În fine, Iohannis a jucat bine o minge: după ce înaintașii săi au dus jocul la poarta Parlamentului European, a făcut un apel patriotic către acest for, cerând să nu fie instituite sancțiuni împotriva României.
În fapt, avem de a face cu ultima șansă a iohanniștilor de a mai pune la cale ceva care să ducă la căderea Guvernului. După un 3 octombrie banal, fără sancțiuni, nici măcar o eventuală urmărire penală a premierului n-ar mai putea schimba soarta acestui Cabinet. Iohannis va fi obligat să încerce câștigarea unui nou mandat prezidențial, în 2019, de pe pozițiile unui critic al PSD-ului, dar va risca ca prea mulți iohanniști să devină cioloșiști, supărați că lupta lor de stradă a fost fără rezultat, iar președintele, ineficient. S-ar putea, totuși, ca arestarea lui Dragnea să-i mențină în tabăra iohannistă.
Numai că acestă arestare ar readuce bazinul electoral pesedist la cotele impresionante din 2016. Referendum-ul despre căsătorie va da seama, încă din octombrie 2018, despre actuala forță electorală a PSD. Iohannis are a pierde câteva procente din faptul că este obligat să joace pentru căsătoria ultra-liberală. Greu de recuperat, apoi, aceste procente numai prin criticarea pesediștilor.
Meritele mandatului lui Iohannis au fost ocultate chiar de el (nu a vrut să se laude cu chestiuni care i-ar fi pus în cap forțele din statul paralel):
-
sub egida sa, s-a vorbit, întâia oară, de protocoalele secrete (prin CSAT);
-
sub egida sa, au fost retrași în rezervă generalii Coldea și Dumbravă;
-
sub egida sa, detectivii de la „Black Cube” au căutat informații compromițătoare despre Kovesi.
Din păcate, talentul său în jocul politic este precar și a fost folosit în chip obsesional-compulsiv (Dragnea, Dragnea, Dragnea….).
Nu va rămâne în istoria acestor ani ca o figură de politician important (deși numai politichie a făcut). Va rămâne ca o ilustrare a haosului care apare atunci când președintele aruncă la coșul de gunoi prerogativele sale de mediator social și politic.
O președinție total confiscată de popularii europeni care, pe 3 octombrie 2018, au decis să lase din brațe această sculă de care nu mai puteau profita. N-au vrut să facă ei ceea ce, la București, unealta lor n-a putut face.
Pariez că așa se va întâmpla.
