Acorduri de primăvară

Enrico Macias revine în forţă, vrăjind publicul

Celebrul Enrico Macias susţine în 9 martie un concert extraordinar la Sala Palatului, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de carieră. Enrico Macias a reuşit să cucerească publicul din întreaga lume cu concertele şi recitalurile sale.

Cântăreţul, muzicianul compozitorul şi actorul francez Enrico Macias, pe numele real Gaston Ghrenassia, s-a născut la Ain Abid Constantine, într-o familie evreiască de muzicieni de malouf. Tatăl său era violinist şi cânta în orchestra lui Raymond Leyris, numit Cheikh Raymond, bunicul lui Enrico. În 1956, familia s-a instalat la Paris, unde Enrico a avut diferite ocupaţii, cântând şi în baruri. În 1962 l-a întâlnit din întâmplare pe Raymond Bernard de la Casa de discuri „Pathé”, care i-a editat prima înregistrare.

A apărut apoi în prima parte a unui concert televizat al lui Gilbert Becaud. Interpretarea cântecului „Adieu, Mon pays” a devenit simbolul exilului algerian. În 1976 a obţinut Discul de Aur pentru „Melisa”. În 1978 este invitat în Egipt, unde evoluează în faţa peste 20.000 de persoane la picioarele piramidelor. Concertul său este un mesaj pentru Pace, aşa cum reiese şi din melodia „Aimez-vous les uns les autres”. Kurt Waldheim, secretarul general al ONU, i-a înmânat, în 1980, titlul de „Chanteur de la Paix”, iar în 1997a fost distins cu decoraţia Ambasador al Păcii, de Koffi Annan, fostul Secretar General al ONU.

Crescut în sunetele muzicii arabo-andaluze sau ale celei iudeo-arabe, Macias s-a lansat, după sosirea la Paris, cu cântece orientalizante, ca „Les Filles de mon pays” sau „L’orientale”. Stilul lui a evoluat treptat către o muzică mai puţin marcată etnic şi mai accesibilă marelui public, rămânând totuşi fidel rădăcinilor sale.

În 1995 îi aduce un omagiu lui Johnny Hallyday. În 2003 semnează un nou album, „Oranges amères”. În acelaşi an, împreună cu alte personalităţi participă la Marşul femeilor care luptă împotriva accentuării sexismului.

În 1985 a fost distins cu „Legiunea de Onoare”, fiind promovat, în 2007, la gradul de Ofiţer.

Cântecele care l-au consacrat sunt „La femme de mon ami”, cu care triumfă la Olympia, în 1964, „Le violon de mon pere”, „N’oublier jamais d’ou tu viens”, „Quand les femmes dansent”. Sunt melodii pe care le fredonăm de decenii întregi, ieri ca şi azi.

În viaţa sa a avut o perioadă tristă, moartea soţiei sale, Suzy. El a revenit cu un disc intitulat „La verité”. Într-un interviu acordat în „Paris Match”, acesta se destăinuia: „Viaţa mea s-a oprit odată cu dispariţia soţiei mele la 23 decembrie 2008. Ea era dragostea tinereţii mele. Ne căsătorisem în 1962 şi fiica noastră Jocya s-a născut în anul următor. Totdeauna ea m-a ajutat cu sfaturile sale. Avea o ureche muzicală extraordinară şi atunci când îmi spunea că un cântec este prost, avea întotdeauna dreptate. După aceea am pierdut gustul vieţii. Nu reuşeam să dorm, nu mai ieşeam nicăieri, stăteam zile întregi abrutizându-mă uitându-mă la televizor, întins pe canapea. Prietenii veneau să mă vadă şi încercau să mă facă să ies din această stare de letargie. Fără afecţiunea copiilor mei nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu mine. În visele mele o aud pe Suzy spunându-mi: «Nu abandona speranţa! Du-te pe scenă, continuă să faci muzică!». De aceea am şi scos un nou album, intitulat «Voyage d’une mélodie». Ideea a fost a fiului meu, Jean-Claude, compozitor şi aranjor”.

Recent, Enrico Macias a jucat şi în două filme: „Croisière Caraïbes”, o comedie de Eric Lavaine, şi „La vérité si je mens!”, care va fi lansat în 2012.

