Desfăşurată între 16 şi 24 septembrie, a 59-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la San Sebastian şi-a anunţat laureaţii. Juriul, prezidat de actriţa americană Frances McDormand, a decernat Premiul „Scoica de Aur” realizatorului catalano-basc Isaki Lacuesta pentru pelicula „Los Pasos Dobles”, un film care îl urmează pe artistul contemporan Miquel Barceló în ţinuturile dogonilor. Producţia este povestea căutării de către Barceló a urmelor pe care le-a lăsat în Africa pictorul Augieras, mai ales legendara sa „Capelă Sixtină”, un vechi edificiu francez, pierdut în inima Sharei, pe care l-a acoperit cu picturile sale. Potrivit unei legende din Mali, fiecare om are un dublu, un fel frate geamăn, care poate trăi oriunde şi oricând şi pe care toţi trebuie să-l regăsim pentru a spera să devenim cu adevărat noi-înşine. Barceló credea că şi-a găsit acest dublu în François Augiéras, artistul european care a locuit înaintea lui în acele ţinuturi. Mizând pe ermetismul poveştii şi pe frumuseţea planurilor filmate la picioarele falezei Bandiagara, filmul lui Isaki Lacuesta face parte, după părerea criticilor, din categoria producţiilor menite să parcurgă lumea din festival în festival, îninte de a jungem uneori, în sălile cinematografelor.
Cel mai bun actor Antonis Kafetzopoulos
„Scoica de Argint”, premiul pentru cel mai bun regizor, a revenit grecului Filippos Tsitos, pentru filmul „Adikos Kosmos”, proiectat în avanpremieră mondială, a cărui acţiune are ca fundal situaţia ţării sale. Eroul principal, Sotiris, interpretat de Antonis Kafetzopoulos, care a primit „Premiul pentru cel mai bun actor”, este istoria unui poliţist cu metode foarte speciale de a interoga, care se hotărăşte înt-o zi să-i socotească nevinovaţi pe toţi cei loviţi de viaţă, ajungând până la a-şi pune în pericol cariera când ucide pe unul dintre colegii săi, un poliţist corupt. Crima are un singur martor, pe Dora, menajera singuratică, cu viaţă grea. Cele două personaje vor încerca întreaga povară existenţială provocată de lupta între dragoste, onoare şi justiţie.
„Cea mai bună acriţă” a fost declarată Maria Leon pentru rolul din filmul „La voz dormida” (Voci adormite), de Benito Zambrano, al cărui scenariu, adaptare a romanului omonim al lui Dulce Chacon, este plasat în 1940, în momentul în care franchiştii se răzbunau pe republicanii învinşi.
Maria Leon, Scoica de Argint pentru cea mai buna actrita
„Premiul special al juriului” a fost atribuit peliculei , „Le Skylab”, de Julie Delpy, o cronică familială pitorească.
„Et maintenant on va où?”, al cinastei libeneze Nadine Labaki, a fost considerat „Cel mai bun film european”, iar pentru „Cel mai bun scenariu” a fost recompensat japonezul Hirokazu Kore-eda, cu filmul: „Kiseki” (Doresc). În sfârşit, distincţia pentru „Cea mai bună imagine” a fost obţinută de suedezul Ulf Brantas pentru „Happy end”, iar regizorul german Jan Zabeil a fost primit „Premiul Kutxa”, pentru tinerii realizatori, cu „The river used to be a man”. Premiul publicului a recompensat filmul mut „The artist” de Michel Hazanavicius, care a reuşit să obţină la Cannes „Premiul pentru cel mai bun actor”, Jean Dujardin.
Ultima escală a starurilor
San Sebastian, aflat pe malul Oceanului Atlantic, era odată o escală obligatorie a starurilor hollywoodiene care făceau turneul festivalurilor europene, fiind organizat la sfârşitul lunii care începe cu „Mostra” veneţiană şi continuă cu „Deauville”. Festivalul „generalist” de la San Sebastian, propune în afara competiţiei diferite secţiuni rezevate regizorilor, filmelor spaniole şi filme latino. La această a 59-a ediţie, numărul americanilor este mult mai mic, festivalul deplasându-şi atenţia către America Latină, cu o secţiune dedicată noului cinema mexican, „Cinema en construccion”, unde pot fi descoperite proiecte în lucru, şi mai ales căte Spania. Noul director al festivalului, José Luis Rebordinos, aflat anul acesta la prima sa ediţie, a declarat: „San Sebastian trebuie să pună în valoare, fără complexe, cinematograful spaniol”.
