Iată-ne ajunşi aproape de finalul acestei ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, purtând după noi „Întrebări”, dar, poate, de-acum, şi câteva răspunsuri. Zeci de evenimente culturale au fost deja bifate în agendele iubitorilor de arte ale spectacolului, aflaţi în aceste zile în număr foarte mare în oraşul de pe malul Cibinului: 35.000 de spectatori în fiecare zi, în 66 de spaţii.
Într-o perioadă de criză, zeci de persoane se bat pentru bilete şi aşteaptă afară înainte de începerea spectacolelor să prindă un loc la evenimentele teatrale. Forţele de ordine au asigurat intrarea la spectacolele lui Dan Puric, cu „Visul”, lui Silviu Purcărete, cu „Faust”, al celebrului Eugenio Barba, cu „Închisoarea de oase”, variaţiune după „Procesul” lui Kafka, în care publicul a fost invitat la un parastas, într-un carusel al morţii, cu ritualuri şi dansuri magice, în lumina palidă a lumânărilor de pe mese.

Scenă din „Un tramvai numit Popescu”
Celălalt spectacol, purtând semnătura Eugenio Barba, „Odă progresului”, în interpretarea actorilor de la Teatrul „Odin” din Danemarca, este o incursiune antropologică trecând prin mai multe culturi, de la cele europene la cele africane, cu spiriduşi şi troli, cu zâne şi gnomi, cu stafii şi actori purtând măşti ale durerii, cu Mahatma Gandhi, Martin Luther King, Anwar Sadat şi Itzhak Rabin, cu litanii la acordeon, chitară, pian şi tobe, într-o excepţională montare.
Copiii au fost sărbătoriţi de ziua lor printr-un spectacol interactiv, „Judecata poveştilor sau Cine are dreptate”, semnat Marian Râlea. Muzeul ASTRA din Sibiu le-a prilejuit celor mici întâlnirea cu lumea niponă, de la tradiţionalul kimono, purtat de voluntarele japoneze, care a stârnit admiraţia fetiţelor, până la joaca cu săbii de samurai confecţionate pe loc din carton, lupta între luptători sumo decupaţi din hârtie, tradiţionala artă a servirii ceaiului sau compunerea unei ikebane. Unii dintre ei au învăţat să-şi scrie numele în limba Ţării Soarelui Răsare sau au conversat cu voluntarii japonezi în… engleză.
Adulţii au luat cu asalt Casa Artelor, pentru spectacolul „Ghidul copilăriei retrocedate”, pus în scenă de Gavriil Pinte, după Andrei Codrescu. Teatrul Luni de la Green Hours a propus o suită de monoloage scrise de Eric Bogosian şi reunite sub titlul „(cu)cuieinfrunte”.

Kibutz Dance Contemporary
O seară specială a fost prilejuită de cele două reprezentaţii ale spectacolului „Warum Warum/Întrebări”, semnat, de inegalabilul Peter Brook şi interpretat magistral de Miriam Goldsmith, în acompaniamentul muzicianului Francesco Agnello împreună cu instrumentul său miraculos despre care am aflat că se numeşte „hang”. „Warum Warum” este spectacolul care a dat tema din acest an a FITS, profund şi (auto)ironic în acelaşi timp, pune Teatrul faţă în faţă cu sine şi cu întrebările sale, atât de universale încât expresia artistică devine una extrem de personală: Cine sunt? De ce sunt? Răspunsurile, însă, rămân a fi găsite de fiecare dintre noi…
Acrobaţie, ritm, adrenalină
Spectaculos, show-ul trupei franceze „Transe Express” care a zburat la o înălţime de 30 de metri deasupra oraşului, trecând, cu nonşalanţă peste turla bisericii, devenind pietoni ai aerului, într-un program incendiar cu „Tobele de foc”. Mulţime de curioşi, mari şi mici, s-a strâns şi la „Jongleria străzii” a britanicului Jerowny Thom.
Săli pline la „Însemnările unui nebun” al celor de la Deutsches Theater Berlin, la „Oedip Rege” în viziunea japonezilor de la Yamanote Jijosha, care l-au plasat pe Oedipe într-un vas imaginat de femeile japoneze.

