Adjudecat!

Licitaţii cu opere contemporane: Warhol, Fontana, Bacon…

La casa de licitaţie Sotheby’s din Londra, în iunie, se observă o piaţă stabilă uşor în urcare. La ultima licitaţie londoneză de artă impresionistă şi modernă, au fost vândute opere în valoare de 170 de milioane de lire sterline. Iar la Christie’s, în valoare de 64,1 milioane de lire sterline.

Recent, a avut loc şi o conferinţă la prestigiosul „Muzeu de Artă Contemporană” din Roma, cu participare internaţională, în care s-a discutat despre asigurarea operelor de artă. Iniţiativa a fost promovată de Diviziunea „Fine Arts” de la „Willis” Italia, care gestionează 35% din bijuteriile şi diamantele asigurate de Casa „Lloyd’s”. Astfel, o recentă expoziţie a lui „Tizian” de la Scuderiile Quirinale din Roma a fost asigurată pentru 1,3 miliarde de euro, la Casa Lloyd’s.

Dosso Dossi, Jupiter şi Semele

Clarice Pecori Ghiraldi de la Casa Christie’s din Italia specifică: „În ultimii trei ani, piaţa de artă s-a dovedit a fi solidă, reuşind să vândă lucrări la preţuri accesibile unui public cât mai vast, dar prezentând tot ceea ce este mai bun. Lucrul cel mai greu a fost acela de a convinge proprietarii să se despartă de o operă, pentru că toţi aceştia sunt conştienţi de faptul că valoarea operelor lor va fi peste câtva timp în creştere. Când se decid să vândă, ridică imediat şi preţul. Aşa a fost cazul cu o lucrare a lui Joan Miro, pictată în 1952 şi oferită la 5-7 milioane de lire sterline, care a rămas fără oferte. Preţul de vârf al licitaţiei de la Christie’s a fost o lucrare a lui Wassily Kandinski din 1909, din colecţia lui David Nahmad, negustor de artă miliardar, adjudecată în sală pentru 13.501.875 de lire sterline. Lucrarea fusese cumpărată de acesta în noiembrie 2008, la New York, pentru 16,8 milioane de dolari. După Judd Tully de la „Artinfo”, ea ar fi fost achiziţionată acum de negustorul de artă Beda Jedlicka de la Galeria „J&P Fine Art” din Zürich. Între alte lucrări achiziţionate, se numără şi o sculptură a lui Auguste Rodin, adjudecată pentru 2,8 milioane de lire sterline. Un „Cal” al lui Marino Marini, a cărui licitare a plecat de la 250.000 de lire sterline, a urcat până la un milion de lire sterline. Un Paul Signac din 1905 a fost cumpărat pentru 3,5 milioane de lire sterline, un Claude Monet din 1873, estimat la un milion, a fost vândut cu 2.861.873 de lire sterline. Un adevărat record de 1.939.750 de lire sterline pentru un Eugène Boudin datat 1864, achiziţionat de negustorul londonez Ivor Braka.

Veduta de Eugene Boudin achiziţionată pentru 1.517.875 de lire sterline

Un preţ exorbitant de 1.517.875 de lire şi pentru un desen de Constantin Brâncuşi.

La Casa Sotheby’s se observă o amplă participare de cumpărători provenind diun 33 de ţări, cu un record al celor asiatici. Topul vânzărilor a fost o magnifică „Veduta” veneţiană din 1908 a Palatului Contarini, a lui Monet, adjudecată pentru 19,7 milioane de lire sterline, pusă şi ea în vânzare de Nahmad, care o achiziţionase în 1996 pentru 3,8 milioane de dolari.

Pe locul al doilea se situează un Piet Mondrian, o mică compoziţie în roşu, galben şi albastru, din 1927, vândută pentru 9,2 milioane de lire sterline.

