Este unul dintre medicii la care ajung foarte mulți pacienți cu accident vascular cerebral, pentru a fi tratați, la Spitalul Universitar de Urgență București. Medicul s-a format aici ca neurolog iar apoi a plecat pentru doi ani în Franța, unde s-a pregătit și a lucrat în departamentul de neuroradiologie intervențională al Centrului Universitar Montpellier -Franța, unul dintre cele mai bune centre de stroke din lume. A ales însă să revină acasă pentru a dezvolta rețeaua de tratament a accidentului vascular cerebral.
Dr. Răzvan Radu povestește despre pasul următor care urma cumva firesc în anii 2015 – 2017: supraspecializare în neuroradiologie intervențională pentru a putea face și extracția mecanică a trombilor în AVC, procedură minim invazivă cu ajutorul căreia numai anul acesta au fost salvați la Spitalul Universitar peste 430 de pacienți. Împreună cu medicul Bogdan Dorobăț, medic primar de radiologie intervențională dar și cu alți medici dedicați ai echipei medicale de la Spitalul Universitar din Capitală dr. Răzvan Radu se implică activ în salvarea cât mai multor vieți. În ultimii ani a fost triplat numărul de cazuri tratate la nivelul unității sanitare, au fost deschise noi centre de accident vascular cerebral și au fost și sunt încă formați aici, la Universitar, noi specialiști în acest domeniu pentru că este mare nevoie de ei în centrele deschise deja sau în cele care vor fi deschise în țară. Redăm interviul acordat de medic pentru cotidianul.ro:
Când ați decis să reveniți acasă din Franța, în ce context și de ce specializare în neuroradiologie intervențională?
În 2023 în vară am revenit, am stat doi ani în străinătate și am decis să mă întorc ulterior în țară pentru a încerca să pun umărul la construcția care deja se făcea în țară de către colegii care erau aici.
Neuroradiologia intervențională este o nișă, o putem defini în diferite moduri, câteodată e făcută de neurochirurgi, câteodată de neurologi. Presupune de fapt și de drept un tratament minim invaziv, modern, cu rate scăzute de complicații ale unor patologii vasculare ale creierului. E o specializare care este în continuă dezvoltare, la nivel global și care câștigă tot mai mult teren din cadrul metodelor clasice de tratament. De ce ? Pentru că este foarte eficientă, aduce beneficii foarte mari cu riscuri relativ mici pentru pacienți.
Citește și: România a uitat de vaccinare. Cu ce preț? INTERVIU cu medicul Emilian Popovici
A fost ceva foarte interesant pentru că eram tânăr neurolog și lucram pe partea de accident vascular cerebral ischemic și la momentul acela, 2015 – 2017 dădeam un tratament fibrinolitic care se dă și astăzi bineînțeles și ne preocupam să dezvoltăm treaba aceasta în țară și reușeam să o dezvoltăm, ei bine următorul pas era să facem extracția mecanică a trombilor și înțelegând că viitorul neurologiei vasculare de acut, ceea ce voiam să fac, partea de acut este tratamentul endovascular am zis că trebuie să fac chestia asta, să mă specializez în asta altfel nu o să pot să practic acest lucru pe care vreau să-l practic.
Cum e viața de zi cu zi la Spitalul Universitar de Urgență București?
Din fericire eu știu tot timpul când îmi începe ziua, nu prea știu când mi se termină ziua. Pentru că avem pe de o parte cazuri programate, pe care le facem împreună cu doctorul Bogdan Dorobăț, tratamentul anevrismelor și a patologiei cronice cerebrovasculare și în general am ajuns să tratăm destul de multe în ultimul an, pe prevenție și avem cazuri programate în fiecare zi, pe care le facem cu anestezie generală și știm ce facem și ulterior vin toate urgențele care vin peste noi, pot să vină în timp ce ești în sală și atunci unul dintre noi se duce în altă sală să facă o urgență, sală pe care vrem să o modernizăm acum, să avem două săli la fel de bune, să rezolvăm totul foarte bine, ulterior pleci de la spital și nu știi când îți sună telefonul cu altă urgență.
De unde? Dintr-un alt spital din București sau dintr-un spital din jurul Bucureștiului, Ploiești, Târgoviște, spitale care sună și trimit pacienți către noi. Acestea sunt urgențe pe care nu le putem refuza, am vrea să le facem pe toate, câteodată este imposibil și inuman, pentru că în doi oameni, trei oameni câți suntem nu putem să asigurăm momentan permanență pentru tot sudul României și este necesar ca și alte spitale să ni se alăture și să ne ajute, s-au făcut pași deja, avem un om format la noi care a început la Constanța și au făcut și ei 30 de cazuri, ceea ce sunt 30 de cazuri mai puține pentru noi la București, 30 de pacienți care au avut parte de o recanalizare, cu 3-4 ore mai repede decât presupune un transfer de la Constanța la București.
