Consiliul de Securitate al ONU a adoptat al patrulea set de sancţiuni împotriva programului nuclear al Iranului începând din 2006. Din cele 12 state membre ale Consiliului, Turcia şi Brazilia (mediatoarele unui recent acord pentru transferul uraniului din Iran în vederea îmbogăţirii într-un stat terţ) au fost singurele care au votat împotrivă. Libanul s-a abţinut.
Sancţiunile interzic Iranului să investească în exploatarea uraniului în alte ţări, permit inspectarea vaselor iraniene în apele internaţionale şi nu doar în porturi, interzic vânzarea către Iran a opt tipuri de arme noi şi instituie interdicţii de încheiere a tranzacţiilor şi de călătorie în străinătate pentru o listă de bănci comerciale iraniene şi de persoane din conducerea lor. Rezoluţia ONU include numele a 40 de bănci şi entităţi iraniene, unele asociate cu programul nuclear, altele cu Gărzile Revoluţionare iraniene. Pe lista neagră a persoanelor apare un singur nume: Javad Rafiqi, şeful centrului de tehnologie nucleară de la Ispahan.
„Sancţiunile nu fac doi bani. Sunt bune de aruncat la coş”, a caracterizat preşedintele Mahmud Ahmadinejad rezoluţia ONU, iar reprezentantul ţării la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a spus: „Nimic nu se va schimba. Vom continua îmbogăţirea uraniului fără nici o întrerupere”.
Presa internaţională pare să-i dea dreptate preşedintelui iranian. Printre cele opt tipuri de arme interzise nu figurează sistemele ruseşti antirachetă S-300 şi a fost nevoie de o precizare a Moscovei că va îngheţa un contract de livrare a acestor arme, încheiat cu Iranul. Mai mult, Iranul a achiziţionat licenţe pentru fabricarea unor arme avansate şi nu va fi atins de sancţiuni. Inspectarea navelor în apele internaţionale nu se poate face decât cu acceptul statului sub pavilionul căruia se află vasul, iar Iranul foloseşte vase sub pavilion străin. „Le Monde” şi „New York Times” remarcă acest fapt. Vasele pot continua să aprovizioneze Iranul cu produse petroliere rafinate, în condiţiile în care un embargo pentru livrările de benzină ar fi cea mai eficientă armă împotriva regimului islamic.