Multor germani le-a plăcut să-și vadă țara ca un lider global al luptei împotriva schimbărilor climatice. Germania emite doar 1,5% din dioxidul de carbon rezultat din activitățile umane, dar avocații acțiunii climatice au susținut că Germania poate să devină un model pentru alte țări. Acești auto-declarați ”salvatori ai lumii” au crezut că, dacă Germania va deschide calea, alții o vor urma.
Se pare însă că Germania a devenit un model de neurmat, nu unul de urmat. Situația economică se înrăutățește pe lună ce trece. Germania are una dintre cele mai mici creșteri economice dintre țările OECD, arată o analiză publicată de RealClearMarkets.
BASF a fost cea mai mare companie a lumii în industria chimică, dar acum desființează mii de locuri de muncă în Germania și își redirecționează investițiile de miliarde de dolari spre China. Cel mai mare producător german de oțel, ThyssenKrupp, a anunțat săptămâna trecută că va desființa 11.000 de locuri de muncă. Compania a primit subsidii de doua miliarde de euro, cu condiția să treacă la producerea ”oțelului verde”, folosind hidrogenul, ceea ce nu este deloc rentabil. BASF și ThyssenKrupp și-au argumentat măsurile prin costul exorbitant al energiei in Germania. Un alt motiv este birocrația uriașă din Germania.
Numărul companiilor care s-au declarat în insolvență este în creștere în Germania. Acum, rata este cu 66% mai mare decât media pentru lunile octombrie din 2026-2029, înainte de pandemia covid-19. În plus, tot mai puține companii își doresc să investească în Germania. Numărul investițiilor directe, fie în proiecte de la zero sau în proiecte de extindere, a scăzut cu 12% comparativ cu anul 2023. Este al șaselea an consecutiv de declin și anul cu cel mai mic nivel al investițiilor începând din 2013.
Politica energetică a Germaniei este cel mai important factor descurajator pentru investitori. Combinația dintre recesiune, prețurile mari ale energiei și incertitudinea privind aprovizionarea cu energie, alături de costul forței de muncă și birocrație sunt factorii care descurajează investițiile străine în Germania.
Costul total al tranziției climatice in Germania este estimat intre 1.800 de miliarde de euro (Ifop) si 6.000 de miliarde de euro (McKinsey). Însă costurile indirecte sunt ți mai mari. O componentă importantă a politicii climatice în Germania și Europa este ”tranziția mobilității”, care obliga la trecerea la mașinile electrice. UE a interzis înmatricularea mașinilor cu motoare clasice începând din 2035. Prin urmare, industria auto germană a intrat într-o criza severă. Volkswagen a anunțat că va concedia zeci de mii de angajați și va închide trei fabrici în Germania. Producătorii de componente auto de la ZF, Continental sau Bosch au anunțat și ei ca vor urma probleme.
Industria auto din Germania, până de curând un lider global privit cu admirație, a devenit o durere de cap. Inima economiei germane a început să cedeze.
Și sectorul construcțiilor a scăzut. Pe de o parte, numărul imigranților este în creștere, iar, pe de altă parte, se construiesc tot mai puține locuințe. Sunt 20.000 de reguli și regulamente privind construcțiile, care fac casele mai ecologice, dar și mult mai scumpe.
Originile crizei din Germania trebuie căutate în timpul administrației Merkel, nu acum, la guvernul Scholz care s-a prăbușit. Situația economica din Germania a fost bună nu datorită, ci în ciuda politicilor lui Merkel. Ea a beneficiat de reformele pieței muncii și de reducerile de taxe implementate de predecesorul ei, Gerhard Schroeder. Merkel nu a reușit să facă vreo reformă, ba chiar a exacerbat problemele existente, în special în politica energiei. The Wall Street Journal scria, în urmă cu cinci ani, că Germania are cea mai proastă politica a energiei din întreaga lume.
Lupta cu schimbările climatice este prezentată deseori ca obiectivul numărul unu al epocii noastre, farul călăuzitor al oricărei decizii politice. Însă decizia Germaniei de a închide centralele nucleare a făcut ca țara să se bazeze pe electricitate produsa de centralele nucleare și pe cărbune din alte țări. Apoi, cu toate că interzis fracturarea hidraulică, Germania se bazează pe gaze naturale lichefiate extrase prin fracturare hidraulică în SUA. Este o politică irațională și plină de contradicții.
Este Germania un campion al protecției climei? Nu, Germania este pe un onorabil loc trei în indexul performanței de mediu, însă la protecția climei este abia pe locul șapte, după Marea Britanie. Germania a vrut să fie campioana lumii nu numai la politica climatică, ci și la imigrație și politici sociale. Însă combinația dintre beneficiile sociale generoase și frontierele deschise nu a dus la rezultatele dorite. Acum, 64% dintre rezidenții germani care primesc ajutoare de la stat sunt imigranți. Sistemul social este suprasolicitat, iar infracționalitatea este în creștere.
În loc să fie un model pentru restul lumii în politica climatică și a migrației, Germania a devenit un antimodel. Modelul economiei planificate a eșuat încă o dată. Într-o economie de piață, cei care decid ce se produce sunt companiile și consumatorii. Într-o economie planificată, deciziile sunt luate de politiceini care cred că știu mai bine de ce anume este nevoie decât milioanele de antreprenori și consumatori. Din acest punct de vedere, lumea poate învăța de la Germania doar ce anume să nu facă.
Puterea globală viitoare – economică și militară – poate exista doar pe marele continent; Rusia este la mijloc, deci nu poate fi ocolită – din contră, va fi un pilon central al noii ordini mondiale – așa că nu a rămas decât să vedem ce alte piese se vor alătura construcției și, până acum cel puțin, vedem că puzzle-ul se construiește în est iar vestul (care cuprinde și Germania) se prăbușește constant și accelerat.
Succes tuturor!