Cu doar câteva săptămâni înainte de o plată crucială, discuţiile din weekend între Grecia şi creditorii săi europeni au eşuat, după ce ambele părţi au refuzat să facă unele concesii în cadrul negocierilor. Lipsa vreunui progres creşte posibilitatea ca Grecia să fie în incapacitate şi să amâne plata datoriei sale de 1,6 miliarde de euro, către Fondul Monetar Internaţional, la 30 iunie. Negocierile s-au intensificat înaintea reuniunii de joi a miniştrilor de finanţe din zona euro, care trebuie să aprobe orice acord care ar pune capăt crizei de lungă durată. Scopul este de a găsi o modalitate de a debloca miliarde de euro în plăţi îngheţate, în scopul de a menţine Grecia în zona euro, scrie The New York Times. Lipsa semnării unui acord a generat o scădere bruscă a monedei euro pe pieţele asiatice. O zi pesimistă pe Wall Street a fost de asemenea susceptibilă să facă presiuni pe respectivele pieţe.
Acţiunile Futures de pe piaţa americană au scăzut cu aproximativ 0,4%. Moneda euro a pierdut 0,4%, ajungând la 1.1215 dolari, şi a fost în jos cu 0,5% faţă de yenul japonez, ajuns la 138.28, scrie Business Insider.
Discuţiile începute sâmbătă la Bruxelles între Grecia şi creditorii săi internaţionali s-au încheiat duminică, fără a se ajunge la un acord, din cauza unor “divergenţe importante” care continuă să existe între cele două părţi, a indicat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, citat de AFP. “Propunerile Greciei sunt incomplete”, a afirmat oficialul european, care a adăugat că preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, “rămâne convins” că o soluţie “poate fi găsită până la sfârşitul lunii”, când Grecia trebuie să ramburseze către FMI cei 1,6 miliarde de euro şi pe care ar putea să nu fie în măsură să o onoreze. Pe de altă parte, o sursă din cadrul guvernului grec a calificat cerinţele creditorilor Greciei – UE şi FMI – ca “iraţionale”, imputând responsabilitatea eşecului unui acord în special Fondului Monetar Internaţional. Potrivit sursei elene, poziţia FMI a fost una “intransigentă şi dură”, întrucât a insistat asupra unor noi tăieri ale pensiilor şi asupra creşterii TVA, conform The Guardian.
De ce insistă FMI asupra tăierii pensiilor? Pensiile şi salariile bugetarilor reprezintă 75% din cheltuielile primare ale statului, restul de 25% fiind tăiat aproape în totalitate. “Cheltuielile cu pensiile reprezintă mai mult de 16% din PIB, iar transferurile din buget în sistemul de pensii se apropie de 10% din PIB. Credem că reducerea cu 1% din PIB a cheltuielilor cu pensiile (din procentajul de 16%) este necesară, şi că poate fi îndeplinită în timp ce protejează cei mai săraci pensionari. Suntem deschişi la alternative pentru conceperea reformelor la TVA şi pensii, însă aceste alternative trebuie să se adune pentru a îndeplini ajustările fiscale necesare”, susţin oficialii FMI. „Un acord poate fi încheiat într-o noapte. Dar cancelarul (Angela Merkel) trebuie să fie acolo”, a declarat ministrul de Finanţe grec, Yanis Varoufakis, pentru cotidianul popular Bild.
Săptămâna trecută, creditorii Atenei au făcut oferta de a scădea deficitul bugetar pe termen mediu de la 4,5% din PIB la 3,5%, şi extinderea cu doi ani a termenului pentru îndeplinirea acestui obiectiv, ţinta pentru acest an fiind astfel redusă la 1%.
Guvernul radical al lui Alexis Tsipras ameninţă că va detona o bombă în sistemul financiar din Europa prin ieşirea Greciei din zona euro, însă în prezent nu face decât să ţină un pistol îndreptat către propria tâmplă, scenă la care Europa se uită pasivă, întrucât s-a pus la adăpost de acest şantaj, scrie Anatole Kaletsky, fost editorialist al ziarului britanic Financial Times şi al revistei americane The Times. Acesta are o teorie deloc prăpăstioasă, ba din contră. Şantajul lui Tsipras cu un eventual Grexit, susţine Kaletsky, nu va avea cum să fie o strategie câştigătoare pentru că premierul grec şi-a bazat negocierile cu creditorii externi pe raţionamentul că Europa are la fel de multă nevoie de Grecia precum Grecia de Europa. Ce nu a anticipat Tsipras a fost că, atunci când Banca Centrală Europeană a decis în ianuarie, în paralel cu anunţul de începere a negocierilor pentru prelungirea bailout-ului Greciei, să tipărească bani pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale, zona euro a redus la minimum riscul ca şocurile unei eventuale intări în incapacitate de plată a Atenei să se propage în alte ţări.
Anul trecut, de exemplu, s-a crezut că default-ul Greciei ar fi putut duce la prăbuşirea preţurilor obligaţiunilor suverane, la creşterea masivă a dobânzilor şi la o posibilă cădere succesivă a sistemelor bancare vulnerabile din Europa. Acum însă, dacă deţinătorii de obligaţiuni suverane emise de economiile slabe, cum este cea portugheză, se neliniştesc odată cu eventuala intrare în colaps a sistemului bancar din Grecia, BCE nu are decât să cumpere mai multe titluri ale respectivului stat. Având o putere nelimitată de cumpărare, BCE poate potoli uşor orice presiune de pe piaţă.
