Artă şi bani sub semnul Crucii

Impus de împăratul Constantin ca simbol al creştinismului, crucifixul a fost protagonistul unei serii infinite de interpretări, de la marii maeştri la simpli artizani, care pentru a ajunge la patosul contemplativ şi forţa expresivă s-au axat pe materiale disparate precum lemnul, fildeşul, coralul, bronzul, pietre dure, cristalul de rocă.

Paradoxal, prima apariţie a crucifixului în secolul al II-lea după Christos a fost o caricatură reprezentând un crucifix cu cap de măgar, însoţit de scrierea „Alexamenos adora Dio”. Această imagine nu era o blasfemie, aprecia Franco Cardini, istoric medievist, deşi era un simbol al sacrificării lui Christos. Invocaţia era plină de durere şi lipsită de speranţă şi a fost asimilată cu strigătul lui Christos pe cruce.

Crucifix din lemn, opera lui Johann Franz Schwanthaler

Parcursul în jurul crucii este spinos chiar de la începutul istoriei creştinismului şi nu e sigur că iconografia lui Christos crucificat a dominat imaginea spirituală a noilor credincioşi. Între secolele II şi IV au fost diferite figurări ale lui Christos, unele ca un filosof în mijlocul altor gânditori, altele traversând alegoria împărţirii pâinii şi peştelui, iar în altele, apare reprezentat ca Bunul Păstor.

Este notabilă fraza „In hoc signo vinces” (Sub acest semn voi învinge), care era scrisă pe o cruce în viziunea împăratului Constantin înainte de Bătălia de la Ponte Milvio, în 312. Oficial, creştinismul ca religie de stat a fost dorit de împăratul Teodosie în 380 şi de atunci Crucea începe un parcurs al credinţei şi iconografiei cu puterea sa de a ilumina. În Evul Mediu, dezvoltarea istorică a creştinismului a devenit „istoria adevăratei cruci”, reluând tema ciclului frescelor de Piero della Francesca, şi se considera că ea a salvat lumea de la cutremure şi de la alte dezastre. În acea vreme, toată lumea cunoştea capodoperele marilor crucifixe, precum cele ale lui Cimabue sau Giotto.

Crucifix în coral din Sicilia secolului al XVIII-lea

Crucifixul este o operă de artă mereu căutată nu numai de colecţionari, dar şi pentru semnificaţia lui religioasă. Preţurile variază în funcţie de epocă, materiale, consevare şi provenienţă. Astfel, crucifixe din secolul al XVIII-lea, din lemn cu intervenţii policrome, de dimensiuni variabile, de la 50 la 100 de centimetri, au fost achiziţionate cu nu mai mult de 5.000 de euro. Dar poţi înţelege şi faptul că s-au cheltuit 24.000 de euro pentru un exemplar în argint care a aparţinut împărătesei Elisabeta de Austria, aşa cum s-a întâmplat în 26 aprilie 2006 la licitaţia de la „Dorotheum”, de la Viena. Apoi cotaţiile sunt diverse şi în funcţie de autori. Un „Christ mort”, realizat în bronz de Antonio Susini, datat 1588, după un desen de Giambologna, înalt de 31 de centimetri, a fost vândut recent la „Sotheby’s” Londra pentru 181.000 de euro. Un crucifix în coral, sculptat în Sicilia în secolul al XVIII-lea, a fost vândut pentru 18.000 de euro, iar pentru un exemplar din cristal de rocă şi argint, din secolul XVIII, s-au plătit 6.875 de euro tot la „Dorotheum”, Viena, în 2008. Şi tot acolo a fost adjudecat un crucifix din lemn, opera lui Johann Franz Schwanthaler (1638-1762), înalt de 207 centimetri, pentru 5.000 de euro.

În lunga istorie a crucifixelor, obiectul sacru a devenit obiect de colecţie. În 2006, Casa de licitaţii genoveză „Wannenes” a dedicat o întreagă sesiune crucifixelor, din care făceau parte sculpturi vechi generoase, spaniole, germane, italiene, flamande din secolele XVI-XVIII. Pe piaţa de anticariat se puteau găsi Chrişti de lemn, fără braţe, din secolele V şi VI. În altele, Christos apărea cu corpul martirizat, ca un paradox al umanului şi al divinului. Un asemenea crucifix, prezentând un Christ din fildeş pe o cruce din lemn de abanos, cu capetele braţelor din pietre dure şi argint, opera unui sculptor flamand, a fost vândut la licitaţia de la Genova din 30 mai 2007 pentru 80.000 de euro. Un Christos în lemn cu braţele crucii din argint, din secolul al XVIII-lea, a stârnit la rândul lui admiraţia, iar un Christ din bronz, purtând semnătura lui Gustav Gurschner, înalt de 103 centimetri, a fost adjudecat la o licitaţie de la „Dorotheum” pentru 2.196 de euro. Fragmente dintr-un Crucifix de şcoală spaniolă de la sfârşitul secolului al XV-lea au fost vândute la Casa „Christie’s” Paris pentru 8.650 de euro. Iar o splendidă operă reprezentând un grup indo-portughez din lemn şi fildeş, din secolul al XVIII-lea, înalt de 99 centimetri, a fost adjudecată pentru 11.875 de euro de la Casa „Christie’s” din Paris în 17 noiembrie 2010.

Fragmente dintr-un crucifix, Şcoala Spaniolă, secolul XV

Variaţii iconografice cunoscute cu figura lui Christos crucificat sunt şi „Christus Triumphans”, impresionant prin durerea pe care o exprimă, dar şi „Christus Patiens”, o reprezentare legată mai mult de umanism prin accentele ei dramatice. Chiar şi picioarele bătute în cuie dau o precisă indicaţie a originii crucifixului. În versiunea catolică prevalează primul model, glorios în durere. Pentru creştinii ortodocşi prevalează cel de al doilea. Din secolul al XV-lea până în al XVII-lea, crucifixele se îmbogăţesc cu diferite metale, iar corpul lui Christos este sculptat în diferite materiale, precum coral, folosit mai ales în Sicilia. Crucifixele nordice, provenind mai ales din Rusia şi din Germania, sunt împodobite cu chihlimbar, iar în alte locuri, cu lapis-lazuli, malachit şi bronz, aşa cum apare şi în „Jugendstil”.

În secolul al XIX-lea multe sunt lucrate în ceramică policromă, ca acelea realizate de Lucio Fontana. Ne-am întreba cum de în aceste obiecte merg împreună sacrul şi artizanatul. Cunoscătorii de artă nu caută un crucifix cu repetiţie şi chiar dacă este de o frumuseţe autentică, trebuie să aibă o personalitate şi să fie din locul în care trăiesc şi care le este mai aproape spiritual.