Concert extraordinar cu Alexandru Tomescu şi Horia Andreescu

Dirijorul Horia Andreescu

Concertul Orchestrei Naţionale Radio de vineri, 9 martie, ora 19.00, se va bucura de prezenţa a doi cunoscuţi şi îndrăgiţi muzicieni: violonistul Alexandru Tomescu şi dirijorul Horia Andreescu. Programul concertului va cuprinde în prima parte „Dansurile polovţiene” din opera „Cneazul Igor”, de A. Borodin, urmate de „Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră”, de Bela Bartók, în care vom putea reasculta sonorităţile viorii Stradivarius, în interpretarea violonistului Alexandru Tomescu. În partea a doua a concertului vom audia „Simfonia nr. 3 în do minor, op. 78” – Simfonia cu orgă de Camille Saint-Saëns. La orgă: Marcel Costea.

Violonistul Alexandru Tomescu a fost distins cu peste 100 de premii obţinute în cadrul unor concursuri naţionale şi 26 primite în competiţii internaţionale, de-a lungul timpului beneficiind de îndrumarea unor distinşi muzicieni ca prof. Mihaela Tomescu, mama sa, maestrul Ştefan Gheorghiu, prof. Eduard Schmieder, Ruggiero Ricci, Igor Oistrach şi Tibor Varga. A susţinut concerte pe scenele unor instituţii importante precum „Carnegie Hall” (New York), „Concertgebouw” (Amsterdam), „Berliner Philharmoniker”, „Théâtre des Champs Élysées” (Paris) sau „Metropolitan Arts Center” (Tokyo) şi a avut prilejul de a colabora cu renumiţi maeştri ai baghetei cum sunt Kurt Masur, Valery Gergiev sau Christoph Eschenbach. Alexandru Tomescu a colaborat cu toate orchestrele filarmonicilor din România, este solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio şi al Filarmonicii din Piteşti. Violonistul este preşedinte al Fundaţiei Culturale „Remember Enescu”, printre evenimentele patronate de aceasta numărându-se şi concursul internaţional de vioară cu acelaşi nume.

Violonistul Alexandru Tomescu

Celebra vioară „Stradivarius Elder – Voicu”, datată 1702, i-a fost atribuită, prin concurs, pentru o perioadă de cinci ani, Alexandru Tomescu fiind promotorul unor turnee artistice ce valorifică, alături de latura artistică, şi componenta socială, prin numeroase campanii organizate în scopuri caritabile. Discografia lui Alexandru Tomescu cuprinde nu mai puţin de 11 CD-uri, care acoperă o largă paletă de stiluri şi genuri muzicale. În anul 2011, colecţia s-a îmbogăţit cu un DVD „Alexandru Tomescu. 24/24″, care cuprinde cele 24 de capricii de Niccolo Paganini şi tot atâtea înveşmântări vizuale ale acestor spectaculoase creaţii de virtuozitate violonistică. Cea mai recentă lansare este cea a unui dublu-CD, dedicat aceloraşi capricii paganiniene. Alexandru Tomescu face parte din ansamblul „Trio Strad”, alături de violoncelistul Răzvan Suma şi pianistul Toma Popovici, iar de curând a devenit prim-violonist al cvartetului „Ad Libitum”, din care mai fac parte Şerban Mereuţă, vioara II, Bogdan Bişoc, violă, şi Filip Papa, violoncel.

Horia Andreescu este dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”, fondator şi dirijor al Orchestrei de Cameră „Virtuozii din Bucureşti” şi profesor dr. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Dintre premiile şi distincţiile obţinute amintim premii la concursurile de dirijat de la Copenhaga şi Geneva, Premiul Criticii la Bienala Muzicii Contemporane – Berlin şi numeroase premii şi distincţii în România, printre care cel al Uniunii Criticilor Muzicali, care l-a declarat „Dirijorul anului” în 1997, Ordinul „Pentru Merit” în grad de Ofiţer în anul 2000, Premiul UNESCO-România în 2003, Premiul Uniunii Compozitorilor din România şi Ordinul „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce în 2006. A fost dirijor oaspete permanent la „Orchestra Simfonică Radio Berlin” (1981-1993), „Filarmonica din Dresda” (1983-1993) şi „Mecklenburgische Staatskapelle Schwerin” (1981-1990). A dirijat „London Symphony Orchestra”, „Wiener Symphoniker”, „Royal Philharmonic Orchestra”, filarmonicile din Amsterdam, Stuttgart, orchestrele simfonice din Ierusalim, Nagoya, BBC Scottish, orchestrele radio din Madrid, Leipzig. Dirijorul Horia Andreescu a colaborat cu toate vârfurile artei muzicale româneşti, iar dintre soliştii străini din concertele sale amintim pe Anne-Sophie Mutter, Maxim Vengerov, Oleg Kogan, Vladimir Repin, Misha Maisky, Victor Tretiakov, Leonidas Kavakos, Michael Roll, Elisabeth Leonskaja, Dmitri Alexeev, Zoltán Kocsis, Eliso Virsaladze, Mihaela Ursuleasa şi alţii.