Cum ați acceptat faptul că programul nu vă este unul fix, prestabilit?
De trăit ușor nu trăiești ușor cu treaba asta dar cumva știi în ce te bagi. Spre deosebire de alți colegi care au gărzi în fiecare lună noi nu facem gărzi, nu aș putea să mă întorc să fac gărzi. În schimb avem acest program haotic în care îți sună telefonul tot timpul și trebuie să vii, să stai o oră, o oră și jumătate cât durează de obicei o intervenție și să te întorci acasă, dacă ai noroc. Când am ales să fac această meserie și toți care am ales partea asta știu că asta e viața lor, practic în toată perioada de formare asta făceam drept urmare mi se pare ceva normal.
Citește și: 11 cazuri de infarct în 24 de ore. 7 dintre ei au sub 60 de ani. Printre ei, și un medic care a făcut infarct chiar în gardă
Un singur lucru care probabil ar fi de dorit, mai mulți specialiști în domeniu, mai mulți care să vină să ni se alăture astfel încât să reușim să avem un program prestabilit. În Franța colegii mai mari știau de exemplu că în fiecare luni sau în fiecare joi ei vin de acasă, în restul zilelor erau mai liberi pentru că erau mai mulți, noi suntem foarte puțini, cu un număr foarte mare de cazuri.
Ce v-a mai plăcut în Franța și ați vrea să vedeți și aici, în România?
Faptul că exista un respect al profesiei medicale și faptul că tu ca medic făceai medicină într-un cadru organizat. Să explic: vorbesc și văd un pacient la un cabinet, privat sau de stat , nu contează, în Franța era de stat dar ei lucrau în privat la sistemul de stat. Acel pacient după aceea trebuie programat, la o internare, la orice, nu mă mai ocup eu, pe What’s App-ul personal ca pacientul să-mi scrie la 10 seara, duminica sau sâmbătă sau când se gândește el ce îl interesează pe numărul meu personal de telefon. De ce ? Pentru că nu există un secretariat, nu există resursa umană într-un spital public care să organizeze niște internări prestabilite și atunci noi doctorii trebuie să ne ocupăm de partea asta birocratică. Este foarte obositor și devine la un moment dat obositor când sunt tot mai mulți pacienți să te ocupi de toate aceste lucruri și telefonul tău să-ți sune în permanență, pe lângă urgențele care-ți sună, cu diferite probleme care nu sunt deloc urgente și ar trebui să fie făcute în ambulator.
Citește și: În cât timp își revin plămânii după ce te lași de fumat. Două pachete de țigări pe zi scurtează viața cu 10-15 ani. Explicațiile medicului Cristian Oancea
Un cadru organizat, un cadru în care financiar și de servicii spitalicești în care toate lucrurile astea să vină normat, ceea ce înseamnă că trebuie să finanțezi foarte multe posturi de personal auxiliar, în Franța erau până la 25% din posturile din sistemul de sănătate erau personal auxiliar, ar facilita cred că atât viața noastră, a doctorilor, cât și viața pacienților care nu ar mai fi supărați că domnii doctori fac și nu fac nu știu ce pentru că le-ar fi clar ce au de făcut pentru că cineva le răspunde în permanență la telefon și atunci începi să ai discuții civilizate cu ei, în cadru organizat, mai e mult până acolo.
Cum simțiți generațiile noi de rezidenți și aplecarea lor către ceea ce faceți acum?
Sunt medici noi care sunt interesați, din păcate nu știu dacă sunt așa de mulți medici noi atât de tineri care sunt interesați de ceea ce facem noi, sunt mulți medici specialiști care deja au început activitatea și care văd că e o revoluție, văd că putem schimba ceva real în viața unor pacienți prin medicina intervențională și vin spre noi și noi ne bucurăm că îi formăm.
Practic în cadrul proiectului de formare pe care îl avem cu alte centre din țară, Timișoara, Târgu Mureș, în care Spitalul Universitar este implicat, se numește Focus AVC, avem o finanțare, în cadrul acestor proiecte am reușit să deschidem noi centre, s-a făcut trombectomie la Miercurea Ciuc, la Craiova, Constanța, sperăm să se facă curând la Brașov cu oameni formați de noi, care au venit, au stat, cu greu, mai mult susținuți de ei înșiși decât de sistem, să învețe. Acest lucru este important, dar vom avea nevoie de mai mulți oameni și în special de oameni tineri care vor să se sacrifice pentru că, să înveți înseamnă să te sacrifici un an sau doi, să pleci de unde ești, să accepți că vei câștiga mai puțini bani ca să faci apoi o meserie care din păcate la momentul de față nu este retribuită bine financiar pentru că gărzile noastre nu sunt plătite la un nivel acceptabil, la nivel european, să zicem așa.
