Războiul de poziții, mult prea lăudat de Von Clausewitz și preamărit de Sun Tzu, perfecționat de Vo Nguyen Giap în contra franțujilor, dus la extremă măcelărire dar și ciudată înfrățire în 1916, în Primul Război Mondial, este vetust, desuet și epuizat istoric. Războiul țintește astăzi centrul operațiunilor, puntea de comandă, cartierul general. Cum ai zis? Colonelul Kubek iese de după tanc și vine în față, la microfoane. Să vezi acum ce pompadură, colonelul Kubek pare să fie membru UNPR de când UNPR a devenit partid european.
Cine mai credea așa ceva? Cristoiu, CTP, Gâdea, Badea, vai de capul lor! N-au prevăzut așa ceva, televiziunile otrăvite au luat-o peste nas, UNPR e pe cai mari, colonelul Kubek vine din Polonia călare pe tancul lui. El ne va povesti în minutele care urmează ce înseamnă să se schimbe câmpul de luptă, tocmai acum, în toiul celui de-al Treilea Război Mondial. Cum zice? E stricat microfonul! Cine a montat microfonul ăsta? Nu aveți altul? Ce să avem? Un microfon!
Avem bombe, avem detașamente de asalt, avem rachete de croazieră, avem soldați atomici, lasere, pocnitori electro-magnetice, sateliți invizibili. Microfoane nu mai avem. Dacă vreți o cască de Virtual Reality. O ce? Vă puneți casca asta și vă treziți drept în mijlocul războiului. Până acolo, câmpul de luptă e pe telefonul tău mobil, în rețeaua ta de socializare, pe tableta ta. Ați priceput? Colonelul Kobek își șterge sudoarea. Camera de luat vederi se ridică în aer purtată de o dronă sofisticată. Nu știu care regizor cere Franței să facă un pas înapoi că stă prea în lumină. Rusia, la fel, e trimisă ceva mai încolo, Grecia, Egiptul, aidoma.
Tocmai când Japonia cere niște lămuriri asupra poziției sale pe noul câmp de luptă, vine o tipă, plină de epoleți, roșie toată de furie. Strigă, m-am războit în lift cu ministrul de externe italian, nu vrea să înțeleagă noile comandamente. Să fie retras din funcție, vă rog! Nu mă mai trageți de mânecă, situația e tensionată rău de tot, vă explic mai târziu. Apare un general de linie, Hannibal Thompson. Exact așa îl cheamă. Se urcă pe un scaun, am uitat să zic, suntem afară, în curte, generalul se urcă pe scaun și, ridicând mâinile deasupra capului, scoate o bucată de cer și o înlocuiește cu o altă bucată de cer, ceva mai sticloasă.
Bucata asta de cer, asta veche, nu mai avea fulgi de zăpadă, explică el, oarecum intimidat de sutele de oameni care se uită la el. De pe telefonul mobil. Ce spun eu, milioane de oameni. Camera de luat vederi, purtată de drona sofisticată se ridică și mai sus și vedem multe alte noi câmpuri de bătălie, piețe, terenuri de joacă, noi rețele de socializare, o grămadă de emailuri rămase fără parolă de protecție, punți de vapoare, multe alte telefoane mobile, scări de bloc, sedii de partide politice, companii, firme, terenuri de joacă, grădinițe, facultăți, spitale, stații de taxiuri, avioane, o căruță.
O căruță? Al Treilea Război Mondial se poate purta și într-o căruță, foarte lejer. Montgomery, bravul, a ras o mulţime de suflete soldăţeşti britanice timp de patru zile atacând frontal Caen până ce şi-a dat seama că trebuie să-i atace pe germani pe flancuri. În anii 50, americanii n-au înţeles că luptând doar pe litoral, nu vor pune mâna pe Asia. China e diamantul reginei. Francezii au luat o bătaie soră cu moartea de la generalul Vo Nguyen Giap care i-a bubuit prinzându-i într-o vale, ca într-un cleşte. În Balcani, noi războaie imagologice tradiţionale au dat serioase bătăi de cap occidentalilor. Ce se întâmplă acum? ACUM Gândirea Militară se schimbă. Ameninţările la adresa Păcii şi Democraţiei în Era Complexităţii sunt multiple, simultane, conjugate.
