Mircea Eliade s-a născut la București, în 1907. După multiple peregrinări între București și Tecuci, familia se stabilește definitiv în Capitală în 1914, achiziționând o casă pe strada Melodiei (actualmente Radu Crișan).
Aceasta este celebra casă la mansarda căreia „adolescentul miop” va descoperi „deliciile” culturii universale și va dezvolta obsesii de-o viață pentru diferite personalități, de la Honore de Balzac până la Giovanni Papini. Tot aici va dezvolta și o celebră tehnică în urma căreia s-a deprins să doarmă doar patru ore pe noapte.
Va urma școala primară de „pe strada Mântuleasa”, iar apoi Colegiul Spiru Haret, unde va fi coleg, printre alții, cu viitorul filosof Constantin Noica.
Din 1925 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. Aici, pe lângă Noica va fi coleg și cu Emil Cioran. Tot la facultatea de filosofie îl va cunoaște pe Nae Ionescu, profesorul de metafizică și logică, omul care va avea cea mai mare influență asupra acestei generații. Nae Ionescu va fi cel care-i va oferi un loc în redacția ziarului „Cuvântul”, publicație naționalistă de extremă dreapta.
În 1928 își va susține licența cu teza „Contribuții la filosofia Renașterii”, iar în același an va pleca în India.
Mircea Eliade în India
Mircea Eliade va ajunge la Calcutta, în India, cu o bursă privată. Perioada petrecută în această țară (1928-1932) i-a marcat decisiv existența și opera. Aici i-a cunoscut pe marele profesor Surendranath Dasgupta și pe filosoful și poetul Rabinddranath Tagore.
Va locui în casa profesorului Surendranath Dasgupta și se va îndrăgosti de fiica acestuia, Maitreyi. Această poveste de dragoste va fi imotalizată de ambii protagoniști. Mai întâi, Eliade va publica, în 1933, romanul „Maitreyi”. Patruzeci de ani mai târziu, în 1974, Maitreyi Devi îi va da răspunsul cu romanul „It Does Not Die” (tradus „Dragostea nu moare”).
A obținut doctoratul în filosofie, cu teza ‘Istorie comparată a tehnicilor Yoga’ (1933).
Reîntoarcerea în România și plecarea definitivă
În 1933, după întoarcerea din India, devine profesor (asociat) de filosofie al Universității din București.
Patru ani mai târziu este ales deputat în Parlamentul României pe listele partidului Totul pentru Țară. Partidul reprezenta expresia politică a Mișcării Legionare.
Din cauza apartenenței politice la Mișcarea Legionară a fost arestat în iulie 1938 și închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, în timpul lui Carol al II-lea. În timpul arestului refuză să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier. Va rămâne toată viața atașat de Mișcarea Legionară. Acest lucru va presupune inclusiv negarea „paternității” unor texte scrise în perioada interbelică.
În 1940 pleacă din România, unde nu se va mai întoarce să locuiască niciodată. E numit atașat cultural pe lângă Ambasada României din Londra, fiind transferat, în 1941, la cea din Lisabona, unde a rămas până în 1944.
Din 1945, s-a stabilit la Paris, unde a predat, la Ecole Pratique des Hautes Etudes, un curs liber pe teme de istoria religiilor (1945-1948). Între 1945 și 1957, a predat și la Sorbona.
În 1957, a fost invitat să susțină o serie de prelegeri la Universitatea din Chicago. Ulterior, devenie profesor titular de istoria religiilor, iar din 1962, ‘distinguished service professor’.
În tentativa de a se legitima prin asocierea cu numele său, regimul comunist va depune numeroase demersuri pentru a-l face să se întoarcă în România. Eliade a fost, însă, de neînduplecat. Va trăi la Chicago tot restul vieții sale și tot acolo se va și stinge din viață la 22 aprilie 1986, acum fix 40 de ani.
