Gheorghe Tattarescu și… cărțile

,,Cultura implică reacția spirituală între toate câmpurile artei; în decursul epocilor (dincolo de spațiu și timp), pictori și scriitori s-au influențat reciproc și nu puține au fost cazurile în care același creator a mânuit deopotrivă penelul și pensula. Cărțile din biblioteca unui pictor îi certifică preocupările, înălțimea ideilor, iar acești martori sunt cu atât mai impresionanți, cu cât atestă realitățile vremurilor în care artistul a trăit.

Inventarul bibliotecii lui Gheorghe Tattarescu (atât cât ne-a rămas și ni s-a transmis) este rodul străduinței proprietarului de a asimila suficientă cultură occidentală, cât să-și lărgească orizontul local deja dobândit studiind coordonatele morfologice și estetice tradiționale, ecleziastice, post-bizantine. Tot ele, cărțile lui Tattarescu, ne indică ambiția celui ce le-a adus  – cu eforturi considerabile, „de peste mări și țări”, – din admirație pentru nivelul european de civilizație (devenit reper exemplar esențial în primenirea românească aflată în plin avânt, în momentul său de activitate), de a forja o pictură românească îmbogățită cu ingredientele valorice ale Apusului.

Despre anii de studiu ai lui Tattarescu în Italia, Jacques Wertheimer-Ghika observa: „… Printre cărţile sale expediate de la Roma în ţară, se găsesc operele unor clasici ai literaturii ca: Homer, Plutarc, Dante Aligheri, Petrarca şi Torquato Tasso, pe care le-a citit. El a contemplat capodoperele Antichităţii, ale Renaşterii, ale Barocului în arhitectură, sculptură şi pictură, şi a vizitat majoritatea galeriilor renumite ale Europei.(…) Pe scurt, „zugravul de subţire” Tattarescu revine în ţară cu o cultură care îl situează în primele rânduri ale reprezentanţilor intelectualităţii noastre de atunci.” (Jaques Wertheimer-Ghika, Gheorghe M.Tattarescu, un pictor român şi veacul său, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958, pp.105-106).

Interesul pentru scrierile europene completează, prin urmare, pregătirea culturală serioasă a artiștilor moderni români – între care se distinge figura marelui pictor patriot Gheorghe Tattarescu, – fiind parte integrantă din preocupările lor de progres profesional și uman, într-un timp al deschiderii românești spre universalitate, revelându-ne o interesantă fațetă a modernității noastre cu inflexiuni orientale și occidentale, prinse laolaltă, într-o fuziune spectaculoasă, unică, specifică vieții din București, în veacul al nouăsprezecelea.”

Acesta este un text de sală ce a însoțit expoziția temporară de mare succes ,,Familia, Credința și Căminul pictorului Gheorghe Tattarescu” ce a avut loc la Palatul Suțu din octombrie 2022, până la sfârșitul lui februarie, 2023. Muzeul Municipiului București a completat imaginea cunoscută a maestrului și a dezvăluit prin acea expoziție o latură a complexității vieții cotidiene a acestuia și prin expunerea unei vitrine cu piese inedite din biblioteca sa.

Ne propunem să continuăm acest demers și să prezentăm aici una dintre cărțile ce au bucurat inima marelui artist, volumul Colecțiune de poesii, Faptele Eroiloru cu ilustrație de Alessandru Pelimon, publicat la Imprimeria Națională a lui Iosif Romanow et Companie, București, în anul 1857, piesă de patrimoniu restaurată recent în laboratorul de restaurare suport papetar al M.M.B..

Alexandru Pelimon (1822 – 1881), cu pseudonimul Palemon, a fost un scriitor contemporan cu Gheorghe Tattarescu care a promovat prin poeziile sale, ca și marele maestru prin arta sa, ideile progresiste ale Revoluției de la 1848, și a ilustrat cu mult realism epoca în care a trăit și frumusețile peisajului românesc.

Volumul Colecțiune de poesii- Faptele Eroiloru cu ilustrație de Alessandru Pelimon ne-a atras în mod deosebit atenția prin anul apariției, 1857, an în care marele public a cunoscut și o altă lucrare cu impact național, de data aceasta o operă de artă plastică, „Unirea Principatelor” de Gheorghe Tattarescu.

În plin contract de zugrăvire a mănăstirii Tîrgşor, neavînd timp suficient pentru a picta un tablou în ulei, Tattarescu a executat un desen pentru a atrage atenţia românilor asupra lucrărilor Divanurilor ad-hoc şi a îndruma voturile tuturor înspre un singur țel, și anume Unirea. Lucrarea trebuia expusă cît mai repede, astfel, la sfârşitul lunii iunie 1857, ea a fost deja prezentată bucureştenilor la Colegiul Sf. Sava unde vizitatorii s-au perindat să o vadă.

Compoziția prezentată publicului redă în prim plan un păstor bătrân visând, în planul secund sunt ilustrate ruinele Severinului şi Dunărea, iar în fundal se observă soarele strălucitor și profilul unei cetăți. Visul bătrânului este personificat prin două femei-surori care stau îmbrățișate sub acelaşi steag, pe care este inscripționat Unire. Pe steag se îmbină simbolurile heraldice ale celor două Principate, capul de bour al Moldovei și vulturul Munteniei. Deasupra lor un înger ţine o coroană, ceea ce simbolizează unirea sub un singur principe. La dreapta și la stânga stindardului se văd emblemele celorlalte puteri care, în tratatul de la Paris, au convocat Divanurile ad-hoc care urmau să decidă asupra Unirii.

Litografia după acest desen a fost executată de August Strixner, cu care Tattarescu era și prieten, a fost editată de librarul Gheorghe Ioanid și a fost pusă în vânzare la 4 decembrie 1857, iar dintre acele exemplare, câteva se află încă în patrimoniul muzeului nostru.

Coincidență sau nu, prima ilustrație din volumul lui Pelimon reprezintă o copie după un desen pregătitor executat tot de Gheorghe Tattarescu pentru cealaltă operă prea cunoscută, ,,Deșteptarea României”, despre care ziarul Patria, nr. 40, din 3 iulie 1857, scria: ‹‹Cine nu a admirat la colegiul tabloul lui Tattarescu, înfăţişînd Romînia rupînd lanţurile şi ridicînd vălul ce-i acoperă ochii spre a privi un viitor mai fericit?››.

Atât litografia după ,,Unirea Principatelor”, cât și ilustrațiile din volumul Colecțiune de poesii, Faptele Eroiloru cu ilustrație de Alessandru Pelimon au fost executate în atelierul litografic G. Wonneberg din București în același an, 1857.

  Rodica Ion/ Muzeograf /MMB