Campioana mondială, eliminată după numai două jocuri

Spania, învinsă de 3 „spanioli”. A 4-a campioană mondială eliminată din grupe. Erorile lui Del Bosque. Chile, la prima mare victorie după 52 de ani. Olanda a trăit periculos cu Australia. „Finală” Chile-Olanda pentru evitarea Braziliei.

Spania – Chile 0-2 (0-2)

Dezastru. Spania, campioana mondială „en titre”, este eliminată după numai două jocuri din grupă. Umilinţă maximă, pe 23 iunie, Spania va juca contra Australiei un meci 100% amical. Ibericilor le era necesară o victorie cu Chile pentru a spera la locul 2 sau chiar un egal şi aştepta jocul rezultatelor pentru a vedea dacă prinde optimile de finală.
Meciul cu Chile, mai ales primele 45 de minute, a fost o catastrofal pentru spanioli. Nu au legat mai nimic, au făcut un joc static, fără orizont şi care a fost contracarat fără probleme de sud-americani. Chilienii au jucat în mare viteză, au tocat pe contraatac defensiva spaniolă şi au profitat şi de erorile uriaşe ale apărătorilor iberici. Ambele goluri s-au datorat unor mari erori de apărare. În partea a doua a jocului, spaniolii s-au aflat numai în terenul advers, a dominat, dar nu avut faze periculoase. Au jucat precipitat şi cu moralul la pământ, dându-şi seama că nu pot recupera. Se puteau citi pe faţa jucătorilor neputinţa şi disperarea. De neînţeles de ce în ultimele 20-25 de minute nu au asediat careul advers cu întreg efectivul. Un gol în plus primit oricum nu mai conta. Spania a avut doar două ocazii mari, ambele ratate incredibil de Diego Costa.

Ce a fost în capul lui Del Bosque?

Aşa cum înaintea dublei cu Grecia, Dumnezeu parcă i-a luat minţile lui Piţurcă, aşa a procedat acum cu Vicente Del Bosque. A tratat complet eronat acest turneu final. De selecţie şi ea greşită, am amintit. Dar marea lui problemă a fost că a schimbat stilul de joc al naţionalei. Cu jucătorii pe care-i avea în Brazilia, Spania nu putea supravieţui decât dacă juca „tiki-taka”. Aşa perimat cum este şi cu „antidoturi” deja găsite de unii adversari, „tiki-taka” reprezenta unicul sistem viabil pentru actuala naţională a Spaniei. Dar Del Bosque a renunţat la „tiki-taka” şi astfel Spania a devenit o echipă de pluton, chiar dacă are în componenţă jucători de zeci de milioane de euro. Fără „tiki-taka” Spania a redevenit la condiţia echipei din 1966 – 2002. Adică una cu jucători de mare valoare, dar care nu depăşea niciodată sferturile finală atunci când atingea această fază a competiţiei.
Del Bosque a mai comis şi alte erori, una fiind capitală: a jucat cu un cuplu de fundaşi centrali care niciodată nu au jucat împreună, Ramos – Javi Martinez. Ultimul nici măcar nu este fundaş de meserie, ci închizător, iar în ultimul sezon, la Bayern Munchen a dezamăgit. Inexplicabil, antrenorul spaniolilor nu a început nici de această dată cu David Villa şi i-a mai uitat pe bancă şi pe Santi Cazorla şi Juan Mata, poate singurii în stare să desfacă prin acţiuni individuale apărarea aglomerată a sud-americanilor. A preferat să joace cu Diego Costa vârf împins şi nu a schimbat nimic când a văzut că acesta era în permanenţă izolat de câte 3 sau 4 chilieni.

Trei „spanioli” au bătut Spania

Victoria chilienilor este fără drept de apel. De notat însă că artizanii victoriei, cei mai buni jucători ai sud-americanilor, joacă în campionatul spaniol. Este vorba de portarul Claudio Bravo (Real Scoedad), Alexis Sanchez (FC Barcelona) şi Eduardo Vargas (FC Valencia). Cei trei au fost de departe cei mai buni de pe teren şi cu mult peste toţi jucătorii naţionalei Spaniei. În acelaşi timp însă, în echipa care a început jocul împotriva campioanei mondiale s-au aflat un jucător de liga a II-a (Gonzalo Jara de la Notingham Forest) şi doi care au retrogradat cu echipele lor de club: Gary Medel (Cardiff City) şi Francisco Silva (Osasuna Pamplona). Conform presei spaniole, atât FC Barcelona, cât şi Real Madrid se bat pentru transferarea portarului Claudiu Bravo.