În timpul licitaţiei cu Veduta lui Monet la Sotheby’s

Un alt record, pentru sculptoriţa Camille Claudel, muza lui Rodin, care a dublat precedentul top de vânzare cu un bronz intitulat „Valsul”, din 1892, cumpărat pentru 5,1 milioane de lire sterline.

Casa Christie’s a oferit, la o altă licitaţie recentă, 64 de opere evaluate între 56 şi 72 de milioane de lire sterline, între care o operă a scoţianului Peter Doig, cu un record de 6 milioane, un Basquiat, datat 1982, vândut pentru 15 milioane de lire sterline, şi „Colored Cambell’s Soup” de Warhol, datat 1935, pentru 3,2 milioane, un târziu Willem de Kooning pentru 2,5 milioane, şi trei tablouri ale lui Eduardo Chillida, estimate la 11 milioane. Sotheby’s, de asemenea, a prezentat la ultima licitaţie 62 de loturi, între care două lucrări de Lucio Fontana, un „Concept spaţial” de biserici din Veneţia, din 1961, a fost oferit pentru 6 milioane. Interesant şi grupul de cinci imagini iconice ale artistului german Andreas Gurski, dedicat burselor internaţionale, estimat la 3,4 milioane. O figură monocromă, pictată în 1949 de Francis Bacon, a fost achiziţionată acum câţiva ani la preţul de 150 de lire sterline, astăzi fiind evaluată între 5 şi 7 milioane. La preţuri exorbitante în licitaţii se află şi Maurizio Cattelan, evaluat între 80.000 şi 200.000 de lire sterline.

Evaluări record pentru Canaletto, Tiziano, Tiepolo. Învinge El Greco

Frescele lui Giandomenico Tiepolo achiziţionate cu 3.790.118 euro

Pe piaţa londoneză a artelor, în iulie, s-au încasat 60 de milioane de lire sterline în două nopţi, la Casele de licitaţie Christie’s şi Sotheby’s. Dar vânzările sunt inferioare celor din iulie 2012. Se menţine aceeaşi tendinţă: puţini sunt proprietarii care vor să-şi vândă capodoperele. În luna iulie, Christie’s a încasat 23,8 milioane de lire sterline cu 36 de opere vândute. Sotheby’s şi-a ameliorat performanţa cu un total de 35 de milioane de lire pentru 37 de tablouri adjudecate din 47 de oferte. Dar sub iulie 2012.

Piaţa de artă se transformă datorită noilor colecţionari şi investitori. La Christie’s, cumpărătorii au venit acum din 11 ţări ale lumii, preţul maxim fiind atins de o „Veduta” din Veneţia a lui Canaletto, estimată la 4-6 milioane de lire sterline, adjudecată pentru mai mult de 8,4 milioane.

Veduta a Avignon-ului de Claude Vernet

Pe locul al doilea, un „Cap de bărbat”, pictat de Rubens, vândut pentru 1,7 milioane de lire. Un portret atribuit lui Tizian a plecat de la 400.00 de lire şi a ajuns la 781.875 de lire. Un Giuseppe de Ribera, numit şi Spagnoletto, estimat la 250.000 de lire, a ajuns la suma de 733.875 de lire sterline.

La Sohtheby’s, opt noi recorduri mondiale cu participarea colecţionarilor din 33 de ţări, mulţi asiatici şi din Orientul Mijlociu.

Claude Monet, Palatul Contarini

Şase fresce monocrome pe un fond de aur, pictate în 1760 de Giandomenico Tiepolo, au fost achiziţionate de un colecţionar privat pentru 3.790.118 euro. Un preţ exorbitant şi pentru „San Domenico rugându-se”, pictură de El Greco, pictor greu de găsit în licitaţii. Tabloul a plecat de la 3 milioane de lire şi s-a aflat în centrul unei adevărate bătălii pentru a fi adjudecat, în final, pentru 9,1 milioane de lire sterline. Este vorba despre un nou record pentru o pictură spaniolă, chiar şi pentru pânzele marilor maeştri.

