Încă din ianuarie 2017, președintele Iohannis avea informații că Dragnea vrea să scape de procesul pe care îl are pe rol (al doilea din vremea carierei sale politice) printr-o ordonanță de amnistie sau printr-o lege de acest fel.
Reacția construită de președinte (y compris o anumită parte a societății civile) l-a obligat pe șeful PSD să elimine planul cu privire la acest scop al său. Problema scăpării de problemele pe care le are în justiție a fost repede internaționalizată. La nivelul popularilor europeni, intenția lui Dragnea a fost considerată intolerabilă. Europenii s-au tot uitat la modificările din legile justiției ca și cum prin fiecare paragraf modificat vicleanul Dragnea mai lua câte o cărămidă din zidurile pușcăriei care l-ar fi așteptat la capătul procesului.
În țară, isteria a crescut. Estimp, Parlamentul nu pornea nici o inițiativă cu privire la amnistie. Era clar că ALDE se opunea. Era și mai clar că Tăriceanu nu are interes să scape de prezidențialul Dragnea ca să rămână față în față cu Iohannis la alegerile din 2019.
Dragnea mai avea o cale de scăpare: să-l preseze pe ministrul Justiției, Tudorel Toader azi, să dea o ordonanță de amnistie. Toader a anunțat că nu va iniția așa ceva.
Numărătoarea inversă – care se auzea pe ceasul ÎCCJ – se apropia de finalul procesului. Tăriceanu avea mai multă influență asupra lui Toader decât Dragnea.
Rămânea să fie activată ultima soluție: remanierea lui Toader. Dar și pe chestiunea aceasta șeful PSD se lovea de voința și de interesele politice ale lui Tăriceanu. Dincolo de eșecul acestei ultime soluții, se căsca prăpastia ruperii coaliției.
Aici ne aflăm. Urmărim să vedem dacă Dragnea va forța ruperea. Este obligat să facă acest pas, dar numai sub rezerva promisiunii că ALDE va sprijini Guvernul prin voturile sale din Parlament. Dar nu și voturile pentru amnistie.
Îndată ce această reașezare a coaliției va avea loc, opinia publică va avea proba flagrantă că Dragnea a urmărit amnistia (aproape) cu orice preț. Noi ce-am fi făcut în locul lui, știind prea bine că la prima condamnare am fost total nevinovați?
Observație cu morala la urmă: ați constatat că despre subiectele cu adevărat importante nu se face vorbire? Legea offshore, amnistia, Fondul Suveran de Dezvoltare – iată trei astfel de subiecte. Cum se obține nondezbaterea acestora? Pur și simplu, se dă ordin de partid cum că despre aceste subiecte va vorbi numai șeful (dacă și când are chef).
Don Buduca, ati auzit de budana de prune? Cam din budana ati scris dvs aceste randuri infame! Chestia ca stia Klaunul de intentia lui Dragnea, chiar ma oripileaza! Cum asta, cind stiti ca sasul i-a declarat lui Taricel, in decembrie 2016, imediat dupa alegeri, ca se va afla in razboi deschis cu PSD!. Deci chestia cu amnistia si gratierea este un pretext idiot! Dragnea nu intra in acele posibile articole, cel putin cu al doilea dosar! Iar primul, stii si matalautza, sper, ca dosarul referendumul este o facatura de doi bani! Scrie si dta ceva mai inteligent, cum ar fi: de ce l-au bagat pe Tariceanu in dosarul Microsoft, tocmai acum, cind se stia de asta din anii 2007-2008?