Scenă din „Berlin – Alexanderplatz”
Un numeros public a aplaudat premiera Teatrului Naţional „Radu Stanca”, „Berlin – Alexanderplatz” după Alfred Doblin, în regia lui Dragoş Galgoţiu (costumele Doina Levintza), având-o cap de afiş pe excelenta actriţă Ofelia Popii. Ea este cea care a vrăjit audienţa sâmbătă în „Breaking The Waves” („Viaţa binecuvântată a lui Bess”), adaptare scenică după un scenariu de Lars von Trier, în regia lui Alexandru Nica. Lumea s-a îmbulzit, şi acum ca şi altădată, pe traseul Răşinari-Sibiu la „Un tramvai numit Popescu”, în regia lui Gavriil Pinte, după opera postumă a lui Cristian Popescu.
La Teatrul Gong, piesa „Acasă la tata”, de Mimi Brănescu, vorbeşte despre o Românie fără reflectoare, România tinerilor fără repere, România în care eşecul este personal, iar reuşita este comună, pusă în scenă cu inteligenţă de Alexandru Dabija, cu Marcel Iureş în rolul principal. O piesă în care poţi să râzi în hohote sau poate să plângi. O piesă care radiografiază, cu un umor sănătos, o secvenţă de existenţă necosmetizată.

Scenă din „Acasă la tata”
Trupa „Motionhouse” a uluit cu reprezentaţia „Stropi”. Precizia şi rigoarea momentelor de dans, îmbinate cu povestea stropilor de apă, şi prezenţele impecabile ale dansatorilor au fost aplaudate minute în şir de spectatorii ridicaţi în picioare.
Şi tot ropote de aplauze a primit şi spectacolul „Din străbuni până în prezent”/”Ancient Art New Paths” al celor de la Quanzhou Marionette Troupe din China. Expresiile actorilor şi mişcările fine ale marionetelor, mânuite cu până la 36 de sfori, au oferit o nouă dimensiune a ceea ce era cunoscut drept „teatru de păpuşi”.
Am avut parte de seri de dans minunate, oferite de Kibbutz Contemporary Dance Company, cu „Aproape de soare” şi „Amintiri”, în coregrafia lui Rami Be’er, şi cu „Pe diagonală”, spectacol al Stockholm Lisboa Project, în Cetatea Cisnădioara.

Scenă din „Aproape de soare”
La Sala Thalia, artiştii de la „Arte Y Pureza Flamenco Company”, din Spania, au fost aclamaţi, cu atât mai mult cu cât una dintre artiste a dansat tot spectacolul cu piciorul bandajat.
Publicul a cântat şi a dansat în Piaţa Mare pe ritmurile trupei „Holograf” (căruia Dan Bittman i-a coordonat mişcările: „Mâinile sus!”, s-a strigat de pe scenă şi zecii de mii de palme s-au ridicat într-o clipă), sau pe cele ale formaţiei „Vama” ori, de ce nu?, ale „Fanfarei din Cozmeşti”. „Ploaia nu i-a împiedicat pe cei de la „Cargo” să ofere un concert de zile mari.
Vârstele întrebărilor
Să mai adăugăm conferinţele de excepţie, susţinute de George Banu, despre „Teatrul de artă, o tradiţie modernă” (cât şi lansarea antologiei „Shakespeare, lumea-i un teatru”), de filosoful Mihai Şora despre „Brâncuşi, Fondane, Cioran sau despre riscurile întrebărilor”, cât şi de Dan C. Mihăilescu despre „Teatru şi vârstele întrebărilor”. Cel mai jucat dramaturg de origine română, scriitorul Matei Vişniec, a lansat câteva volume: „Sindromul de panică în Oraşul Luminilor” (Editura Cartea Românească), „Occident Express” (Ed. Paralela 45), „Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre” (Ed. Lansman), „Maşinăria Cehov”& „Despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi”.