Între recorduri, să amintim şi o „Veduta” de la Avignon, semnată în 1737 de francezul Claude Joseph Vernet, ce a plecat de la 3 milioane şi a fost vândută pentru 5,3 milioane. O „Natură moartă cu flori”, datată 1710, de Rachel Rusich, a fost cumpărată pentru 1,6 milioane, iar „Jupiter şi Semele” a pictorului ferrarez Dosso Dossi, evaluat la 150.000 de lire sterline, a fost vândut pentru 1.142.500 de lire.

Un Rodin graţios şi voluptuos

Camille Claudel, Valsul

Un bronz de Rodin, “Eterna Primăvară”, plin de graţie şi voluptate, va fi scos la licitaţie. Operele bufe ale lui Offenbach, expresie a bucuriei de a trăi a celui de al Doilea Imperiu, exaltau virtuţile eroinelor. “Frumoasa Elena”, “Marea Ducesă de Gerolstein” anunţau timpurile fericite ale perioadei Belle Epoque, cu aplecarea ei pentru lejeritate, într-o grabă de a trăi şi de a se distra. Ritmând nepăsarea şi senzualitatea, “Povestirile lui Hoffmann”, create în 1881, celebrează o noapte de dragoste…

Kandinski, Studiu Improvizaţie

În această perioadă, tânăra Camille Claudel devine eleva lui Auguste Rodin. Sculptorul avea 44 de ani, ea, 20. Dotată şi inventivă, şi-a fascinat repede maestrul. S-a născut o adevărată pasiune, ce unea dragostea cu sculpturile. Printre acestea din urmă s-a numărat şi “Eterna primăvară”, comandată de Stat în 1880, pentru a decora “Poarta Infernului”. Destinată viitorului “Muzeu al Artelor Decorative”, lucrarea îi va lua artistului patru ani. Ca o referinţă la “Divina Commedia” a lui Dante, “Poarta Infernului” era văzută ca o alegorie a sentimentelor şi pasiunilor omeneşti. “Eterna Primăvară” ilustrează sărutul fatal pe care Paolo i l-a dat, potrivit legendei, Francescăi da Rimini, soţia lui Giancotto Malatesta. Cei doi amanţi, surprinşi de soţ, sunt înjunghiaţi de către acesta, apoi, aruncaţi în Infern.

Francis Bacon-Triptic

Prezentând personajele nud, spre deosebire de Ingres şi Delacroix, care abordaseră şi ei subiectul, Rodin le conferă atemporalitate. Depăşind anecdota, artistul atinge arhetipul. Condamnarea amanţilor nu poate desface îmbrăţişarea care-i uneşte pentru totdeauna. “Poarta Infernului” a rămas un proiect neterminat, diferitele grupuri gândite pentru ea fiind prezentate publicului separat, uneori turnate în diferite dimensiuni. Astfel, “Eterna Primăvară”, expusă la Salonul din 1898, a cunoscut un imens succes. Casa Barbedienne a realizat imediat mai multe replici în bronz.

