Abuzatorul poporului

Președintele cere Parchetului General să ancheteze cutare fapte. Abuz flagrant de putere. Președintele cere Avocatului Poporului să sesizeze CCR pentru cutare ordonanță. Abuz de putere flagrant. Avocatul Poporului se va sesiza în privința ordonanței de rectificare bugetară? Oricum, președintele poate sesiza CCR când ordonanța va deveni lege. Răspunsul CCR, în acest caz, e previzibil: cel care a blocat avizul CSAT nu poate sesiza CCR pentru lipsa acestui aviz. Așa că președintele va forța conștiința lui Victor Ciorbea. Dar și în acest caz, când CCR va judeca sesizarea, pe fond, CCR va răspunde că un avizator cu putere consultativă nu poate manifesta puteri executive.
Se va face de râs președintele? Nu. Pentru că electoratul ascultă vocea propagandei, nu are discernământul să priceapă conflictele juridico-politice fără intermediarii propagandei.
Forțează Iohannis suspendarea sa? Iohannis are nevoie să știe cum stă în simpatia electoratului său? Nu crede în sondaje? Își imaginează că o lună de campanie împotriva demiterii sale îl va ridica mai sus în simpatia populară și că va rămâne acolo până în 2019?
Mai degrabă e vorba de un fel de pilot automat al președintelui. Iohannis e blocat în strategia de a frâna tot ce poate sau i se pare că ar putea. Expresia unui mod de a gândi rigid, total nepotrivit dialogului ori negocierilor. Președintele face toată agenda opoziției, care, în felul acesta, își pierde tot mai mult identitatea și nu mai poate crește în sondaje. Dar președintele nu și-a angajat un Mister No, care să-i spună câteodată NU. Liderii opoziției nu au curaj să joace acest rol.
Problema cu președintele nostru actual nu este că nu e un mare înțelept. Problema este că nu prea e școlit. Nici măcar atât cât să fi dobândit însușirea care te învață ce ai de făcut când vrei să cunoști lucruri în care nu ești specializat.
Puțină școlire, multă încăpățânare…

Pariez că Avocatul Poporului se va sesiza în privința ordonanței de rectificare, CCR va da o decizie, iar președintele va ataca la CCR legea în care va fi transformată ordonanța ca și cum ar ataca ceva încă nelămurit. Ce contează?! Jean boxează.
În 1928, colectivizarea forțată (terifiant-forțată) a început, în URSS, ca fiind singura soluție pentru a ascunde eșecul total al managementului sovietic: statul nu mai avea bani nici măcar să-și întrețină birocrația. Colectivizarea a fost o modalitate de a pune mâna pe bunurile private care mai existau spre a le transforma în bani pentru stat.
Iohannis nu e Stalin, România nu e URSS, dar președintele nostru de azi nu are mai multă minte decât Stalin: ne tot spune minciuna că statul va rămâne fără bani. În ce mă privește, eu citesc în plăcerea perversă cu care repetă această minciună o structură mentală de tip stalinist. Nu neapărat rea-voință, ci simplism mental. Nu mai avem bani? Să-i furăm – a zis Stalin. Nu mai am guvernul meu? Să-l prezentăm pe al lor ca fiind catastrofal – zice Iohannis. Să-l ajutăm să devină așa.