Alice Sara Ott, un artist mereu surprinzător

Alice Sara Ott

Pe 24 martie 2012, „Radio România Muzical”, cel care rămâne unicul post românesc dedicat muzicii clasice şi de jazz, împlineşte 15 ani de existenţă.

Cu această ocazie, „Radio România Muzical” pregăteşte un proiect amplu al cărui punct central este recitalul susţinut chiar pe 24 martie 2012 la Sala Radio de pianista germano-japoneză Alice Sara Ott.

Când apare pe scenă înaltă, subţire, cu părul lung lăsat liber, nici nu mai observi că sub rochiile strălucitoare de concert, Alice Sara Ott nu poartă pantofi – o extravaganţă ce adaugă o notă de şarm unei personalităţi extraordinare.

Alice Sara Ott face parte din acea generaţie de tineri interpreţi contemporani care desfăşoară o carieră de invidiat la o vârstă la care alţii abia îşi caută drumul. Alice Sara Ott va împlini anul acesta 24 de ani, dar este deja de 5 ani artist exclusiv al celebrei case de discuri „Deutsche Grammophon”, pentru care a înregistrat 5 albume, şi susţine regulat concerte în întreaga lume, de la vârsta de 16 ani. Alice Sara Ott cântă la pian de la vârsta de 3 ani şi o face cu pasiune ieşită din comun, deoarece, consideră ea, „muzica merge dincolo de cuvinte şi sunt atâtea lucruri în muzică pe care nu le poţi descrie. Muzica îţi dă atâta libertate şi spaţiu ca să fii diferit”.

Provenind dintr-o mamă japoneză şi un tată german, Alice Sara Ott îmbină atât tehnica strălucitoare caracteristică asiaticilor, cât şi sensibilitatea şi profunzimea de sorginte europeană – rezultatul fiind un artist absolut surprinzător şi spectaculos care trezeşte prin claviatura pianului o multitudine de culori şi trăiri, cu o acurateţe stilistică eclatantă.

Alice Sara Ott este o răsfăţată a criticii internaţionale, care a comparat-o cu Lang Lang şi a considerat că posedă „acea bravură caracteristică legendelor” („The Guardian”). Ea a fost răsplătită cu mai multe premii pentru discurile sale, cel mai recent fiind premiul „Echo” al industriei discografice germane în 2010.

Pentru prima oară la Bucureşti, Alice Sara Ott va interpreta în programul pe care-l propune la Sala Radio pe 24 martie, ora 19.00, lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart („Variaţiuni KV 573 pe o temă de Duport”), Franz Schubert („Sonata D 840 în Do major”) şi Modest Musorgski (Suita „Tablouri dintr-o expoziţie”).

Recitalul va fi urmat de o sesiune de autografe.

Dvorak, flamenco şi romantism, la Ateneu

Pablo Sainz Villegas

Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu” vă invită joi şi vineri, ora 19.00 la Ateneul Român, la un concert cu violoncelistul Marin Cazacu, dirijor, Camil Marinescu. În program, lucrări de Dvorak, „Variaţiuni simfonice op. 78″, „Waldesruhe” op. 68, Rondo op. 94 pentru violoncel şi orchestră şi Simfonia nr. 9, „Din Lumea Nouă”.

Sâmbătă 10 martie, ora 19.00, la Sala Mică, îl veţi putea audia, în cadrul Festivalului „Flamenco Clasic şi noile genuri”, pe chitaristul spaniol Pablo Sainz Villegas, într-un program Turina, Tarrega, Rodrigo, Albéniz, Giménez.

Clarinetistul Aurelian Octav Popa, uimind din nou auditoriul cu talentul său

Duminică 11 martie, ora 19.00, la Sala Mare, în cadrul programului „Romantismul perpetuu”, clarinetistul Aurelian Octav Popa şi pianista Verona Maier vor evolua într-un program cuprinzând lucrări de Mozart, Schubert, Brahms, Mendelssohn, Weber, Debussy, Ravel, Enescu.