Eterna Primăvară a lui Rodin, adjudecată pentru 351.000 de euro

Nougayrol, un industriaş ce conducea o fabrică de pantofi la Toulouse, mare colecţionar de pictură şi sculptură, a cumpărat exemplarul propus acum spre vânzare la începutul secolului al XX-lea. Provenind din moştenirea de familie, piesa este necunoscută pe piaţa de artă. O versiune asemănătoare acestei a doua replici, fiind însă a treia reducţie, sedusese un amator străin care a cumpărat-o cu 231.000 de euro în decembrie 2011, la Nantes. Tirajul actual, cu o patină superbă, este de o frumuseţe senină şi tulburătoare în acelaşi timp. Ordonarea echilibrată a volumelor, ritmurile sinuoase ale compoziţiei aliază cu abilitate naturaleţea şi realismul. Figura feminină, cu corp suplu şi viguros, este inspirată, parţial, din “Torsul Adèlei”. Realizată cu câţiva ani înainte, această piesă în lut ars reproduce unul dintre modelele favorite ale sculptorului, Adele Abruzzesi. Acest bronz galant, impregnat de tandreţe, s-a datorat pasiunii lui Rodin pentru Camille Claudel. Fericit, sculptorul a surprins elanul plin de dragoste al cuplului, dând astfel sculpturii o puritate şi o expresivitate excepţionale. Iar fineţea şlefuirii materialului invită parcă la mângâiere. Cei doi amanţi, imagini sublime ale unei mari poveşti de dragoste, întâlnesc în panteonul pasiunilor eterne alte cupluri magice, cum ar fi Orfeu şi Euridice sau Tristan şi Isolda.

Din Orient în Occident

Cabinet, arte povera epoca Ludovic XV

Un „Cabinet” la fel de bogat decorat pe cât este de preţios, ornat cu putti, ghirlande de flori, păsări, fluturi şi o arhitectură animată de personaje, din epoca lui Ludovic al XV-lea, a fost estimat la 60.000-80.000 de euro.

Este realizat în tehnica arte povera, dezvoltată în secolul al XVII-lea în Italia de Nord, mai ales la Veneţia, destinată să rivalizeze cu lacurile chinezeşti. Pregătirea lentă a lacurilor i-a împins pe artizani să inventeze un procedeu mai rapid şi mai ieftin. În loc să deseneze şi să picteze decoraţiile pe mobile, ei lipeau gravuri cu motive populare, imprimate pe hârtie şi decupate. Posibilităţile de expresie şi repertoriul iconografic păreau inepuizabile. Scene pastorale, de gen sau mitologice, peisaje, compoziţii florale sau chinezării erau acoperite apoi cu 20 de straturi de răşină vegetală, obţinută din chiparoşii din Africa de Nord, cunoscută încă din Antichitate şi folosită în preparea verniurilor, pentru a unifica suprafaţa şi a o proteja.

„Cabinetul” propus în licitaţie dovedeşte succesul de care se bucura această tehnică, dar şi gustul pentru mici mobile preţioase. El se deschide în partea superioară printr-un blat rabatabil iar în faţă printr-o uşă descoperind o masă de scris, o oglindă, flacoane şi sertare. Evident, secrete!

Reculegere

Pietro Canonica

O statuetă criselefantină nu i-a lăsat indiferenţi pe amatorii de artă la o licitaţie din Marsilia. Provenind dintr-o colecţie particulară, este semnată de Pietro Canonica, artist italian de reputaţie internaţională, al cărui atelier din Villa Borghese a fost transformat în muzeu. Tânărul, originar din Moncalieri, un oraş din Piemonte, a studiat sculptura la Academie de Artă din Torino, sub îndrumarea lui Odoardo Tabbacchi. S-a iniţiat în sculptura monumentală şi a realizat apoi busturi ale aristocraţilor.

Canonica a primit şi comenzi pentru numeroase monumente comemorative, care l-au dus la Curţile europene ale vremii. A semnat, de exemplu, statuia „Ţarul Alexandru al II-lea pe cal”, de la Sankt Petersburg.

Numit profesor la Veneţia, în 1910, a antamat o strălucită carieră oficială, fiind încoronat cu titlul de senator pe viaţă. Stabilit la Roma, a devenit maestru în statuara ecvestră, aşa cum o dovedeşte un monument al regelui Faysal din Irak, destinat unei pieţe din Bagdad.

Artist fecund, Canonica a fost şi pictor, semnând opere ca „Miranda” sau „Enrico de Mirval”. După al Doilea Război Mondial, s-a consacrat mai ales sculpturii religioase, cum o dovedeşte şi piesa din licitaţia de la Marsilia, achiziţionată cu 12.000 de euro. Ea reprezintă o bunică într-o poză amintind de „Gânditorul” lui Rodin.

