Mica vanitate, orgoliul rănit al intelectualului valah au avut un rol important în procesul răsturnării ierarhiilor sociale şi naşterii unui model obligatoriu de promovare a „valorilor” comuniste. Se ştie care au fost cele mai reprezentative personaje, al căror obicei de „perfidie a râgâitului intim” la nivel oficial a declanşat inversarea de valori sociale şi culturale, însă de unde pleacă acest neajuns de istorie românească?
Motto: „Nu ne tăiem deplasările pentru că avem bani puțini la buget, ci vom face în așa fel încât cei de la Finanțe să înțeleagă. Nu ne conduc Finanțele” (Viorel Hrebenciuc, lider PSD) „Virtutea e ușoară când ai ce-ți trebuie!” (Mihai Eminescu) Acest dispreț al fostei și actualei nomenclaturi se etalează fără rușine în fața […]
Pe Şerban Milcoveanu l-am întâlnit la începutul anilor 2000, prilej cu care am realizat şi un interviu. Povestea înregistrată atunci este oferită publicului larg, plecând de la ideea legată de valorile morale, idealurile culturale şi proiecţiile de viaţă, ale unui copil şi apoi adolescent român din primele două decenii ale secolului XX. Între timp, acest suflet povestitor s-a stins iar mărturisrea lui rămâne să dăruiască cititorului de azi imaginea unui cadru social fără de care România modernă nu ar fi apărut.
Motto: „Când duşmanul vine să atace, diviziunile interne sunt cauza ruinării acelui stat. Partidul cel mai slab devine instrumentul invadatorului, iar partidul cel mai tare se vede lipsit de totalitatea resurselor naţionale” (Niccolò Machiavelli, 1469-1527) „O Românie puternică înseamnă o comunitate maghiară puternică. Au plecat germanii şi România este mai slabă! Au plecat evreii şi […]
Pornind de la sloganul deja desuet „dreptate până la capăt”, putem adăuga că fără adevăr până la capăt nu sunt posibile nici dreptatea şi nici responsabilitatea actului guvernării, până la capăt. Oamenii de bun-simţ privesc oripilaţi aranjamentul facil dintre cele două facţiuni de coabitaţie: PSD şi PNL. S-a dovedit încă o dată în istoria postdecembristă […]
Motto: „Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar acest pământ e prea frumos şi prea bogat ca să-l puteţi păstra fără luptă. Vi-l vor lua!” (Jean-Marie Le Pen, om politic francez, în atenţia poporului român) Specialiştii serviciilor inteligente din ţările foarte dezvoltate din Vest au tras următoarea concluzie: mai eficient de distrus o […]
A fost o vreme când lucrurile au stat altfel. O vreme când România exporta petrol şi derivate, în toata Europa cel puţin, fiind a treia forţă petrolieră după Rusia şi USA. Se întâmpla în perioada interbelică şi s-a mai întâmplat să existe un trust, Societatea Creditul Minier, unde 51% din capital era românesc. De aceea directorul ei a fost un român.
Dacă noile reguli ale UE privind circulaţia auto au ceva benefic, în momentul în care ne întoarcem la gastronomie, observăm cu mirare ingerinţe ale marilor politicieni de tip Barroso, chiar în esenţa gastronomiei tradiţionale româneşti! Nu neg că dl. Barroso nu ar avea o fizionomie de bucătar şef, adaptat unui restaurant chinezesc de tip maoist […]
Motto: „Experienţa istorică arată că legile pentru cei buni se nasc drept reacţie din fărădelegile celor răi” (Publius Cornelius Tacitus) În spiritul sloganului USL-ist „dreptate până la capăt”, ne punem întrebarea unde sunt banii tăiaţi din salarii şi pensii de tandemul Băsescu-Boc?! Tăierile salariale din 2010 nu au fost niciodată justificat exememplificate, în ce cont […]
România a încetat să mai existe instituțional. În fiecare minister deciziile sunt contrazise de păreri, care ajung sa aibă consistență și să se susbstituie deciziilor.
Oamenii ţării mele au început să se simtă fără rost. Rostuirea vieţii de mâine şi a clipei următoare a ajuns să fie golită de conţinut. Prezentul rutinant al sărăciei a devenit viitor previzibil pentru generaţii întregi.
Înalta societate a fost întotdeauna o poveste legată de putere şi de export al modelelor. Dar, nouă, celor de azi, ne scapă un amănunt semnificativ. Punctul de plecare. Cum s-a născut de fapt această poveste? Dintr-o necesitate, ar putea fi răspunsul. Este vorba mai degrabă de o atitudine „în trend” cu istoria şi întotdeauna pregătită cu schimbările peisajului. Nu este nimic „glossy” şi nici vreo urmă de „glamour”. Vechii greci au definit fundamental această atitudine în trend cu istoria.
Motto: „Caracterul fără inteligenţă poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic” (Cicero) Politeţea elitelor cuturale şi politice franceze a primit o palmă din partea contrabandiştilor de cultură românească. Tupeul lor este aidoma tupeului clasei politice româneşti faţă de românii obişnuiţi. Lucrul acesta a fost subliniat şi de ambasadorul Franţei, dl. Philippe Gustin: „Prin […]
În dreptatea dorită de puternici, diferită de aceea a celor disperaţi, România se îndreaptă către nicăieri. Guvernul „dreptăţii până la capăt” nu este decât un alt cap al aceluiaşi balaur politic.