Vibrafonul în premieră absolută

Un eveniment inedit se va desfăşura în Studioul de Concerte „Mihail Jora” din Bucureşti în perioada 12– 16 martie 2012, „Festivalul Internaţional de Vibrafon”. După succesul Festivalului Internaţional de Bandoneon şi Acordeon, al Festivalului Internaţional „Seri cu orgă la Sala Radio” (2010) şi al Festivalului „Viori de colecţie la Sala Radio (2011), „Formaţiile Muzicale Radio” se pregătesc să ofere publicului un nou eveniment în premieră absolută în România, în care personajul principal va fi de această dată vibrafonul. Acesta este un instrument muzical de percuţie asemănător cu xilofonul, în care sunetele, produse de nişte lame metalice, sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanţă, ca la marimbafon. Din anii ’20, vibrafonul este folosit de formaţiile de jazz.

Alexandru Anastasiu și vibrafonul său

În fiecare zi vor avea loc recitaluri solistice sau ale unor ansambluri ca „Percussion Studio Group”, „Trio Grave”, „Hands of Passion Trio”, precum şi două concerte cu participarea Orchestrei de Cameră Radio şi a Orchestrei Naţionale Radio, care vor avea ca invitaţi solişti români şi străini: Alexandru Anastasiu, Emmanuel Sejourné, Toni Miceli, David Friedmann, Richard Szaniszlo. Alaturi de vibrafon vom putea asculta şi alte instrumente mai puţin prezente pe scenele de concert, cum sunt marimba şi saxofonul. Dirijorii care vor urca la pupitrul Orchestrelor Radio sunt Tiberiu Soare şi Gerd Schaller.

Programul Festivalului va cuprinde lucrări de Astor Piazzolla, Johann Sebastian Bach, Ney Rosauro, Ottorino Respighi, Samuel Barber, Emmanuel Sejourné, Alexandru Anastasiu etc.

Deschiderea Festivalului Internaţional de Vibrafon va avea loc luni, 12 martie 2012, ora 19.00, cu un recital în care solişti vor fi Toni Miceli – vibrafon, Michael Acker – contrabas şi Laurenţiu Zmău – baterie (în prima parte), David Friedman – vibrafon şi Peter Weniger – saxofon (în partea a doua).

Marţi, 13 martie a.c., ora 19.00, un alt recital, în care protagoniştii primei părţi vor fi Emmanuel Sejourné – vibrafon şi marimbă, Alexandru Anastasiu – vibrafon şi marimbă şi „Percussion Studio Group”, format din Cristian Balea, Dan Teodorescu, Lucian Maxim şi Ali Srouji. În partea a doua veţi putea asculta ansamblul „Hands od Passion Trio”, format din Richard Szanisylo – vibrafon, JESYENSYKY Gyorgy – baterie şi Peter OLÁH – contrabas… Concertele şi recitalurile vor continua până în 16 martie.

„Scribble: Jazzified Love Songs”

Luiza Zan

Sâmbătă, 10 martie, la ora 21.30, Luiza Zan revine la „Godot” alături de un trio clasic – Albert Tajti (pian), Daniel Dumitrana (contrabas) şi Florin Romascu (percuţie) – pentru a oferi cadou un concert-felicitare, intitulat „Scribble: Jazzified Love Songs”.

După o serie de concerte susţinute la „Godot Cafe-Teatru” alături de chitarişti renumiţi precum Sorin Romanescu şi Jimmy Cserkesz, Luiza Zan invită publicul la un eveniment special. Un „concert-felicitare”, după cum îl numeşte cântăreaţa, care aminteşte de vremurile în care declaraţiile şi urările se regăseau pe o pagină de scrisoare sau felicitare din hârtie şi erau adeseori însoţite de o privire şi un zâmbet.

„Înainte de felicitările electronice, au existat foaia de hârtie şi creionul pe care fiecare din noi le foloseam mâzgălind nopţi în şir ca să găsim acea propoziţie cu o semnificaţie profundă şi pe care să o pictăm frumos pe o felicitare frumoasă şi să o înmânăm unei persoane frumoase din viaţa noastră frumoasă. Şi foaia aceea cu mâzgălituri aduna o mulţime de gânduri la fel de adevarate şi de profunde ca şi cele care în final ajungeau victorioase pe felicitare”, declara Luiza Zan.