140 de picturi, desene, gravuri şi fotografii, cu dedicaţii de la artişti precum Matisse şi Cocteau, descoperite într-un depozit al Société Générale din Paris, formează o adevărată oglindă a artei de avangardă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor.
Figură mitică a scenei pariziene de artă, Ambroise Vollard a lansat cele mai multe dintre personalităţile-cheie ale avangardei europene: Gauguin, Van Gogh, Picasso, Matisse, Derain, Cézanne… O intuiţie nedezminţită pentru valoarea estetică şi un lacom interes pentru avangardă l-au caracterizat de-a lungul întregii sale activităţi.
Legat indisolubil de tot ce a însemnat marea artă contemporană lui, Ambroise Vollard a fost omagiat, în 2006 şi 2007, de Musée d’Orsay, Muzeul Metropolitan din New York şi Institutul de Artă din Chicago. Sosit, în 1887, la Paris din Insula Réunion, tânărul Vollard şi-a început cariera organizând o importantă expoziţie Cézanne, necunoscut în acel moment în Franţa. Au urmat expoziţii cu operele lui Van Gogh, Picasso.
A fost impresarul – cum am spune astăzi – al tuturor artiştilor importanţi, de la Gauguin şi Matisse la Maillol, cu o preferinţă clară pentru pictura fauviştilor. Adorat de artişti, a fost portretizat de mulţi dintre ei. Picasso afirma: “Nici cea mai frumoasă femeie care a trăit vreodată n-a avut atâtea portrete pictate, desenate sau gravate cum a avut Vollard”.
Proces la Curtea de Casaţie din Paris
Povestea colecţiei poate fi subiect de literatură. În 1939, Vollard a murit într-un accident de maşină. Un colaborator al său, sârbul Erich Slomovic, a depus aceste piese într-un depozit al băncii Société Générale. În anul următor, Slomovic a părăsit Parisul, din cauza războiului, împreună cu membrii Ambasadei Iugoslaviei, luând cu el alte aproape 400 de lucrări, care au fost expuse, în acelaşi an, la Zagreb şi care se află acum la Muzeul de Artă din Belgrad. Arestat de nazişti, Slomovic a murit, la 27 de ani, în lagăr. Cum nimeni nu mai cunoştea depozitul din bancă, lucrările au rămas acolo până în 1979, când s-a hotărât deschiderea lui şi s-a realizat un inventar.
S-a anunţat o vânzare publică, la Drouot, în 1981, pentru plata cheltuielilor datorate băncii şi s-a întocmit şi un catalog. “Atunci, afirmă Thomas Bompart de la Sotheby’s, citat de “Le Monde”, moştenitorii lui Vollard au aflat despre existenţa colecţiei şi au revendicat-o”. Aceştia erau Lucien Vollard, fratele negustorului parizian, şi Madelaine De Galea, amanta timp de foarte mulţi ani a lui Ambroise Vollard. Vânzarea a fost anulată. A urmat un lung proces la Curtea de Casaţie din Paris.
O altă revendicare a venit din partea urmaşilor lui Slomovic, care au afirmat că operele îi fuseseră dăruite acestuia de însuşi Vollard, pentru a crea în Iugoslavia un muzeu cu numele său. Urmaşii negustorului parizian au susţinut că lucrările i-au fost poate date, conform practicii timpului, în consignaţie, pentru a organiza o expoziţie itinerantă. Procesul s-a încheiat relativ recent, cele două părţi hotărând să împartă conţinutul depozitului.
Aşteptări de 20 de milioane de euro
Printre capodoperele colecţiei, al cărei catalog din 1981 avea pe copertă “Copaci la Collioure” de Derain şi “Portretul lui Zola”, pictat în 1862-1864 de colegul său de clasă, Paul Cezanne (estimate la 500.000-800.000 de euro), se numără “Prânz frugal” de Picasso, gravură din 1904, estimat la 250.000-400.000 de euro, o scenă de gen de Degas, monotip (200.000-300.000 de euro), un “Autoportret” de Edgar Degas, dedicat lui Ambroise Vollard. Peisajul lui Derain, spre deosebire de restul colecţiei, va intra într-o licitaţie a aceleiaşi case, pe 22 iunie, la Londra. Este estimat la 9-14 milioane de lire sterline, echivalentul a 10-15 milioane de euro.
Operă relevantă pentru curentul fauve, peisajul a fost expus prima oară la vestitul Salon de toamnă din 1905, care a dat şi numele mişcării (sala în care expuneau Derain Vlaminck şi Marquet, fiind numită de criticul de artă Louis Vauxcelles “Cage aux Fauves”). Organizatorii se aşteaptă ca întreaga colecţie să atingă suma de 20 de milioane de euro.