Pe Radu Mărculescu l-am cunoscut în împrejurări legate de familia mea, bunicul meu matern (pe care nu l-am cunoscut) a lucrat pe moşia sa, îngrijind caii familiei. Datorită lui am descoperit copilăria mamei mele din satul dâmboviţean al Sperieţenilor. Dar şi valorile unei lumi care legau întreaga ţară. Radu Mărculescu a luptat pentru aceste valori, a crezut în lumea românească şi după întoarcerea sa în ţară (a fost luat prizonier la cotul Donului) în anul 1951. A locuit în casa ridicată de mama sa în anii ’20, pe Calea Dorobanţilor, vizavi de Televiziune (unde în anii ’20 se cultiva porumb) şi a fost profesor de limba şi literatura romană la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. Aceasta este povestea lui.
În vreme ce sferele de influenţă în lumea politică regională se reîmpart în aceste zile, în ţara noastră politicienii de paie acordă o atenţie enormă unor fenomene derizorii. În aceste zile, ţarul Putin s-a întâlnit cu noul lider chinez, la Moscova, spunând foarte clar că această întâlnire are ca principal scop o alianţă energetică între […]
Resursele finite ale planetei Pământ îndreaptă omenirea într-o competiţie a resuselor de energie. Resursele de energie, aşa cum le folosim acum, au şi ele un timp determinat de viaţă, de exploatare. Omul a creat, cu ajutorul tehnologiei, o nouă eră numită „Antropocen”, care tinde să înlocuiască Holocenul, perioadă geologică de stablitate climatică pe întreaga planetă, şi care, pentru ultimii zece mii de ani de când durează, a fost spaţiul de timp cel mai favorabil evoluţiei umanităţii. În Holocen, omul a evoluat spre capătul de drum unde se află astăzi.
O, sempiterna mediocritas! Veşnica mediocritate este o adevărată lecţie darwinistă de viaţă: rezistă cel mai puternic! Vor suferi cel mai tare aceia care vor intra în luptă directă, spre deosebire de un obedient care, deşi expus, este protejat de patronul aflat în umbră. Acest mecanism decapitează orice iniţiativă pozitivă şi constructivă întrucât obedientul mediocru va cere satisfacţie (a se citi răzbunare) seniorului protector!
Imediat după revoluţie, în România au pătruns mai multe convoaie umanitare. Aceşti occidentali descopereau o ţară cel puţin curioasă pentru nivelul de dezvoltare european.
Unii dintre cititorii mei mi-au sugerat să ofer şi biografia unei personalităţi care a sprijinit şi a crezut în politica de stânga. I-a sprijinit pro bono pe mulţi dintre comuniştii aflaţi cândva în ilegalitate, cu riscul oprobriului în profesie şi în societate. Dar a izbândit de fiecare dată să se impună. Era un avocat de mare talent. Dar, cu toate acestea, s-a înşelat într-o singură direcţie: propriii tovarăşi de credinţă politică. Pentru că era prea cultivat, teribil de profesionist şi greu de marginalizat, tocmai de aceea va fi aruncat în închisoare de către propriii camarazi! Este vorba de Petre Pandrea, altfel pseudonimul literar al avocatului Petre Marcu (1904-1968).
În general, presa este considerată o putere, a patra, iar cititorii chiar se aşteaptă la minuni care-şi refuză împlinirea. Cititorul se aşteaptă ca jurnalistul să asfalteze străzile, să aresteze „rechinii”, să rezolve multitudinea de probleme sociale.
Elena Precupeţu avea 84 ani atunci când m-a invitat pentru prima oară în căsuţa ei, veche de o sută de ani, din strada Episcop Radu, fostă Birjarii Vechi. Acest articol reprezintă un interviu realizat în lunile august şi septembrie 2002. Ceea ce m-a suprins la Elena Precupeţu, fost profesor universitar în profilul industriei uşoare, a fost tenacitatea de a rezista timpurilor pentru a putea spune partea ei de viaţă trăită timp de 90 de ani în Bucureşti. A reuşit chiar să publice şi o carte frumos ilustrată, “Mahalaua Birjarii Vechi în documente şi mărturisiri” (Paralela 45, 2006), debutul autoarei fiind la 86 de ani! Iar acum, povestea mărturisită de ea cu peste zece ani în urmă.
Estul are obiceiul să înghită oamenii şi visurile lor. Estul nu cunoaşte consistenţa certitudinilor, el hrăneşte ironia nebănuită a iluziilor. Aici „da” înseamnă „nu” şi „mai vorbim noi” înseamnă o profundă şi perpetuă tăcere.
Motto: „Dacă voi spune adevărul, ştiu că nu voi face plăcere; iar dacă îmi propun să fac plăcere, ştiu că nu voi spune adevărul” (Agathon, sec. IV î.e.n.) Una dintre cele mai perverse metode de albire a unor personaje care au jucat diferite roluri în timpul dictaturii ceauşiste este acel apel ipocrit să acceptăm în […]
Viaţa unui oraş poate fi comprimată temporal în viaţa unui om. Confesiunile sale sunt, pe de o parte, imagini ale unei lumi pe cale să apună, iar pe de altă parte, o recuperare care se doreşte valorizată de memoria colectivă a tinerelor generaţii.
Motto: „Slugile care nu au stăpân nu sunt din această pricină liberi. Slugărnicia se află în sufletele lor” (Heinrich Heine). Obedienţii sunt categoria socială care poate fi asimilată sclavilor deşi spre deosebire de sclavi ei nu vor deveni niciodată liberi, în sensul că nu-şi doresc niciodată libertatea. Se ataşează cu fidelitate de căţeluş de orice […]
este parte a
