O seară emoţionantă în care poţi să te îndrăgosteşti de muzică. Un schimb între artişti şi public. Muzică şi balet, operă cântată ca şi cum ar fi fost rock’n’roll. Efecte speciale şi modă futuristică. Şi totul într-un spectacol suprarealist în trei acte. După un turneu internaţional strălucitor acum a sosit la Milano, la Teatro degli Arcimboldi, „The Opera Show”, dirijată de regizorul Mitch Sebastian. Spectacolul, care a debutat în Anglia în vara lui 2008 şi care a cucerit Statele Unite şi Europa, a fost definit de critici „fantasmagoric, egocentric, anticonvenţional”, fiind peste tot sold out. Proiectul s-a născut dintr-o companie eterogenă de artişti de teatru, stilişti, designeri şi autori, proveniţi din ambientul artistic al muzicii clasice, pop şi rock. Pe scenă, cinci cântăreţi, cinci balerini şi cinci muzicieni. Spectacolul cuprinde opere cunoscute, de la Puccini la Verdi. Muzica lui Mozart, Händel şi Bach se încrucişează cu hiturile napolitane.
Primul act se deschide cu o lume „cu peruci”, într-un palat italian, în care se mişcă aristocraţi îmbrăcaţi în haine foarte colorate. În al doilea act, scena se împarte. Deasupra există un studio de înregistrare, iar dedesubt, o modestă casă a unei familii. Muzica molipseşte întregul edificiu, care începe să se mişte în paşi de dans. Până ce, în actul al treilea, astronava rock’n’roll aterizează pe planeta Opera. O lume fantastică în care orice se poate întâmpla.
Regizorul şi coregraful Mitch Sebastian a fost dansator şi a devenit actor de teatru. A renunţat pentru a explora coregrafia şi s-a descoperit regizor. A creat musicaluri de succes, precum „Cabaret”, „Copii soarelui”, „Follies”, „Sarlight Express”, „Colivia cu nebune”, „Mizerabilii”, iar în calitate de coregraf a semnat „Romance Romance” la Gielgud Theatre, „La Cava”, la Piccadilly Theatre, „Palayhouse Creatures”, la Old Vick Theatre, şi multe altele. A realizat, de asemenea, producţii internaţionale precum „Chicago” (Festivalul de la Baalbeck, la Kuala Lumpur, Malaiezia), „Fame”, pentru Festivalul Artelor de la Larnaca, „Evita”, „Twist of Fate”. Este creatorul unor numeroase opere în concert, iar mai recent, spectacole precum „Oklahoma”, „The Opera Show” şi „Crazy for You”.
A pleca dintr-o grădină barocă şi a ajunge în secolul al XXI-lea, trecând prin Europa în trei acte în care lirica se transformă într-un show. Celebrele arii născute din geniul marilor compozitori părăsesc scena şi Hainele de gală ale operei pentru a se infiltra într-un caleidoscop al efectelor speciale. Mitch Sebastian explica faptul că a dorit să prezinte un concert de muzică clasică ca un spectacol MTV, întrebându-se cum poate să aplice caracteristicile producţiei secolului XXI unei muzici maiestuoase, care a supravieţuit timp de secole. Muzica spectacolului include aria lui Papageno din „Flautul fermecat” al lui Mozart, „Largo al factotum” din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, „La donna e mobile” din „Rigoletto” de Verdi, „Chanson boheme” din „Carmen” de Bizet, „Toccata” şi „Fuga în do minor” de Bach, arii ce servesc o lume barocă. Regizorul mărturisea că îi place ideea concertelor tripartite. Aranjamentele muzicale sunt semnate de Matthew Freeman şi Noel Vine, costumele de Christofer Giles, în timp ce luminile îi aparţin lui Chris Ellis şi Mike Walker. Vorbind despre spectacol, el declara că a intenţionat să atragă tinerii către muzica clasică. „Spectacolul este o invitaţie în lumea operei, dar eu sunt balerin şi produc şi videouri muzicale pop pentru a reuni cele două pasiuni ale mele. M-a interesat să explorez Renaşterea, fiind o perioadă extrem de teatrală şi vizuală. Apoi, m-am dedicat perioadei romantice, iar în cele din urmă, temelor nocturne. Adevăratul star rămâne oricum opera.” Regizorul a dorit şi a reuşit să realizeze un schimb între artişti şi public, prin nenumărate formule şi să dărâme acest zid care exista până acum. În primul act predomină barocul, cu un circ fantastic, în care totul este dus la extrem, în al doilea acţiunea se întâmplă în Spania anilor ’40, iar al treilea act este imaginat ca şi cu ar repreznta opera generaţiilor viitoare. Spectacolul apare ca o parodie la opulentele costume ale secolului al XVIII-lea veneţian.