Spania, a 4-a campioană mondială eliminată din grupă

Spania are o singură consolare: nu este singura campioană mondială care este eliminată încă din faza grupelor. Alte 3 campioane mondiale au fost în situaţii similare, cel mai recent, chiar în 2010, Italia, campioana mondială din 2006. Numai că Spania a ieşit matematic din cursă după numai două jocuri, ceea ce nu s-a întâmplat în celelalte situaţii similare. Spaniolii chiar se pot considera norocoşi, pentru că în 2010, Italia a fost eliminată dintr-o grupă pe care în mod normal ar fi trebuit să o câştige şi cu juniorii. Italia are două eliminări din grupă, prima în 1950, când era dublă campioană mondială. Dar ţinând cont de faptul că turneul final nu s-a ţinut în 1942 şi 1946 din cauza războiului, (că jumătate din naţională, jucătorii lui AC Torino au pierit în accidentul de avion din 1949) situaţia din 1950 nu este totuşi aşa de catastrofală. Nu ştim acum ce va fi în Spania după această eliminare prematură. Cea mai mare „tragedie” s-a întâmplat în 1966, când Brazilia, dublă campioană mondială, a plecat acasă după numai trei jocuri. Atunci s-a propus în Parlament ca să fie decretate 3 zile de doliu naţional, iar locuinţa antrenorului Vicente Feola a fost păzită timp de o lună de zile de două tancuri şi soldaţi înarmaţi până în dinţi. Turneele finale la care campioanele mondiale en titre au clacat în grupe au fost:

2010 – Italia (1-1 Paraguay, 1-1 Noua Zeelandă, 2-3 Slovacia)
2002 – Franţa (0-1 Senegal, 0-0 Uruguay, 0-2 Danemarca)
1966 – Brazilia (2-0 Bulgaria, 1-3 Ungaria, 0-3 Portugalia)
1950 – Italia (2-3 Suedia, 2-0 Paraguay)

Chile, prima victorie „mare” după 52 de ani

Victoria asupra Spaniei reprezintă cel mai mare succes din istoria naţionalei statului Chile. Niciodată Chile nu a bătut o campioană mondială en titre în cele 30 de meciuri pe care le-a susţinut până marţi noaptea la turneele finale ale campionatului mondial. În cele 8 participări de până acum la faza finală a mondialelor, Chile a obţinut doar 9 victorii şi doar una se poate spune că a fost o victorie „mare”: 2-1 cu URSS pe 10 iunie 1962 în faza sferturilor de finală. Atunci URSS era o mare putere fotbalistică (campioană olimpică în 1956, campioană europeană în 1960, vicecampioană europeană în 1964). Este adevărat, tot atunci Chile a bătut şi Italia cu 2-0 (în faza grupelor), dar în perioada 1954 – 1964, Italia era o putere fotbalistică doar cu numele. În plus, Chile a câştigat meciul cu Italia în ultimele 10 minute, când Italia juca de minute bune în „9”, având 2 jucători eliminaţi. Mai trebuie amintit ceva: turneul final din 1962 s-a desfăşurat în Chile.

Acum Chile este deja calificată în optimile de finală şi dacă va învinge Olanda, va evita Brazilia şi va juca fie împotriva Mexicului, fie împotriva Croaţiei.

Caseta tehnică a meciului

Rio de Janeiro
Estadio Maracana
Spectatori: 74.101
Arbitru: Mark W. Geiger (SUA)
Asistenţi: Mark Sean Hurd (SUA) şi Joe Fletcher (Canada)
Al patrulea oficial: Nawaf Shukralla (Bahrain)

Au înscris: 0-1 (min.20 – Vargas); 0-2 (min.43 – Aranguiz)
Cartonaşe galbene: Sabi Alonso – Arthuro Vidal, Mena

Spania: Casillas – Azpilicueta, Javi Martinez, Ramos, Alba – Busquets, Xabi Alonso (min.46-Koke), Iniesta – Pedro (min.76-Cazorla), Silva, Diego Costa (min.64-Torres)
Antrenor: Vicente Del Bosque