Mucha şi „a sa Berthe”

Berthe citind, de Alfons Mucha

Un delicat portret de tânără citind, realizat în 1901 de pictorul ceh Mucha şi dedicat „Berthei sale”, aduce o lumină asupra vieţii şi operei artistului aflat atunci în culmea gloriei sale pariziene. Realizat într-o tehnică rară la acea vreme, portretul dezvăluie dragostea pictorului faţă de modelul operei şi importanţa pe care acesta a avut-o în viaţa şi opera lui. Fără îndoială asta a simţit şi fiul artistului, scriitorul Jiri Mucha, în 1966, care a scris, în faţa portretului Berthei de Lalande: „Mi-am regăsit propria Euridice”.

În 1896, tânăra Berthe Lalande a devenit partenera lui Mucha. Dar artisul s-a logodit în 1904 cu Maruska Chytilova, cu care s-a căsătorit doi ani mai târziu. A dorit să şteargă orice urmă a lungii sale legături cu Berthe din documentele şi din corespondenţa sa. Berthe n-a mai încercat niciodată să-l vadă. A păstrat totuşi, câteva amintiri de la el, printre care şi un mare portret, până la sfârşitul vieţii. Timp de opt ani, Berthe i-a servit de model artistului, care nu angaja niciodată modele profesioniste, apelând la prieteni cum ar fi Frantisek Kupka sau Paul Gauguin. Chipul ei apare într-o serie de afişe, ca „Nectar”, 1899, „Topaze”, 1900, „Exposition Saint-Louis”, 1903, „Amitié”, 1904…

În anii ’40, familia Doumayrou a cunoscut-o pe Berthe, care suferise privaţiuni incredibile în timpul ocupaţiei germane. Mai mult, arestat de Gestapo, Mucha moare în 1939 la Praga în urma unui cancer pulmonar şi ea pierde în felul acesta stipendiul pe care el i-l oferise de la despărţirea lor.

Familia Doumayrou o invită adesea să cineze la ei, îi aduce alimentele indispensabile. Din prietenie, ea le oferă încet-încet amintirile de la Alfons Mucha: scrisori, picturi, desene, mici obiecte… Mai târziu, Louis Doumayrou şi fiul său Bertrand au intrat în relaţie cu Jiri Mucha, autorul unei cărţi consacrate tatălui său, intitulată „Alphons Mucha. His Life and Art”.

Astăzi, o parte a colecţiei Doumayrou este scoasă la licitaţie. Tabloul „Berthe de Lalande citind” a fost estimat la 30.000-40.000 de euro şi vândut cu 62.000 de euro. Alte opere ale pictorului ceh au fost preţuite, precum desenul în peniţă reprezentând-o pe Sarah Bernhardt, evaluat între 8.000 şi 10.000 de euro, sau un desen pe un platou de faianţă, având o alegorie a toamnei, achiziţionat pentru 1.500de euro. Anumite piese din coelcţia Doumayrou au fost mai accesibile, precum un alt vas decorativ, intitulat „Frumoasa cu un buchet de flori”, evaluat între 500 şi 600 de euro, dar şi un desen numit „Nelinişte”, datat 1900, estimat între 3.000 şi 3.500 de euro.

