„Fabricat din fragmente de suveranitate prelevate de la fiecare stat care l-a adoptat, tratatul Schengen a scăpat repede din mâna creatorilor săi. Prin ordonanţe şi directive, tratatul îşi trăieşte acum propria sa viaţă, la fel ca monstrul doctorului Frankenstein”, scrie pe blogul cotidianului „Tribune de Geneve” politicianul elveţian Yves Nidegger, membru al Uniunii Democratice de Centru, de orientare conservatoare.
Proiectul Schengen prevede schimburi de date prin mai multe sisteme (SIS, SIS II, VIS, MIDES, Eurodac, etc.). Aceste schimburi nu servesc în realitate decât la umplerea lacunelor provocate de anularea controlului persoanelor la frontiere. Cu alte cuvinte, folosim un dispozitiv complex pentru a rezolva probleme care, în absenţa acordului Schengen, nu ar fi existat, scrie Nidegger.
Acest dispozitiv de schimb de informaţii presupune un sistem de control întărit, care se sustrage sistemului prevăzut de legile confederale (elveţiene). Pe de o parte, acordul Schengen penetrează sfera privată a cetăţenilor prin transferul datelor judiciare, în ciuda principiului dublei incriminări. Pe de altă parte, acordul Schengen instituie un fel de supervizor nedemocratic însărcinat cu protecţia acestor date.
Se fac zece ani de când UE lucrează la instituirea sistemului de informaţii SIS, indispensabil pentru securitate în contextul absenţei controalelor la frontieră. De cinci ori acest lucru a fost amânat. Testele recente au relevat „deficienţe considerabile în arhitectura de bază a sistemului”. Costul iniţial a fost estimat la 15,5 milioane de euro, dar el nu mai este de actualitate, deoarece structura de bază a fost între timp depăşită din punct de vedere tehnic.
Însă faptul divers poate să vorbească mai bine: presa relatează că gangsterii lyonezi au început să aibă obiceiul de a ataca băncile geneveze cu arme de razboi, aflate aparaent în circulaţie liberă în spaţiul european de securitate.
Acest tip de atacuri nu vizează băncile cu multe lichidităţi, ci micile bănci de la câteva zeci de metri de frontiera care nu mai există. Aceasta pentru trei motive care decurg din tratat: 1. punctul de trecere a frontierei este singurul loc unde nu se face controlul persoanelor (fapt interzis de Schengen); 2. într-o urmărire, poliţiştii sunt obligaţi să se oprească la frontieră, dacă fugarii nu se află în câmpul lor vizual; 3.nici o urmărire eficace nu se va organiza de partea franceză a frontierei (comunicarea transfrontalieră este aleatorie, sistemul SIS este incomplet şi mijloacele francezilor sunt insuficiente).
Astfel, în ciuda promisiunilor, Schengen nu a desfiinţat frontierele, ci a creat un nou tip de frontieră: frontiera cu sens unic, care garantează, ca niciodată, imunitatea gangsterilor care ştiu să se refugieze repede, pentru a se pierde repede în noul spatiu european de securitate, incheie Yves Nidegger.
