Ne-am dus cu toții la Casa poporului la poartă, toți în păr. Bun a zis portarul, e vacanță parlamentară, aș putea să vă las înăuntru că văd că aveți hârtii în regulă. Ușor de fraierit, portarul, i-am dat un sfanț, acolo, să-și ia și el o bere că era căldură mare.
Tre’ să fie grea meserie, meseria asta de căutat aur, aș vrea să prind și eu șpilul, a tot zis portarul ținându-se după noi, l-am adormit buștean cu niște cloroform. Ce să știe el, portarul, despre operațiunile secrete? Am deschis porțile subterane și am adus corpurile parlamentarilor adormiți și ei prin aceeași metodă clasică.
Am scos din portbagaj sintetizatorul vocal sideral și am poleit toate sălile și coridoarele și birourile cu aur. Apoi, la sfârșit, ne-am vizibilizat cu adevărat și ne-am îmbrăcat la repezeală salopetele de căutători de aur. Turnul de control ne-a transmis prin subspațiu că se deschide culoarul cosmic înspre Tau Ceti și că tipii de acolo erau acum cu ochii pe noi.
Gata, planul nostru astral era pe cale să se împlinească întocmai și la timp. Ne-am încolonat în tăcere către ieșirile spre suprafață. Exact într-un ceas, cei din Tau Ceti, care erau morți după aur, aveau să ne scaneze cum ciocăneam noi pereții cu picamerele noastre, ah, ce farsă! Fraierii au aspirat Casa Poporului printr-o gaură de vierme exact când ultimul dintre ai noștri ieșea la suprafață viu și nevătămat. Poate că mă veți întreba care a fost ținta noastră?
Păi e limpede ca lumina zilei, am avut un chef nebun să scăpăm de parlamentarii ăia corupți într-un mod original.
– Eu cred că ar trebui să le spunem oamenilor adevărul gol-goluț, a zis colonelul Terente scoțându-și salopeta icnind. Ce s-o mai lungim, Casa Poporului era urâtă băi, nasoală de-a dreptul, ridicolă și chicioasă!
Interesant pamflet SF inspirat din realitate! Avem de toate, acoperiti in salopete si acoperiti in frac-uri, poporul roman fiind reprezentat de portarul credul(usor de convins!), iar tara de casa popolului. Tara golita de aur, ramasa doar cu…poleiala.