Conservatorii britanici au şansa de a pune capăt, pe 6 mai, seriei de trei mandate consecutive câştigate de laburişti, în cadrul unor alegeri marcate de criza economică, participarea Marii Britanii la războaiele din Irak şi Afganistan şi viitorul european al celei de-a treia economii din UE.Premierul britanic Gordon Brown a anunţat marţi convocarea alegerilor generale pe 6 mai, după ce, în prealabil, a cerut reginei Elisabeta a II-a să dizolve actualul parlament, pe 12 aprilie. Începând cu această dată, Marea Britanie va fi condusă de un guvern interimar până la formarea noului executiv. Alegerile parlamentare se vor ţine simultan cu cele locale.
Pentru laburiştii conduşi de Brown, scrutinul reprezintă ocazia de a obţine un al patrulea mandat consecutiv, după câştigarea alegerilor din 1997, 2001 şi 2005. Pentru premier, acesta este primul test electoral major, întrucât accederea sa în fruntea guvernului, în 2007, s-a produs prin retragerea fostului premier Tony Blair, fără sancţiunea alegătorilor.
Favoritul sondajelor
Prima şansă o au conservatorii conduşi de David Cameron, căruia presa a început deja să-i facă portretul de învingător. Numit “Tony Blair al dreptei” pentru efortul de a reuni garda veche a partidului în jurul unor teme noi precum educaţia, sănătatea, protecţia mediului, Cameron a câştigat compasiunea electoratului după ce a anunţat moartea, în 2009, a unuia dintre cei trei copii, bolnav de epilepsie. Spre deosebire de predecesorii săi de extracţie socială modestă (Margaret Thatcher şi John Major), Cameron este descendent al regelui William al V-lea, absolvent de Filozofie şi Economie la Oxford şi este căsătorit cu o baroneasă.
Laburiştii, avantajaţi de sistem
Conservatorii britanici sunt cotaţi într-un sondaj Angus Reid cu 38% din intenţiile de vot, cu 11% mai mult decât laburiştii. Liberal-democraţii, al treilea partid, sunt cotaţi cu 20%. Un sondaj efecuat de YouGov îi dă câştigători tot pe conservatori, cu 39%, în timp ce laburiştii ar obţine 29%. Căderea laburiştilor în sondaje a fost dramatică, în condiţiile în care, în toamna lui 2007, aceştia ar fi obţinut cel mai bun rezultat din istorie dacă Brown ar fi convocat alegeri anticipate. Premierul Brown a reuşit să recupereze din handicap, pe fondul reducerii şomajului şi al deficitului public, într-un ritm care a depăşit aşteptările.
Repartiţia teritorială a electoratului laburist aduce un mare avantaj partidului: sistemul de vot majoritar cu un singur tur poate duce la o victorie laburistă, chiar dacă conservatorii ar obţine cu 5% mai multe voturi la nivel naţional. Astfel, în 2005, Partidul Laburist a câştigat 36% din voturi, dar a obţinut 57% din mandatele din Camera Reprezentanţilor.
Un rezultat strâns poate transforma Partidul Liberal-Democrat în arbitru. Analiştii apreciază că o alianţă între această formaţiune şi conservatori este puţin probabilă, având în vedere că liberal-democraţii sunt cei mai mari susţinători ai integrării europene a Marii Britanii, în timp ce conservatorii se opun Tratatului de la Lisabona şi aderării la zona euro.
UE şi Irakul pot face diferenţa
Pentru prima dată, alegerile britanice vor avea trei serii de dezbateri televizate cu cei trei lideri politici, fapt care poate duce la o creştere a prezenţei la urne. Dezbaterile se vor axa pe politica internă (15 aprilie), politica externă (22 aprilie) şi economie (29 aprilie). Această ultimă temă va fi în centrul campaniei, Marea Britanie trecând prin cea mai gravă criză începând din anii ’30, cu un deficit bugetar de aproape 12% din PIB. Laburiştii mizează pe experienţa lui Brown, fost ministru al Finanţelor, şi propun reducerea TVA, investiţii în infrastructură, un program de reînnoire a parcului auto, împrumuturi pentru salvarea băncilor, taxarea bonusurilor bancherilor. Conservatorii sunt mult mai aplecaţi către măsurile de protecţie socială decât erau în timpul Doamnei de Fier Margaret Thatcher, iar aripa dură a partidului îi reproşează liderului David Cameron că nu insistă pentru reducerea impozitelor şi a cheltuielilor publice.
Dezbaterea programelor de politică externă se va axa pe prezenţa trupelor britanice, alături de cele americane, în Afganistan şi Irak. Laburiştii susţin prezenţa în Afganistan, însă, spre deosebire de conservatori, doresc retragerea din Irak. Conservatorii lui Cameron doresc conceperea uni sistem de apărare similar celui al SUA, în timp ce laburiştii susţin cooperarea cu alţi parteneri, în special Franţa. Cât priveşte relaţia cu UE, conservatorii au mers până la a avansa ideea organizării unui referendum pentru retragerea ţării din Tratatul de la Lisabona sau măcar din Carta Drepturilor Fundamentale, inclusă în tratat.
