Motto: „Dacă voi spune adevărul, ştiu că nu voi face plăcere; iar dacă îmi propun să fac plăcere, ştiu că nu voi spune adevărul” (Agathon, sec. IV î.e.n.)
Una dintre cele mai perverse metode de albire a unor personaje care au jucat diferite roluri în timpul dictaturii ceauşiste este acel apel ipocrit să acceptăm în integritatea ei „Epoca Ceauşescu”, pe motiv că era politica obligatorie de atunci. După revoluţie, multe dintre personajele care au jucat un rol activ în politica Partidului Comunist Român au fost redistribuite în alte roluri. Mizând pe memoria scurtă a electoratului „Noi muncim, nu gândim”, redutabilii apărători ai dictaturii au devenit peste noapte persoane „respectabile”.
Să enumerăm totuşi spre aducere aminte, ca să dejucăm strategia cultivării memoriei scurte, biografia şi articolele acestora. Mulţi idealişti naivi chiar au crezut că avem de-a face cu o revoluţie anticomunistă. Că aceşti propagandişti de serviciu vor fi scoşi din redacţii sau îşi vor da demisia mustraţi de conştiinţă. Nici pomeneală! Preluaţi cu grijă de gruparea Iliescu, ei se adaptează momentului schimbând doar masca, nu şi esenţa.
Oare chiar toată intelectualitatea să fi uitat anii ’80?! Cei mai vehemenţi contestatari ai democraţiei pluraliste erau în acea epocă Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor. Pentru documentare parcurgeţi colecţia revistei „Săptămâna”, unde veţi întâlni frecvent polemici cu postul de radio „Europa Liberă”!
Ce s-a întâmplat după revoluţie cu cei doi pătimaşi apărători ai cuplului Ceauşescu? Plagiatorul Eugen Barbu, – plagiat demonstrat de N. Manolescu şi publicat în „România Literară”, a devenit parlamentar după revoluţie şi portdrapel al naţionalismului, e adevărat, mânjit de comunismul puternic impregnat în ideologia lor.
Cred că şi Nicolae Ceauşescu s-a mira astăzi aflând că Vadim Tudor a ajuns europarlamentar! Revista „Săptămâna” s-a metamorfozat în „România Mare”, recurgând deseori la atacuri abjecte la persoană.
Deci putem să afirmăm fără tăgadă că există continuitate între linia de la „Săptămâna” şi cea de la „România Mare”. Atunci de ce fioroşii analişti politici de azi eludează trecutul lor? Şi de ce îşi aduc aminte subit atunci când nu mai au nevoie de serviciile lor? Este cazul lui Ion Cristoiu, care s-a adaptat în funcţie de onorariile primite, jucând cartea intelectualului de stânga, dar care s-a aliat cu ziare şi posturi TV aducătoare de mare profit.
Atâta timp câ a fost slujitorul lui Dan Voiculescu, postul Antena 3, colegii săi, nu mai pridideau cu laudele la adresa lui. Oare domnii Mircea Badea şi Mihai Gâdea în acea perioadă au avut amnezie? Cum şi-au adus aminte tocmai acum de trecutul scânteist al lui Ion Cristoiu? Nu putem să ne abţinem să nu anticipăm că aceşti „curajoşi” jurnalişti nu-şi vor aminti şi de articolele lui Roşca Stănescu deseori invitat pe Antena 3. Să fie vorba la Sorin Roşca Stănescu doar de ipocrizie sau numai de adaptabilitate? Astăzi jurnalistul este senator USL. Deci coleg cu Petre Roman şi Dan Vociulescu. Chiar nimeni nu mai ştie ce scria Roşca Stănescu despre Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Petre Roman şi părintele PSD-lui, Ion Iliescu, în ziarele unde scria: „România Liberă” şi „Ziua”? În colecţia aflată la Biblioteca Academiei, studioşii din redacţia Antenei 3 ar putea să citească textele sale. Cum oare ar putea cineva să creadă astăzi că el mai poate fi o instanţă morală?
Interesantă de altfel este şi legătura sa cu Dinu Patriciu, de care astăzi s-a detaşat, fiindcă Dinu Patriciu nu mai reprezintă nici un interes politic.
Să mergem, mai departe şi să enumerăm câteva din faptele noilor mentori ai presei amnezice. Sergiu Andon a scris în „Adevărul” cel mai dur articol împotriva Maiestăţii Sale Regele Mihai. Astăzi probabil că nu dă bine să fie reamintit. Acelaşi atac dur l-a făcut cu ani în urmă acelaşi Sorin Roşca Stănescu, despre Dan Voiculescu, care astăzi este superiorul lui politic – mă refer pe linie de partid – în USL. După ce aliaţii de ieri s-au înfrăţit sub tutela unui ex-comunist, este şi normal să funcţioneze şi legea tăcerii. Foarte „curajoşi” jurnalişti Ciutacu, Badea şi Gâdea au curaj să facă un serial şi despre trecutul domnului Dan Voiculescu (Felix)? Incluzând şi articolele lui Sorin Roşca Stănescu, eventual să le pună în oglindă cum au făcut şi cu articolele lui Ion Cristoiu, de acum şi înainte.
Mizând pe lipsa de informaţii a omului comun, prin îmbrăţişarea frecventă a democraţiei de tip european, aceşti cameleoni amestecă adevăruri irefutabile cu minciuni sfruntate. Rezultatul este impresionarea unei mase necultivate care la finalul intervenţiei lor vor spune mai departe ce au auzit la TV. Nu rareori am auzit aceste personaje ridicole că sunt congratulate cu epitetul „maestre”. „Maestrul” este şi Adrian Păunescu, Sergiu Adam şi Corneliu Vadim Tudor.
Atunci cum rămâne cu moralitatea atât de clamată de postul Antena 3? Dacă această moralitate este autentică, de ce nu încep curăţenia în propria ogradă?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.