Astăzi, 27 decembrie, Gérard Depardieu îşi sărbătoreşte a 70-a aniversare.
Monument al celei de a şaptea arte şi star internaţional, Depardieu este imaginea eternului bon vivant. O figură emblematică, à la française, care în 50 de ani de carieră a reuşit să încânte Europa şi apoi întreaga lume. Personaj burlesc cu o filmografie incredibilă, acest actor cu o infinitate de nuanţe şi-a construit cariera cu o mână de maestru, abordând şi strălucind în toate genurile. De la simpatica haimana mereu pe fugă din Les Valseuses la ataşantul Obélix, trecând prin eternul Cyrano de Bergerac, Gérard Depardieu a atacat cu brio toate stilurile şi este şi astăzi una dintre marile personalităţi ale cinema-ului francez.
“Nu-mi place să-mi sărbătoresc ziua de naştere şi nu-mi place nici sărbătoarea Crăciunului”, a mărturisit Gérard Depardieu, la telefon, din Novosibirsk, actuala sa reşedinţă din Rusia. Prietenii apropiaţi ai actorului ştiu că „Gégé” trebuie să suporte în fiecare an un adevărat asalt de mesaje de felicitare.
“Sunt un tânăr bătrân, puţin şubrezit, dar încă în putere, mărturisea el mai în glumă, mai în serios, am multe proiecte în minte, dar şi dorinţa şi de a fi singur şi de a călători. Aşa fac şi acum. Trebuie să merg în România pentru unul dintre concertele pe care am vrut să le dedic prietenei mele Barbara şi apoi în Dubai pentru alte angajamente”.

Apare în peste 200 de filme, printre care peliculele devenite clasice, Cyrano de Bergerac de Jean-Paul Rappeneau, Le dernier metro sau Jean de Florette.

Dar şi Buffet Froid, Mon oncle d’Amérique, Loulou, Le choix des armes, La femme d’à côté, L’homme blessé, Police, Tenue de soirée, Sous le soleil de Satan, Camille Claudel, Trop belle pour toi, Germinal…, precum şi Le hussard sur le toit (1995), în care a jucat alături de Juliette Binoche şi Olivier Martinez. A mai evoluat în două filme în regia lui Kenneth Branagh – Hamlet (1996) şi Man in the Iron Mask (1998).
Nu putem omite nici Police de Maurice Pialat, Danton de Andrzej Wajda, Green Card de Peter Weir, Una pura formalità de Giuseppe Tornatore, saga Asterix e Obelix, 36-Quai Des Orfevres cu Daniel Auteuil, Bellamy de Claude Chabrol, Potiche de François Ozon, Welcome to New York de Abel Ferrara sau mai recentul Bonne pomme de Florence Quentin cu Catherine Deneuve sau seria tv pentru Netflix, Marseille.

Depardieu este mereu în călătorie, nu rămâne mult timp într-un singur loc şi este capabil să alerge din Coreea în Japonia, din Algeria în Franţa într-o singură săptămână.
Şi totuşi, nimic nu-l recomanda pe tânărul provenit dintr-o familie modestă pentru cariera de actor. Născut în 1948 la Châteauroux dintr-un tată specializat în caroserie şi o mama casnică, el a întâmpinat dificultăţi la şcoală şi s-a hotărât să-şi întrerupă studiile la vârsta de 13 ani. A lucrat în mai multe slujbe neînsemnate, a cunoscut o adolescenţă agitată, în timpul căreia a comis câteva furturi şi a practicat chiar contrabanda. A lucrat în tipografie, a fost gardă de corp pentru prostituate, s-a aventurat în diverse meserii fără a reuşi să-şi găsească drumul.
În 1963, la vârsta de 15 ani, a plecat la Paris, unde a început cursuri de actorie şi a întâlnit-o pe actriţa Elisabeth Guignot, cu care s-a căsătorit în 1970. Venind dintr-o familie bună, ea l-a introdus în mediul burghez, l-a prezentat câtorva mari nume ale cinema-ului francez, l-a îndemnat să citească mult şi să urmeze cursuri de elocinţă. Şi-a început cariera de actor într-un mic teatru de comedie, Cafe de la Gare.
Eforturile dau roade şi obţine primul său rol în Le cri du cormoran le soir au-dessus des jonques de Michel Audiard. Începe o viaţă nouă. Se înmulţesc apariţiile în lungmetraje şi este descoperit de public în comedia Les Valseuses, regizată de Bertrand Blier, unde joacă alături de Patrick Dewaere şi Miou-Miou. Un adevărat succes, filmul îi asigură ascensiunea. Depardieu explorează toate orizonturile şi se dovedeşte capabil să facă publicul să râdă şi să plângă.
Este recompensat cu primul său Premiu César în 1981pentru rolul din Le Dernier Métro şi devine cunoscut pe plan internaţional.

În acelaşi an, cuplul pe care l-a format cu Pierre Richard în La Chèvre, se dovedeşte antologic. Premiat la Mostra de la Veneţia, apoi de British Film Institute, este apreciat la Hollywood în anii 90. Obţine de altfel un Golden Globe pentru Green Card în 1991, iar apoi este nominalizat, în acelaşi an, la Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul din Cyrano de Bergerac.

De asemenea, a mai fost distins cu Ordinul Meritul Naţional Francez şi Legiunea de Onoare.
În Franţa cucereşte atât publicul, cât şi critica. De-a lungul carierei a primit 15 nominalizări la Premiile Césars şi este premiat la Festivalul de la Cannes. Este unul dintre actorii cu cel mai mare număr de bilete vândute în cinematografele franţuzeşti, graţie rolului Obélix.
În afara profesiei de actor, este producător de cinema şi de teatru, om de afaceri şi viticultor. A regizat sau co-regizat trei filme: Tartuffe în 1984, Un pont entre deux rives (cu Frédéric Auburtin) în 1999 şi segmentul Quartier Latin din Paris je t’aime în 2006.
A colaborat cu cineaşti francezi prestigioşi, printre care François Truffaut, Jean-Luc Godard sau Alain Resnais, a alternat filmele de autor cu cele de divertisment, apărând în acelaşi timp în pelicule hollwoodiene ca Green Card, 1492 : Christophe Colomb, L’Homme au masque de fer.
A fost actorul-fetiş al regizorilor Maurice Pialat, Francis Veber, Alain Corneau şi Bertrand Blier.
Adulat pentru rolurile sale, este criticat pentru escapadele sale. La sfârşitul anului 2012 renunţă la cetăţenia franceză şi se instalează în Belgia. La foarte puţin după aceea obţine cetăţenia rusă. “Este, în acelaşi timp, un căpcăun şi un poet”, exclama actriţa Brigitte Fossey caracterizându-l pe Depardieu-omul, actorul şi contradicţiile sale.
În 2019, va fi pe afişul peliculei Convoi exceptionnel, o comedie realizată de regizorul care i-a lansat cariera cu Les Valseuses, Bertrand Blier.