Bijuterii cu blazon

Diademă Chaumet cu diamante, lucrată în 1908

„Chaumet” este casa de bijuterii franţuzească fondată în 1780 de către Marie-Etienne Nitot. Istoria „Casei Chaumet” se confundă cu istoria Franţei. Cu siguranţă, anumite bijuterii exaltă imaginaţia, amintind locuri şi persoane. Este cazul câtorva diademe şi bijuterii de o deosebită măiestrie tehnică şi inventivitate debordantă. Casa pariziană „Chaumet” este renumită pentru diademele sale, purtate la ceremonii oficiale. Beatrice de Plinval, creatoarea şi directoarea Muzeului „Chaumet”, a găsit în arhivă o comandă a unei mari familii aristocratice franceze, pentru o căsătorie din 1908. După aceleaşi surse, modelul a fost realizat numai în trei exemplare, în câteva variante în care figura centrală este formată din rubine înconjurate de diamante. Alegerea unui alt model, cu margarete şi frunze aeriene, aminteşte de celebra diademă creată pentru Josephine. Într-adevăr, originile Casei din Place Vendôme urcă până în ultimii ani ai Revoluţiei Franceze, când, plasată pe strada Saint-Honoré, i-a atras atenţia lui Napoleon Bonaparte. Îndrăgostit de Josephine, acesta îi comandă o parură cu diamante de 140 de carate, păstrată şi astăzi la Luvru, un simbol al puterii imperiale.

Diadema Josephine din platină, pavată cu diamante

Obiectul are însă o origine modestă, desemnând o panglică de lână albă ce înconjura tiara regilor Persiei. Apoi, în timpul lui Alexandru şi al succesorilor săi, el a fost completat cu materiale preţioase. Revenind în Franţa, datorită gustului împărătesei pentru diademe, doamnele de la Curte îşi doreau aceste paruri. Din 1885, Joseph Chaumet a devenit furnizorul renumit al acestor bijuterii, aşa încât peste trei mii de diademe au ieşit din atelierele sale.

Diademă Chaumet

Desenele s-au adaptat aerului timpului, de la naturalism la Art Nouveau sau la motivele geometrice ale Art deco. Muzeul „Chaumet” conservă desenele şi machetele parurilor pentru ceremonii, etapă obligatorie înainte de a fi realizate. Dar alegerea pietrelor şi a detaliilor revine clienţilor, iar rezultatul este întotdeauna acelaşi: perfecţiunea.

Colierul Chaumet cu trei rânduri de perle

Recent, la Casa Drouot, o celebră diademă în platină, înconjurată de mărgăritare şi frunze, realizată în 1908, ale cărei diamante sunt între 1 şi 3 carate, a fost scoasă la licitaţie. Totodată, a fost prezentată o pereche de splendizi cercei în aur galben, cizelaţi, în formă de cap de ibis, cu mici smaralde în caboşon şi rubine, lucraţi în stil grecesc. Găsim, de asemenea, semnătura Casei „Chaumet” pe un colier în aur galben estimat la 4.000 de euro. Printre piesele cele mai importante este de reţinut un inel tip şevalieră având un diamant tăiat de 6,18 carate, de puritate VS2, evaluat la 45.000 de euro. Pentru amatorii de perle, uimeşte un colier compus din trei şiruri de 69, 65 şi 63 de perle fine albe, cu un diametru între 4,4 şi 9 milimetri a cărui evaluare a plecat de la 30.000 de euro.

Rosa a lui Pissarro

Camille Pissarro, Rose

Un portret al unei tinere în profil, numită Rosa, în ulei pe pânză, a fost scos la Casa de Licitaţie Drouot-Richelieu, fiind estimat la 220.000 de euro.

Tânăra Rosa a intrat în serviciul familiei Pissarro în anii 1890. Cu un ten frumos şi luminos, cu părul blond, ea a figurat adesea în tablourile artistului. Într-o scrisoare din 1895, adresată fiului său Lucien, pictorul evocă acest tablou. „Se află pe şevaletul meu din atelier, lăsând un pic acest portret să treneze, până în momentul în care să-i dau viaţă. Am făcut câteva portrete ale Rosei şi din 15 pânze m-am oprit asupra uneia care mi s-a părut plină de prospeţime”. Apoi, în 15 ianuarie 1896, Pissarro îi scrie din nou fiului său: „În sfârşit am mai terminat patru pânze din 10 după Rosa”.