Aparent, Antena 3 şi Realitatea TV sunt împotriva principalului partid de guvernământ. Practic, însă, cele două televiziuni de ştiri ajută PDL să-şi bată joc de foarte mulţi oameni în direct şi la ore de maximă audienţă.
Cel mai adesea, PDL este reprezentat la dezbaterile televizate de activişti din eşaloanele doi şi trei, cu o gândire care nu i-ar ajuta să promoveze clasa a III-a şi i-ar lăsa corigenţi în clasa a II-a. Aceştia sunt atent selecţionaţi din rândurile celor care reuşesc să mintă de să îngheţe apa din paharele celor aflaţi în platou. Adevăratele vedete ale PDL sunt cele care pot susţine cu hotărâre că Podolski este cel mai bun jucător de culoare din naţionala de fotbal a Germaniei. Pe micile ecrane mai sunt trimişi cei care fac glume de şantier naval şi care sunt capabili să-i jignească pe ceilalţi invitaţi fără să roşească. Un costum cumpărat de la o firmă care lucrează în lohn pentru casele de modă europene şi o cravată cu nodul ridicat până la primul rând de guşă asigură şi ele prezenţa în platou a activiştilor PDL. De la dezbateri nu lipsesc privirile încruntate, adică preocupate, enormităţile spuse pe un ton apăsat şi zâmbetul superior încolţit în colţul buzelor care şi-au făcut datoria faţă de mâna Elenei Udrea.
Pentru membrii conducerii de partid şi de stat, menirea televiziunilor este aceea de a le prezenta plimbările prin ţară, declaraţiile făcute în conferinţe de presă în care nu se acceptă întrebări şi hârtiile fluturate de la tribuna Parlamentului. Rolul televiziunilor este şi acela de a le aloca spaţii largi democrat-liberalilor fără putere de decizie în partid şi în Guvern, dar care au gură bogată şi un tupeu ieşit din comun. Tupeu care, cel mai adesea, pare ieşit dintr-o comună plină de bădărani.
Activiştii PDL trimişi pe la posturile de televiziune au fugărit logica la muncă în străinătate şi au adus limbajul la nivelul celui folosit de şeful de post în timpul certurilor cu hoţii de lemne.
Antena 3 şi Realitatea TV ar trebui să nu-i mai primească la dezbateri pe reprezentanţii PDL care participă la emisiuni doar pentru a insulta inteligenţe şi pentru a desfiinţa noţiunea de bun-simţ. Totuşi, e de datoria televiziunilor să le permită acestora accesul la discuţii. Altfel pot fi acuzate că încalcă regulile democratice. Însă discuţiile trebuie să se încheie în momentul în care activiştii din eşaloanele doi şi trei încep să debiteze minciuni ordinare. Adică, foarte repede. Atunci e de datoria moderatorului să oprească emisiunea şi să strige: „Ieşi afară, minciună ordinară!”.
