O analiză amplă şi nemiloasă a fost publicată marţi de agenţia de presă the Associated Press şi preluată de „Washington Post”, „Forbes”, „Miami Herald”, etc. despre situaţia deprimantă din România după protestul lui Adrian Sobaru şi reducerile de buget din anul trecut, obervă o schimbare de spirit în România unde oamnii sunt nostalgici după comunism comform ziariştilor americani.
AP a scris că atunci când Adrian Sobaru a sărit în Parlament, protestul său a fost transmis în intreaga lume. Protestul lui dramatic împotriva reduceriilor de buget a atins o coardă sensibilă a multor români, care l-au considerat un simbol al nedreptăţilor întâmpinate în societatea post-comunistă.
Dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu este asociat de majoritatea românilor cu foamea, paranoia de stat, orfelinatele cu copii bolnavi de SIDA şi întreruperile cronice de curent. Însă acum el devine mai popular, pe măsură ce criza se adânceşte.
Astăzi, România, membru al UE se luptă cu haos economic şi o distanţă mai mare dintre bogaţi şi săraci. Multe persoane nu-şi amintesc de anii disfuncţionali ai sfârşitului regimui Ceauşescu, ci de acea perioadă în care statul asigura nevoile de bază în schimbul unei atitudini obediente.
„El ne-a dat case, el ne-a dat de gaz pentru încălzire”, spune Bocanu, o fostă menejeră de 72 de ani, care are o pensie de 70 dolari pe lună. „Acum suntem mizerabili, ca nişte câini.”
Astfel de expresii de admiraţie deschisă faţă de Ceauşescu nu sunt comune, însă într-o vreme când cresc greutăţile economice, sondajele arată că mulţi români privesc cu ochii favorabili stabilitatea oferită de regimul comunist.
Un sondaj din septembrie 2010 realizat de CSOP a arătat că aproximativ jumătate din
respondenţi- 49% într-un sondaj cu o marjă de eroare de 2,9%- cred că viaţa sub comunism a fost mai bună decât este acum.
În contrast, într-un un sondaj de Institutul Român de Marketing şi Sondaje realizat în 2005, pe fondul optimismului că aderarea la UE era aproape, 64% din participanţi au crezut că ţara mergea în direcţia cea bună, ca o democraţie şi piaţă liberă.
Nostalgia trecutului este împărtăşită în ţara vecină, Bulgaria, care a aderat la UE împreună cu România, în 2007, şi se confruntă de asemenea, cu probleme economice profunde: un studiu efectuat de Pew Research Center în 2009 şi 2010 a arătat că doar 52% aprobă trecerea la democraţie în comparaţie cu 76% în 1991, la doi ani după răsturnarea comunismului.
Frustrările românilor cu democraţia au ieşit în evidenţă în mod dramatic luna trecută, când Adrian Sobaru a sărit de la 7 metri de la un balcon al parlamentului, în plină sesiune.
„Mă doare că am devenit simple cifre,” a declarat Sobaru într-un interviu cu Antena TV la scurt timp după externarea sa din spital, după tratamentul fracturilor la faţă şi al altor leziuni.
Nostalgia comunistă este mai greu de discernut în zonele mai bogate din centrul Bucureştiului, unde după mai mult de două decenii după căderea comunismului, capitala arată cam la fel ca alte oraşe prospere din Vest.
În ultimuii ani ai Ceauşescu, Bucureştiul a fost cea mai întunecată capitala din blocului sovietic. O metropolă prăbuşită, fără prea multă lumină, oamenii erau zgribuliţi de frig şi stăteau la cozi pe străzi cu gropi pe timp de iarnă pentru a cumpăra mâncare la cartelă. Le era frică să se plângă din cauza
temerilor că vecinul lor ar fi fost un informator al Securităţii.
Protestele care au adunat zeci de mii în ultimele luni reflectă nemulţumirea profundă faţă de criza economică a ţării, care a împins România în pragul falimentului acum doi ani.
Un împrumut de la FMI a permis guvernului să plătească salariile şi pensiile. Dar condiţiile stricte au condus la măsuri nepopulare de austeritate. Salariile din sectorul public au fost reduse; impozitul pe vânzări s-a urcat la 24 la sută, unul dintre cei mai mari din UE; subvenţiile de încălzire şi de
maternitate, cele de şomaj şi pensiile de invaliditate au fost reduse.
Economia continuă să scadă după o scadere 7.1% în 2009, deşi într-un ritm mai lent. Într-o naţiune cu un venit mediu lunar de € 325, majoritatea poate doar visa la ţinutele Prada şi genţi Louis Vuitton de pe luxoasa Calea Victoriei.
„Acest lucru nu este capitalismul, în ţările capitaliste există o clasă de mijloc”, se plânge manager de magazin Maricela Popa. Societatea aici, spune ea, este împărţită într-o mică minoritate de oameni bogaţi şi o sub-clasă care este foarte săracă.
Popa, ca şi alţii, îşi aminteşte zilele când lumea se bucura de un loc de muncă stabil, case de la stat, şi vacanţele subvenţionate de guvern pe coasta Mării Negre.
O temă comună în această ţară plină de teorii ale conspiraţiei este suspiciunea că revoluţia din 1989 a fost „furată”, că comuniştii şi Securitatea continuă să guverneze ţara, în primul rând pentru că au organizat revolta împotriva lui Ceauşescu şi apoi au subminat-o să ia controlul ţării.
„In 1990, m-am gândit că va fi o concurenţă reală, dreaptă şi că cei mai harnici vor reuşi ca în visul american”, spune arhitecta Valentina Lupan. „Când am realizat că impostorii, foştii securişti şi hoţii au devenit cei mai bogaţi oameni şi conduc România, mi-am pierdut speranţa, nu pentru mine, ci pentru
copiii mei.”
Pentru unii care au reuşit în afaceri, comunismul este un cuvânt rău.
„A fost o închisoare”, spune Mihai Pop, un furnizor de sticlă ornamentală. „În capitalism eşti liber să faci ce vrei- faci bani, dacă vrei, nu faci bani, dacă nu vrei.”
Valentin Ceauşescu, fiul fostului lider comunist, insistă că nu este interesat de politică, dar observă o schimbare în starea de spirit naţională.
„Oamenii au inceput sa vina la mine şi spun, ‘de ce nu candidezi la preşedinţie?'”
