face parte totodată din board-ul “County Museum of Art” din Los Angeles, din a cărui colecţie lipseşte Francisa Bacon.

Amintirile lui Basquiat, scoase la licitaţie

Jean Michel Basqujat (1960-1988), Fără titlu

Mobile şi obiecte din atelierul lui Basquiat din East Village, unde a locuit pe când avea 19 ani, în 1979, sunt puse în vânzare la “Christie’s” din New York.

După recordul de 48,8 milioane din mai 2013, de la “Christie’s”, Jean Michel Basquiat este un nume care valorează aur.

În 1982, când copilul teribil din Brooklyn a pictat pânza intitulată “Dustheads”, începea deja să cunoască gloria. Şase ani mai târziu, urma să moară dintr-o supradoză.

În 1979, a cunoscut-o pe Alexis Adler, o tânără studentă la “Barnard College” de la Universitatea Columbia. Era plin de idei şi îşi forma vocabularul. “Pe cărţi poştale făcea desene amintind de Warhol şi Rauschenberg, iar pe haine, imagini ce aduceau cu Franz Kline şi Pollock”.

Caietele de biologie ale tinerei, pline de simboluri, au fost pentru el o sursă de inspiraţie.

Obiectele propuse acum, de o extremă banalitate, sunt ridicate la rangul de simbol graţie mâinii prietenului lui Warhol, care a devenit, la 23 de ani, cel mai tânăr artist care a expus vreodată la “Bienala” de la “Whitney Museum”.

Între 3 şi 17 martie, cele 41 de loturi în licitaţie, cu preţuri mici, cuprind carnete de crochiuri cu spirală, pe care Basquiat “mâzgălea”, fotografii, desene.

De ce au rămas aceste comori secrete timp de 35 de ani la Alexis Adler? Ea spune că din lipsă de timp. Totodată, fosta prietenă păstrează o parte dintre lucrurile pe care artistul i le-a dăruit. Numai abilitatea lui Jonathan Laib, specialist senior al departamentului de artă contemporană de la “Christie’s”, a convins-o să le vândă la licitaţie. Nu are nevoie de bani ca să trăiască. Acum câţiva ani, la “Phillips”, la New York, o uşă pictată de Basquiat, datând din 1984, s-a vândut cu 1,8 milioane de dolari.

Iar în noiembrie 2013, la Galeria “Tajan”, ce aparţine doamnei Rodica Seward, de origine română, “Dandy enigmatic”, pictat în 1985, a fost achiziţionat cu 1,3 milioane de euro, după ce fusese estimat la 1.200.000 de euro. Cert este faptul că pictorul iubea costumele “Armani”, pe care le purta chiar atunci când picta, primind negustorii şi colecţionarii într-un asemenea costum, plin de pete de culoare. Enigmatică este şi această formă roşie-oranj care pluteşte deasupra umărului său. S-ar putea spune că este vorba despre o inimă aprinsă, foarte agitată, plină de sentimente contradictorii. Primul artist negru american, adulat de înalta societate albă. Iar Basquiat a pendulat cu o eleganţă supremă între aceste două universuri până şi-a ars aripile.

Naşterea japonismului

Felix Bracquemod, Serviciul Rousseau

Cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris din 1867, arta japoneză s-a relevat Occidentului. Ceramiştii au fost mai sensibili decât alţi artişti la această cultură, care le-a trezit şi o dimensiune spirituală. Felix Bracquemond a creat celebrul său serviciu “Rousseau”, realizat pentru negustorul Eugène Rousseau, al cărui decor naturalist a fost inspirat de pictorul Hokusai. Japonismul s-a născut. El va fi adus de mai mulţi artişti, în frunte cu ceramistul Théodore Deck. În inima noii renaşteri a ceramicii, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Deck va juca un rol major. El va modifica tehnicile şi va deschide această disciplină artei tuturor epocilor, de la Renaşterea europeană la Extremul Orient, trecând prin Persia şi Turcia. După o călătorie traversând Imperiul Austro-Ungar şi Germania, ceramistul, originar din regiunea Alsacia, deschidea la Paris, în Bulevardul Saint-Jacques, atelierul său “faïences d’art”, împreună cu fratele său Xavier.

Theodor Deck, Vas decorat cu flori şi fluturi pe fond oranj

Încă de la primele saloane, talentul său este recunoscut. În 1861, obţine medalia de argint la Expoziţia de arte industriale şi realizează un decor mural pentru hotelul Paiva de pe Champs-Elysées. Apoi, în 1869, deschide un magazin în cartierul Operei, cunoscând apogeul în 1887, când este numit directorul manufacturii “Sèvres”. Tehnica sa perfectă, lucrările realizate pe un fond de aur în culori luminoase, printre care celebrul “albastrul Deck”, au rămas renumite. Un superb vas cu decor japonez, cu flori şi fluturi pe un fond oranj, a fost vândut la o licitaţie din Marsilia. Preţul de pornire, 15.000 de euro.

Sonată de iarnă

Charles Beschey, Peisaj de iarnă

O pictură executată la mijlocul secolului al XVIII-lea, un “Peisaj de iarnă cu personaje şi patinatori” al unui artist flamand al Secolului de Aur, Charles Beschey (1706-1776), se numără şi ea printre vedetele vânzărilor la licitaţie. Format de către Hendrik Govaerts, Beschey a rămas fidel contemporanilor săi, realizând subiecte pline de realism pitoresc, într-o paletă foarte personală. În 7 noiembrie 2012, la Paris, la Artcurial, o compoziţie similară, dar nesemnată, a fost achiziţionată pentru 73.903 euro. Actuala pictură a fost estimată la 60.000 de euro, la “Drouot”. Această pictură reia elementele tradiţionale ale unei scene de ţară, în care unele personaje se plimbă, alţii conversează, nimeni nu pare să sufere de frig. Într-o latură a picturii îşi fac apariţia patinatori. Patinele erau constituite atunci din os de bou, de cal sau de elan, ascuţite şi se fixau pe talpa ghetelor. Osul a fost înlocuit de lemn, către 1650, şi apoi de metal, mai alunecos. În 1742, era inaugurat la Edinburgh primul club de patinaj-viteză. Este exact epoca în care a fost pictat tabloul.