E o situaţie cu care nu ne-am mai întâlnit până acum. Unităţile mobile de luptă MEDUZA sunt cele mai sofisticate comandouri imagologice din toate timpurile. Au nişte caracteristici speciale. Luptătorii lor au grade magice şi o pregătire de luptă specială. Nu sunt luptători tradiţionali. Felul în care se vălureşte o ULM este halucinant. Nu-i poate rezista nimeni. Nici un fel de armată. Atacă şi Scufundă e menirea ULM-urilor. Codurile Secrete Tradiţionale sunt inoperante.
Ameninţările, în cofă. Coming Soon. Acum, chiar acum, din fundal, de departe, apar luptători de toate felurile care exersează de toate de la discursuri politice la pulverizarea cu rachete aer-aer. Se încrucișează săbii energetice în timp ce configurația câmpului de lupă ia din ce în ce mai evident forma creierului tău. Da, da, ce te miri? Creierul tău, și numai al tău, este noul câmp de luptă.
„… configuratia campului de lupta ia din ce in ce mai evident forma creierului tau”.”Creierul tau, si numai al tau, este noul camp de lupta.” Nu stiu daca altcineva ar putea sa spuna asa de bine si de frumos acest lucru! Harababura Globala actuala este rezultatul harababurii din creierul nostru. Nu stiu daca in istorie au fost mai multi belicosi, decat sunt in zilele noastre pe Pamant. Ma sperie, ma inspaimanta, cat de multi oameni importanti, politicieni, analisti, comentatori sunt cu flacara conflictelor, a razboiului, in gura.
ERA O TEROIE „VALURITA” cum ca Dumnezeu, fiind atotputernic si atotstiutor (nu avem capacitatea de intelege vreodata ce este Dumnezeu), se plictiseste extrem de tare SINGUR. El este intr-o continua munca creatoare, o energie incontrolabila aproape. drept pentru care ar fi smuls bucati din el/ea si ne-ar fi creat pe noi – suflete/spirite/energie. Pentru a putea trai si simti prin noi si prin experientele noastre… nu cred ca putem sa intelegem noi, „tesatura” lui Dumnezeu, tesatura creatiei. suntem fire intrepatrunse in tesatura si nu putem trai unul fara celalalt. In bucurie, in drame, bucurie, tristete etc. V-ati gandit ce s-ar fi intamplat daca nu ati fi existat…? Eu, de exemplu nu reusesc sa ajung in departarea liniei mele de familie si a vietii mele care au determinat atatea urmari nebanuite in viata celor din jurul meu…aproape ca simti ca iti explodeaza mintea gandindu-te la impactul unor simple existente, gesturi si actiuni in vietile celorlalti. magic. Va doresc numai bine si ganduri bune. multumesc.
@marin: Oh, dar e posibil sa fie cu totul altfel. Noi și ei? Puțin probabil dar nu imposibil. Mai degrabă ne-am ușchi pe alte planete să avem mai mult loc dacă nu mai încăpem unii de alții… Deocamdată, o știre uluitoare vine dinspre savanții pe deplin contrariați: realitatea nu există decât în mintea noastră. Mult de vorbit. O temă bestială și devastatoare! Dacă o fi așa atunci ce naiba suntem noi, toți, ridicoli, entuziaști, nebuni, perverși, evlvioși, pasionați, harnici, leneși, tembeli, caraghioși, aroganți și așa mai departe?! Iată jdemii de întrebări la care putem răspunde în fel și chip. O cafea bună pentru toată lumea! Să fiți iubiți cu toții! Domnule marin, zi bună vă doresc!
DA…Cred ca este valul 4 din planul rockefeller. „ei” se vor ascunde in buncare cu cativa copii si tineri „alesi” pentru „papa” (cum scrie pe pietrele din Georgia US 500 milioane), pardon #noua viata, iar noi o sa fim otraviti „bio” precum gandacii. punct ochit punct lovit: „we have to let go 6 billions of people..” (kill bill) – arta creepy in incinta aeriportului din denver us, inclusiv simboluri francmasonice. Va urez o zi frumoasa! Si o cafea buna !