Toate crizele la un loc

Nu înţelegeam, la începutul pandemiei, de ce era prognozată o criză alimentară între consecinţele acestei crize sanitare globale. Nu înţelegeam pentru că ignoram efectele noii politici ecologiste. Da, aceste efecte conduc la o criză a pieţei de energie şi de aici urmează criza preţurilor în general.

Mă aflu destul de aproape de ipoteza că pandemia era cea mai bună acoperire (ca scuză falsă) pentru crizele induse de clanul global în vederea limitării creşterii încălzirii actuale a atmosferei planetare din pricina poluării cu dioxid de carbon la 1,5 grade Celsius faţă de era preindustrială.

Deciziile de trecere graduală, dar prea rapidă, spre acest grad mai scăzut de încălzire climatică nu au avut oare prognoze cu privire la criza ce va urma pe pieţele energiei? Nu poţi gândi decât aşa: au avut aceste prognoze, dar au ţinut cont de ele, în sensul că au mizat pe ele, pentru a împinge lucrurile către necesitatea Marii Resetări, care necesitate nu are cum să fie impusă fără o criză de tipul „toate crizele la un loc”.

Ce anume a grăbit mantelarea planului ecologist global înainte ca prognozele să descifreze în detalii fine tabloul crizei crizelor? Probabil că surpriza electorală din SUA anului 2016, când un preşedinte antiecologist a ajuns la Casa Albă. De teama repetării acestei surprize, necesitatea Marii Resetări a devenit o „urgenţă” ce nu mai putea aştepta rezultatele unor simulări mai rafinate. Reuniunea G20 din 2021 a aprobat planurile ecologiste actuale fără să discute despre actualitatea riscurilor unei crize a crizelor. Urmează reuniunea globală despre criza climatică. Acolo cu siguranţă nu se va vorbi despre supercriza ce stă să vină. „Climatologii” politruci, în frunte cu Joe Biden, vor să apese pe acceleraţia dezîncălzirii, aşadar a decarbonizării.

Trump zicea că teza încălzirii globale ar fi o diversiune a Chinei, creată cu scopul să-i rămână ei cât mai mult combustibil fosil pentru a se putea dezvolta în continuare. Azi, din China e pe cale să plece un val de preţuri crescute pentru o mare diversitate de produse cu o mare circulaţie comercială. Cauza? Au crescut preţurile la petrol şi gaze. Da, dezvoltarea Chinei ar putea stagna în felul acesta. Dar e o cale pentru a răspândi elemente de criză globală a nivelului de trai. Şi nimeni nu va tipări bani pentru a restabili nivelul de trai la cotele anterioare. Ar da foc inflaţiei determinate deja de tiparniţele care au pornit la începutul pandemiei.

Estimp, unul, altul o iau razna cu căpuţul. Ministrul apărării din Austria devine mama Omida şi prezice o pană europeană de curent. Dacă l-ar fi consultat pe ministrul energiei, ar fi aflat că sistemele de producţie şi de distribuţie a curentului electric nu sunt atât de centralizate încât să fie posibilă o pană paneuropeană. La noi, Mircea Coşea îl ia în serios pe austriacul panicat şi cere o celulă de criză la Cotroceni care să monitorizeze… pana de gândire a panicaţilor lumii.

Ce constatăm? Sursele de panică se înmulţesc în loc să scadă după 20 de luni de pandemie. Şeful OMS, aflat la reuniunea G20, prezice şi el că un nou virus de nestăpânit are să apară cândva. Desigur, chiar şi un asteroid are să cadă cândva, undeva pe Pământ. Dar ce director de la NASA ar face declaraţii în acest sens? Bill Gates nu a avut nicio ezitare să anunţe recent o perioadă de criză alimentară globalizată din pricina topirii gheţarilor şi a ridicării nivelului mărilor şi oceanelor.

A fost odată (pe la mijlocul secolului al XIX-lea) o tentativă de a face din metodologia ştiinţifică o regină a balului social. Pozitivism – aşa se autodenumise. În viitor, proclama, nu va mai fi decât un singur fel de război: nu între oameni, ci între om şi natură, pentru punerea resurselor naturale în serviciul umanităţii.

Pozitiviştii nu au avut imaginaţia realistă. Nu şi-au imaginat că pentru controlul resurselor au să izbucnească noi războaie între oameni.

Noul pozitivism, bazat pe inteligenţa artificială, vrea cam acelaşi lucru: să elimine războaiele. Cum? Schimbând fundamentele sociale ale vechiului pozitivism: religia, proprietatea, munca, familia. Cel vechi era conservator. Cel nou este progresist. Are nevoie de oameni care să dispreţuiască resursele naturale (pentru că poluează, de pildă) şi care să fie panicaţi de tot ce nu e artificial.