Viteza cu care lucrurile se deteriorează în toate domeniile este mai mult decât alarmantă. Nu doar economia, infrastructura, educaţia şi sănătatea decad cu fiecare zi. Şi instituţiile! Am ajuns la un pas ca şeful statului să fie fugărit de cei chemaţi să asigure respectarea ordinii şi legalităţii. În locul unor semne de redresare avem parte doar de un potop de reproşuri. Conducătorii acuză populaţia că nu este la înălţimea lor, că nu este demnă de momentul istoric, că nu are vocaţia respectării legii, chiar şi de faptul că nu are educaţie democratică. Toate acestea pentru a se strânge în jurul celor desemnaţi să coordoneze eforturile românilor de depăşire a dramaticei perioade de crize.
Căpos popor, zice nenea Iancu! Nici de-al dracului nu vrea să se încoloneze în spatele „marilor experţi în economie şi transporturi”, doi aventurieri nimeriţi în politică şi îndestulaţi la împărţirea proprietăţilor statului comunist. Românii nu vor să-l urmeze nici pe Funeriu pentru că are o logică bâlbâită iar funcţia acordată de partidul la putere nu-i restaurează nici logica şi nici capacitatea organizatorică. Nu le-a avut niciodată! Românii sunt căpoşi, suciţi şi greu de strunit. Pur şi simplu nu vor să se încoloneze pentru a duce la bun sfârşit proiectele coordonate de o cucoană care n-a depăşit condiţia de umbră pe culoarele tribunalelor româneşti. O avocată care n-a câştigat decât procese pentru instituţii şi potentaţi şi care n-a făcut nici o probă de mare performanţă ne este băgată pe gât ca principală dirijoare a banilor pentru turism şi dezvoltare, ca influent personaj al vieţii politice, a distribuirii contractelor către clientela politică ş.a.m.d. Ce şanse are ordinea publică sub conducerea unui fost ospătar? Traian Igaş e mai anonim decât trecătorul prin noapte. Un cântăreţ de petreceri PDL-iste, stil Negoiţă, Alin Popoviciu sau Emil Boc, nimic mai mult. Un fel de găluşcă fără armătură a fost instalată cu forţa de Traian Băsescu la Administraţie şi Interne pentru a asigura disciplina şi pentru a bara drumul poliţiştilor revoltaţi spre spaimele unui preşedinte îngrozit de pierderea oricărui respect? Ce progrese putem aştepta în domeniul administraţiei şi internelor de la un consilier de Lipova, promovat pe veresie în Parlament şi împins peste noapte la linsul îngheţatei şi al preşurilor prezidenţiale? Ne scoate gaşca de la Arad din criză? Poate eventual să-i sperie pe adversarii preşedintelui, dar în nici un caz să-l păzească de furia mulţimii.
De la cine să vină competenţa şi viziunea pentru redresarea ţării noastre? De la vizionarii şi înţelepţii Ialomiţianu, Ariton sau Nelu Botiş, de la Igaş şi Elena Udrea? Oare realizează cineva că aceşti politicieni, dincolo de apariţiile televizate, nu deţin nici un fel de competenţă de care să ne legăm o speranţă? Dimpotrivă, amatorismul, dublat de ţinuta lor morală, nu ne garantează decât fundul prăpastiei!
Mulţi dintre oamenii opoziţiei palpită în secret, convinşi că deteriorarea, penibilizarea şi prăbuşirea regimului Băsescu le redeschid porţile întoarcerii la putere. Nimic mai caraghios! Au fost şi au ratat, care mai de care mai spectaculos. Ce speranţe ne-am putea lega de o reîntoarcere a unor Remeş, Ruşanu sau Vosganian, la Finanţe? Să ne imaginăm că un frate Sechelariu revenit la Transporturi nu va mai construi case pentru Adrian Năstase? Sau că fostul premier nu va mai face afaceri cu membrii cabinetului său?Mărturisesc că nu văd nici o raţiune de ce din 1985 ne tot întoarcem la Teodor Meleşcanu ca soluţie salvatoare când la Externe, când la Armată, când la Culte sau la Ape? La ce să ne mai gândim că „universalul” Borbely ar face faţă şi pe scena Operei Maghiare, şi la viermii de mătase, şi la Finanţe? N-ar fi mai bun Morega sau Mischie? Măcar ştim sigur că nu pierdem 5 ani! Zicem pardon după 2 zile, îi înjurăm de mamă şi putem scăpa de ei! Doar n-am mâncat bureţi să ne imaginăm un guvern cu Mazăre premier şi salvator naţional? Sau cu Dragnea? Ce înţelege dintr-o ţară un automobilist de locul 5-6 ca să-l credităm cu o asemenea încredere?
Sau mai vrea cineva să ne întoarcem la miniştrii ţărănişti sau la oamenii lui Nicolae Văcăroiu, cu Dima de la FPS, cu Paul Teodoru, cu Temeşan la o bancă şi cu G.C. Păunescu pe post de gânditor şi constructor economic (că tot joacă rolul de materie cenuşie economico-financiară pentru Traian Băsescu)? Cu bătrânii politicieni şi experţi ne-am ars!Ce şansă am avea cu juniorii, câtă vreme între Cristian Boureanu, Elena Udrea şi Cozmin Guşă este doar o diferenţă provenită nu din pricepere, ci din abilitatea cu care au practicat jongleria zerourilor. Să-i aşteptăm pe EBA şi pe Syda?
Oricum am încerca să găsim o lumină prin hăţişul acestor personaje funeste pentru ţară, o cale de ieşire nu se arată de nici un fel. Asta mă şi face să mă întreb dacă nu cumva suntem într-o fundătură, dacă nu rătăcim pe un drum aiurea? Dacă după două decenii de încercări de reconstrucţie a României n-am ajuns decât aici înseamnă că greşeala nu este numai la oameni. S-ar putea să fie şi una de formulă. Toate reţetele politice ne-au secătuit. Şi pe noi, şi încrederea în asemenea variante. Nu cumva consumarea (ca să nu zic compromiterea) tuturor formulelor posibile ne duce acum spre o altă soluţie, de natură tehnocrată? Sau spre reinstaurarea monarhiei?
Nu ştiu dacă altorta le este, dar mie mi-e destul de clar! Cu Neluţu Botiş, cu Igaş şi Falcă, cu Elena Udrea şi Bănicioiu, cu Ludovic Orban şi independentul Oajdea, cu Alin Popoviciu şi cu Gelu Vişan, cu Cristian Boureanu, Ridzi şi Videanu, cu Radu Moldovan şi cu Cristian Rizea, cu Vlad Moiescu, Liviu Negoiţă şi Poteraş şi cu atâţia alţii care au puricat politica nu rămânem decât tot în mizerabila şi comica Republică de la Ploieşti!
