”Nu am știut ce votăm” – cel mai grav semnal din Parlamentul European

”Nu am știut ce votăm”, a declarat, pentru Politico.eu, Sophie Wilmes, unul dintre vicepreședinții Parlamentului European. Declarația a venit după votul din Parlamentul European pentru legea care ar trebui să permită scanarea mesajelor criptate, pentru prevenirea abuzurilor împotriva copiilor. Wilmes, din Alianța Liberalilor si Reformiștilor Europeni, este un politician cu experiență – a fost premier al Belgiei (2019-2020), ministru de Externe și ministru al Bugetului.

Rezultatul votului a fost retrimiterea legii care permite scanarea mesajelor private înapoi la nivelul interguvernamental, în Consiliul UE, spre aprobare. Dezbaterile vor reîncepe în această toamnă. Cu alte cuvinte, proiectul de lege nu a murit. Are însă modificări care să nu permită scanarea serviciilor criptate. Legea a fost respinsă în PE, în luna martie.

O procedură rară, resuscitată de PPE

PPE a insistat pentru un nou vot, pe o altă procedură. Rezultatul a fost că legea nu a fost respinsă. E ava intră în procedura de „conciliere”. Asta presupune crearea unui comitet ad-hoc format din câte un ministru din țările membre și un număr egal de europarlamentari. De la adoptarea tratatului care guvernează acum UE – Tratatul de la Lisabona – procedura a fost folosită doar de trei ori. Ultima dată, în urma cu 13 ani, privind o lege pentru drepturile pasagerilor curselor aeriene.

Confuzia din Parlament s-a mutat și în presă

Dacă procedura de vot a fost ”neobișnuita” și ”confuză și haotică” pentru europarlamentari cu experiență, cum scrie Politico, la fel sunt și relatările presei europene. Unele se limitează la jargoanele jurnalismului instituțional. Altele încearcă să ”traducă” ceea ce s-a întâmplat în PE. Iar toate aceste încercări conduc la proverbul italian ”traduttore, traditore”. Trădăm siguranța copiilor din Europa sau libertatea de exprimare? Pornind de la aceste abordări, așa-zisa lege ”chat control” a divizat partidele europene începând din 2023 și continuă să o facă. PPE este pentru monitorizarea mesajelor criptate, ecologiștii și o parte a socialiștilor sunt împotrivă, paradoxal, în aceeași tabără cu Grupul Europa Națiunilor Suverane, dominate de AfD din Germania.

Majoritatea a votat împotrivă, dar proiectul a supraviețuit

Pentru respingerea proiectului erau necesare 361 de voturi. Cei mai mulți eurodeputați prezenți au votat pentru respingerea proiectului supravegherii chat-ului. Dar au fost doar 314, insuficient pentru majoritatea absoluta de 361. De cealaltă parte, a fost nevoie de o majoritate simplă pentru ca proiectul să nu moară. Iar aceasta a fost obținută. Au votat pentru 276 de eurodeputați, iar 17 s-au abținut. 112 eurodeputați nu au votat. Voturile pot fi văzute aici. Prin urmare, a trecut o propunere legislativă împotriva căreia au votat majoritatea eurodeputaților prezenți. Companiile vor putea, în mod voluntar, să scaneze chat-urile, până în 2028.

Rezultatul nu este o înfrângere a acestei majorități din PE. Asta pentru că mesajele criptate end-to-end (WhatsApp, Signal, Telegram) nu vor fi scanate. Asta se va întâmpla însă cu Skype, Discord, Gmail și altele. Lovitura este primită de platformele americane necriptate. Nu este vorba despre scanarea mesajelor înainte de criptare – așa cum propune așa-zisa lege ”Chat Control 2.0, care este încă blocată în PE.

Protecția copiilor versus dreptul la viață privată

Tema este foarte sensibilă. Pe de o parte, este vorba despre protecția minorilor împotriva abuzurilor. Pe de altă parte este vorba despre dreptul la spațiu privat și liberă exprimare. Avocații protecției minorilor prezintă votul din PE în termeni instituționali greoi. Avocații vieții private preiau discursul avântat și populist al eurodeputatului Patrick Breyer. Comunicarea instituțiilor europene nu face deloc lumină, rămâne cantonată în argoul instituțional.

Chat secret pentru lideri, chat scanat pentru cetățenii simpli

Iar votul acesta din Parlamentul European a avut loc la scurt timp după ce președinta Comisiei Europene a fost vizată de o nouă investigație asupra unui grup de chat din care fac parte Friedrich Merz (CDU), președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, președintele Franței Emmanuel Macron, premierul Italiei Giorgia Meloni și premierul britanic Keir Starmer. Este un grup în care se discută despre politica externă a UE. Aceasta ar trebui stabilită în Consiliul European, nu pe un chat. Comisia a respins cererea de acces la acest chat. A argumentat că publicarea conversațiilor ar putea ”afecta relațiile internaționale ale Uniunii Europene (și ale statelor sale membre) cu țări terțe”. Cetățenii europeni, reprezentați de eurodeputați, nu au avut câștig de cauză, la votul din PE, când și-au susținut dreptul la sfera privată.

Dincolo de viața privată, miza este arhitectura puterii în UE

Votul de pe 9 iulie transcende sfera vieții private și a protecției minorilor împotriva abuzurilor (multe sexuale) care încep in mediul online. Se înmulțesc apelurile pentru renunțarea la dreptul de veto al statelor membre în materie de politică externă și apărare. Sunt expuse planurile unui Consiliu European de Securitate – cu membri permanenți și rotaționali. Se vorbește despre un NATO 3.0, mai european. Argumentele pleaca de la procedurile greoaie – vezi procedura concilierii si Consiliile Europene ținute până spre dimineață- si ating coarda sensibilă a unui potențial război împotriva Rusiei și a necesității înarmării rapide a Europei. Toate pot avea un impact strategic, economic, dar și social major.

Faptul că o lege precum „Chat control 1.0” poate fi împachetată în asemenea fel încât un vicepreședinte al Parlamentului European, fost premier la Bruxelles, să spună că nu a știut pentru ce se votează, nu poate decât să arate cât de fragil este controlul democratic asupra unor decizii importante. Parlamentul European este cea mai democratică instituție a UE, dar este lipsit de drept de inițiativă legislativă. Marile decizii se iau într-un mediu mult mai opac, interguvernamental, în spatele ușilor închise și pe chat-uri pentru al căror secret Bruxellesul se luptă mai mult decât pentru viața privată a cetățenilor europeni.