George Banu şi Eugenio Barba
Joi, 3 iunie, de la ora 16.00, ar fi recomandat să puteţi ajunge la spectacolul „Însemnări din Tokio”, în regia lui Oriza Hirata, unul dintre cei mai importanţi regizori ai teatrului contemporan japonez. Începând cu ora 18.00, la Teatrul „Radu Stanca”, puteţi viziona „Electra”, în regia lui Mihai Măniuţiu, şi , apoi, „Jurnalul Annei Frank” în regia lui Charles Muller de la Teatrul D’Esch din Luxemburg. Pippo Del Bono, râvnit de marile scene ale lumii, va fi prezent cu un one-man show, „Poveşti de iunie”, în care se confesează prin cuvinte şi gesturi, evocând „memoria fizică a rănii”. El spune povestea sa, dar şi povestea altora, iar polonezul Piotr Tomaszuk semnează „Dumnezeul Nijinski”.
La Cetatea Cisnădioara trebuie să ajungeţi dacă doriţi să o revedeţi pe Simona Măicănescu în „Febra”, iar dacă preferaţi dansul, Masashi Mishiro Jazz Dance din Japonia vă invită la spectacolul „Omul de afaceri & războinicul”, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Bijuterii frumoase de flamenco sunt etalate în ritmurile spaniole ale Companiei Rafaela Carrasco. Există o variantă şi pentru melomani, concertul de orgă de la ora 22.00, la Biserica Evanghelică. Tinerii – dar numai ei – au parte din nou de teatru underground: la Club Sebrano se joacă „UNDO’90”. În fine, nu puteţi rata spectacolul „Aerial” al trupei de acrobaţi „Xtreme” din România!
Astăzi se deschide Bursa!
Ca orice produs, şi cel cultural trebuie să facă faţă competiţiei, să pătrundă pe noi pieţe culturale şi să genereze experienţe şi reacţii pozitive şi memorabile în rândul consumatorilor de gen. Astfel, Bursa de Spectacole de la Sibiu, desfăşurată pe parcursul a trei zile, reprezintă o oportunitate pentru fiecare participant de a atrage atenţia, într-un mod inedit, asupra propriilor produse culturale, dar şi de a-şi manifesta deschiderea către iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte comune. Ea este una dintre secţiunile cele mai importante ale acestui prestigios festival, reunind operatori din domeniul artelor spectacolului (teatru, dans, muzică, circ) din Europa, Asia, Africa, Australia, America de Nord şi America de Sud. Participanţii au la dispoziţie standuri proprii sau comune, dotate cu aparatură de redare video, iar companiile sunt prezentate într-un catalog care cuprinde oferta culturală şi datele de contact ale acestora, în ideea unei mai bune colaborări. Se realizează totodată o competiţie între participanţi, prin recompensarea celor mai ingenioase idei de prmovare a ofertei culturale.
Pe parcursul celor doisprezece ani, Bursa de Spectacole de la Sibiu, înfiinţată pentru a se crea o platformă comună de prezentare şi vânzare a produsului cultural în România, a devenit un eveniment cu impact deosebit în cultura regională, naţională şi internaţională. Este cunoscută şi respectată de cele mai importante structuri cu care este parteneră şi anume: CINARS (Conference Internationale Des Arts de la Scene) – Canada, Tokyo Performing Arts Market – Japonia, Performing Arts Market – Seul (Coreea de Sud), Rideau – Canada, International Society for Performing Arts Hong Kong – China, The Performing Arts Market in Singapore, Australian Performing Arts Market, Freiburg Bourse – Germania, Thun International Directory of Performing Arts Collections and Institutions – Elveţia, Zurich Performing Arts – Elveţia, La Red – Asociaţia burselor din America Centrală şi de Sud, Market for African Performing Arts – Abidjan (Coasta de Fildeş), Performing Arts Market of South Africa, Moscow International Performing Arts Center, Western Alliance of Arts Administrators – SUA şi Northeast State Performing Arts Centre – SUA.
Graţie acestei credibilităţi internaţionale, Sibiul a putut deveni o piaţă în care creatorii şi distribuitorii pot dezvolta programe de mobilitate a artiştilor şi a produsului cultural, după legile pieţei libere.
Operatorilor culturali din ţara noastră li s-a oferit prin intermediul acestei platforme comune posibilitatea de a interacţiona cu operatori culturali regionali, naţionali şi internaţionali crescându-şi astfel vizibilitatea internă şi internaţională.