Iuri Liubimov, regizorul care a dominat teatrul rus peste o jumătate de secol şi al cărui stil novator a influenţat o întreagă generaţie, a decedat duminică, la vârsta de 97 de ani, în urma unei crize cardiace. Cunoscut pentru punerile sale în scenă novatoare şi de o inventivitate vizuală care i-a adus o reputaţie internaţională, a fost fondatorul teatrului „Taganka”, din Moscova, pe care l-a condus timp de 50 de ani, făcând din el simbolul rezistenţei la cenzură şi dictatura sovietică. El fusese internat în spital săptămâna trecută în urma unei crize cardiace, spitalul fiind cel care, potrivit agenţiei Tass, i-a anunţat decesul. „Cu greu se va putea stabili rolul lui Iuri Liubimov în dezvoltarea teatrului contemporan rus”, a declarat preşedintele Vladimir Putin, prin intermediul purtătorului său de cuvânt.
De-a lungul carierei sale, el a lucrat alături de marii culturii ruseşti, precum regizorul Vsevold Meierhold, compozitorul Dmitri Şostakovici, scriitorul Boris Pasternak sau cântăreţul şi actorul Vladimr Vîsoţki. Născut în 1917, Iuri Liubimov şi-a început cariera ca actor şi a fost înrolat într-o trupă de teatru a NKVD (viitorul KGB), care dădea spectacole pe front în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. June prim în filmele de propagandă sovietice, el a jucat un rol major în dezgheţul artistic al perioadei Hruşciov şi al destalinizării, de la începutul anilor ’60. În 1963, primul lui spectacol, „Omul cel bun din Sâciuan” după Bertold Brecht, a entuziasmat Moscova. A fost numit directorul propriului său teatru, din piaţa Taganka, devenit repede o scenă emblematică a dezgheţului şi o insulă a relativei libertăţi în timpul stagnării din perioada lui Leonid I. Brejnev. În 1984, pe când se afla la Londra pentru a monta un spectacol după „Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski, a dat un interviu care a displăcut total Kremlinului. Ca urmare, i s-a ridicat naţionalitatea, fiind obligat să rămână în Occident, muncind îndeosebi în Europa, SUA şi Japonia. Până la urmă, ca şi Aleksandr Soljeniţîn, a revenit la Moscova după şase ani de exil, în plină perestroika a lui Gorbaciov, continuând să monteze piese ce redau rezistenţa individului în faţa sistemului, dar vremurile se schimbaseră, iar spectacolele sale nu mai atrăgeau mulţimile. În 2011, a părăsit teatrul „Taganka” în urma unor dezacorduri cu trupa, dar a continuat să lucreze de o manieră punctuală. În 2013, el a pus în scenă la teatrul „Bolşoi” o nouă verersiune a operei lui Borodin, „Prinţul Igor”. Iuri Liubimov a fost, incontestabil, un gigant al întregii vieţi culturale ruseşti, iar omagiile ce i se aduc din toată ţara, ca şi din străinătate o dovedesc cu prisosinţă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.