CUM MI-AM PETRECUT SFÂRȘITUL LUMII? Este titlul unui film de la mijlocul primei decade a noului mileniu. Nu-mi amintesc tot filmul, dar știu că era povestea a doi tineri care, la finele domniei lui Nicolae Ceaușescu, sparg, din greșeală, la școală, bustul dictatorului. De aici o întreagă poveste de viață.
Nu știu de ce, dar de câte ori mă gândesc la prima zi de libertate (sau relaxare, cum îi zic guvernanții) mă gândesc la titlul acestui film și îl parafrazez: cum mi-am petrecut prima zi de libertate?
Și îmi imaginez cum mi-aș petrece prima zi de „relaxare” la un … miting. Sigur, puternicii zilei și-au luat măsurile de protejare împotriva oricăror astfel de manifestări, dar… mi-ar plăcea să fiu la un miting. Când ești parlamentar este greu să participi la mitinguri, pentru că ție alegatorii ți-au dat alte instrumente ca să te opui abuzurilor unui Guvern, votul în Parlament, pe când cei care recurg la acest mod de protest nu îl au. Dar chiar și așa, tot îmi e dor de un miting.
Un miting împotriva celor care profită de o criză medicală pentru a reinstaura un regim autocratic. Un miting împotriva politizării unei epidemii, un miting împotriva manipulării în scop electoral a spaimelor de un dușman invizibil. Cred că simpla prezență în Piața Victoriei ar fi un semnal important pentru guvernanți că democrația nu a murit și că nici un virus nu este suficient de înspăimântător ca să ne facă să acceptăm un nou despot.
Îmi imaginez cum s-ar alătura dl Orban coloanei nesfârșite care s-ar întinde pe toată Calea Victoriei, pe lângă Palatul Parlamentului până la Cotroceni. Cred că ar fi a doua oară când actualul Prim-ministru ar urca cu plăcere dealul Cotrocenilor. Prima dată fiind când a primit mandatul de Prim-ministru. Și așa s-ar scrie, pentru istorie, și declarația de independență față de Palatul din Deal pe care toți liberalii o așteaptă.
Și, apoi, nici la Cotroceni nu am sta prea mult, dar suficient cât să ne strigăm indignarea pentru felul în care locatarul Palatului se insinuează perfid în fiecare colțișor din viața noastră. Și să regretăm cu toții că noi nu purtăm caschete pe care să le aruncăm în grădina Palatului Prezidențial împreună cu tradiționala urare: „Ieși afară …..nară! Căci sunt din ce în ce mai convins că strategia în gestionarea crizei de coronavirus nu vine de la Guvern, ci de la locatarul de la Cotroceni sau de la păpușarii lui. Îl cunosc pe Ludovic Orban de mulți ani, cum la fel îi cunosc pe unii dintre miniștri. Poate nu toți au fost premianți la facultate sau nu au idei geniale, dar până la această criză nimeni nu vedea în ei niște dictatori în adormire care de abia așteptau un moment prielnic să-și dea arama pe față. Ce s-a întâmplat cu ei? Cum au reușit această transformare incredibilă?
Audierile din Parlament la care am participat zilele acestea sau răspunsurile la moțiunile depuse împotriva unor miniștri m-au făcut să văd un fir roșu care leagă cele două palate. Refuzul de a accepta orice fel de sugestie de îmbunătățire a acțiunii guvernamentale are aceeași ideologie cu atacul dlui Iohannis la adresa unor partide care ar vinde Ardealul ungurilor. Minciuna și obrăznicia lor face parte din aceeași familie cu încăpățânarea de a nu testa consistent sau măcar de a testa prin sondaj la nivel național pentru a identifica zonele cu potențial pericol. Lipsa oricărui interes cu privire la numărul persoanelor testate mă face să cred că mai important decât planul de gestionare a crizei a fost planul de cum comunicăm numărul de bolnavi sau de decedați.
Fac legătura și cu un ordin al Ministrului Sănătății, ORDIN nr. 436 din 13 martie 2020 pentru aprobarea Protocolului specific privind managementul în caz de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus (SARS-CoV2). Aici se indică decedații cărora nu li se fac autopsii pentru a se constata cauza decesului și, surpriză, pe listă apar cei care au avut simptome de COVID-19 dar nu au fost testați.
Deci dacă nu se testează masiv și constant, dacă nu știu câte persoane au fost testate pentru a avea o imagine a răspândirii virusului și dacă fac autopsii cui vor ei, ce știm noi de fapt despre acest virus? Știm doar ce trebuie să știm, doar ce ne spune Grupul de Comunicare Strategică, în fapt un grup de cenzură și dezinformare. O prelungire a dictonului bolșevic: nu contează cine votează, contează cine numără!
Ce am vrut să demonstrez este că suntem victimele unei manipulări istorice care nu cred că își are sursa la Palatul Victoria, ci la Palatul de Sus. Scopul ei este simplu: să mulțumim Conducătorului Iubit că țărișoara noastră a avut un număr mic de infectați și decedați în comparație cu țări mari și puternice. Pentru că ăsta este singurul manifest electoral pe care PNL poate să-l arate în campaniile care urmează.
Și astfel ma gândesc că prezența noastră în fața celor două palate în prima zi a libertății noastre ar fi semnul că nu ne lăsăm păcăliți și că oricât o să prelungească stări de urgență și de alertă, vremea judecății va veni.
Petrecaretii petrec toata viata, iar saracii muncesc si sufera toata viata! Asa a fost in toata istoria. In primul razboi mondial, pe cand fiii de tarani si tinerii invatatori luptau pe front, Carol al doilea petrecea in Rusia, la Odesa, cu Zizi Lambrino. Primul Ministru- Take Ionescu petrecea tot la Odesa cu Adina Cordescu si tot in Rusia trimisese in anul 1916 si Tezaurul Romaniei. La fel au procedat o multime de „patrioti”, atat in primul razboi mondial, cat si in cel de-al doilea razboi mondial.