Chile: Bravo – Medel, Silva, Jara – Isla, Aránguiz (min.64-Gutierrez), Marcelo Díaz, Mena, Vidal (min.88-Carmona) -Alexis Sánchez, Vargas (min.85-Valdivia)
Antrenor: Jorge Sampaoli (Argentina)

Total şuturi: 15 – 7
Şuturi pe spaţiul porţii: 9 – 4
Cornere: 7 – 1
Faulturi: 14 – 15
Offsides: 1 – 2
Faze de atac: 46 – 22
Mingi recuperate: 50 – 62
Mingi pierdute: 100 – 99
Total pase: 705 – 464
Pase reuşite: 579 – 332
Distanţă de teren acoperită: 109.266 metri – 117.598 metri
Timp efectiv în joc: 32 min. – 24 min.
Posesie: 56% – 44%
MVP meci: Vargas (Chile)

Australia – Olanda 2-3 (1-1)

Olanda a trăit extrem de periculos acest meci. Foarte mult timp senzaţia a fost că vom asista la o mare surpriză. Chiar din start s-a observat că Olanda nu este echipa din meciul cu Spania. Iar de cealaltă parte, Australia a jucat infinit mai bine decât a făcut-o împotriva chilienilor. Am avut o primă repriză echilibrată din toate punctele de vedere, inclusiv pe tabela de marcaj. La un minut după ce Olanda a deschis scorul, Australia a egalat prin unul dintre cele mai frumoase goluri de până acum: o pasă de 40 de metri în diagonală îl găseşte pe Tim Cahill în colţul careului mare, preluare şi şut la vinclu. Un rezultat surpriză la pauză. În partea a doua a jocului tot australienii par mai insistenţi şi surpriza devine una de proporţii: 2-1 din penalty. Urmează 15 minute care au amintit de Olanda din meciul cu Spania, şi totul se decide în minutul 68. Era 2-2 şi australienii ratează o ocazie imensă prin Oar, care din 6 metri, nemarcat, în loc să tragă, reia cu pieptul o minge care s-a vrut mai mult o pasă către… nimeni. Dar şi aşa, mingea trimisă cu pieptul şi deviată de un apărător a pus mari probleme portarului, care a reţinut in extremis. În faza imediat următoare, Olanda înscrie şi meciul este jucat. În ultimele 20 de minute, chiar dacă australienii au încercat să egaleze, ei nu au mai avut forţa necesară, iar cei mai experimentaţi jucători ai lor, Bresciano şi Cahill, erau deja pe bancă, la odihnă. Olanda a obţinut o victorie foarte muncită, dar surpriza a fost mai aproape ca oricând.

Casetă tehnică

Porto Alegre: 14o
Estadio Beira-Rio
Spectatori: 42.877
Arbitru: Djamel Haimoudi (Algeria)
Asistenţi: Abdelhak Etchiali (Algeria) şi Redouane Achik (Maroc)
Al patrulea oficial: Bakary Gassama (Gambia)

Au înscris: 0-1 (min.20 – Robben), 1-1 (min.21 – Cahill), 2-1 (min.54 – Jedinak, pen), 2-2 (min.58-Van Persie), 2-3 (min.68-Depay)

Cartonaşe galbene: Cahill – Van Persie

Australia: Ryan – McGowan, Spiranovic, Wilkinson, Davidson – Jedinak, Bresciano (min.51-Bozanic), McKay – Leckie, Cahill (min.69-Halloran), Oar (min.77-Taggart)
Antrenor: Ange Postecoglou

Olanda: Cillessen – Vlaar, De Vrij, Martins Indi (45+3-Memphis Depay) – Janmaat, De Guzman (min.78-Wijnaldum), De Jong, Blind – Sneijder – Van Persie (min.87-Lens), Arjen Robben
Antrenor: Louis van Gaal

Total şuturi: 10 – 15
Şuturi pe spaţiul porţii: 8 – 14
Cornere: 3 – 2
Faulturi: 18 – 25
Offsides: 1 – 1
Mingi recuperate: 34 – 39
Mingi pierdute: 71 – 67
Faze de atac: 39-31
Total pase: 499 – 496
Pase reuşite: 376 – 386
Distanţă de teren acoperită: 120.561 metri – 115.082 metri
Timp efectiv în joc: 27 min. – 29 min.
Posesie: 48% – 52%
MVP meci: Arjen Robben (Olanda)
Registrul erorilor de arbitraj
arbitrul trebuia să îl elimine pe Van Persie pentru un fault cu cotul în figură