Regizorul Isaki Lacuesta primind Scoica de Aur
În competiţie, care a numărat 15 lungmetrje, au figurat trei producţii naţionale, cărora li s-a adăugat „Intruders”. Regizorul Juan Carlos Fresnadillo, dorind să iasă din cercul închis al izolării lingvistice, ca şi Alejandro Amenabar („The Others”, „Agora”), Rodrigo Cortès („Buried”) sau tinerii cineaşti spanioli care încearcă să intre pe piaţa internaţională, a folosit limba engleza. Aproximativ o treime a dialogurilor este în spaniolă, în scenele jucate de Pilar Lopez de Ayala, care are rolul mamei unui copil chinuit de coşmaruri, şi de Daniel Brühl, actorul germano-spaniol din „Goodbye, Lenin”. Starul acestui film cu fantome este însă britanicul Clive Owen şi cea mai parte a intrigii este jucată în engleză, ceea ce nu-i micşorează însă caracterul tipic spaniol privind raportarea la trecut, plină de teroare şi fascinaţie.
La cvadragenarul andaluz Benito Zambrano, se regăseşte, în „La Voz dormida”, ca şi în filmel sale anterioare, „On verra demain” (Vom vedea mâine) sau „Balade triste”, interesul pentru perioada franchistă. Cel de al treilea film din competiţie a fost o peliculă poliţistă, „No habra paz para los malvados” (Nu va fi linişte pentru cei răi), de d’Enrique Urbizu, al cărui personaj principal este un poliţist alcoolic, Santos Trinidad, a cărui decădere morală şi fizică este urmrită de regizor fără a explica în niciun fel cauza ei.
În selecţia oficială a figurat şi „Americano”, în regia francezului Mathieu Demy, care i-a ales în distribuţie, în această primă experienţă de regizor, pe Chiara Mastroianni, Geraldine Chaplin, Salma Hayek şi pe Carlos Bardem.
Vedetele n-au lipsit de la San Sebastian, începând cu actriţa Glenn Close, venită pentru prezentarea filmului „Albert Nobbs”, de Rodrigo García, şi care a fost distinsă pentru întreaga carieră, cu „Premiul Donostia”, continuând cu Clive Owen, cu Anouk Aimée şi Catherine Deneuve, invitate de onoare, sau Martin Scorsese, venit să-şi prezinte filmul-omagiu „George Harrison: Living in the Material World”, un documentar colosal de 208 minute, cuprinzând interviuri cu Paul McCartney, Ringo Starr, George Martin and mulţi alţii, despre această figură autentică a muzicii pop.
Scena din pelicula Adikos Kosmos, distinsa cu Premiul pentru cel mai bun regizor
Potrivit criticii britanice, marea descoperire a Festivalului de Film de la San Sebastian a fost tânărul regizor scoţian Simon Arthur, rezident în Statele Unite, cu debutul său, „Silver Tongues” (în afara competiţiei), o dramă psihologică, despre un cuplu care aparent călătoreşte prin ţară pretinzând că sunt altceva decât sunt, manipulând oamenii din punct de vedere sexual, jucându-se cu minţile lor, „realizată cu mult fler tehnic ce vădeşte influenţa lui David Mamet”.
O puternică impresie a făcut şi regizorul corean Kim Ki-duk, autorul filmul semi-autobiografic despe depresie, „Arirang”, distins la secţiunea „Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes, prezent acum cu pelicula „Amen” (de asmenea în afara competiţiei), povestea unei tinere coreence care călătoreşte prin Europa (Paris, Veneţia şi Avignon) în compania unui bărbat întâlnit din întâmplare.
În secţiunea „Zabalteghi”, dedicată noilor regizori sau peliculelor speciale, a avut loc şi premiera mondială a filmului „Principii de viaţă” de Constantin Popescu, aflat la a două realizare după „Portetul luptătorului în tinereţe”.
Cu un buget mult mai mic decât al festivalurilor de la Cannes, Veneţia sau Berlin, de doar 11 milioane de euro, San Sebastian include în această ediţie, pe lângă secţiunile cunoscute, şi o secţiune despre film şi gastronomie, în care s-a remarcat producţia „Les Emotifs anonyms”, povestea de dragoste dintre Jean-René, patronul unei fabrici de ciocolată, şi Angélique, posesoarea unui magazin cu acelaşi profil, în regia lui Jean-Pierre Améris, cu Isabelle Carré, Benoît Poelvoorde, Alice Pol, Lorella Cravotta, Lise Lamétrie, Swann Arlaud…Secţiune obligatorie în oraşul cu restaurantele cu cele mai multe stele Michelin din Spania, recunoscut pentru deliciile bucătăriei basce.
