Ţara în care trăim s-a născut pe 30 decembrie 1947. O ţară „nouă”, pe ruinele uneia mai vechi, ale cărei tradiţii coboară mult în timp. Dar numai că s-a dorit dintr-odată, abrupt, un timp „nou”, o ţară „nouă”, unde să fie stăpân un om „nou”. Şi totul a început cu anul 1948. A fost desigur o perioadă de interimat şi pe măsură ce treceau anii, între august 1945 şi decembrie 1947, vitezele schimbării s-au accelerat.

Diferenţa dintre liberalismul tradiţional şi încercarea de coabitare a PNL cu stânga politică este atât de mare încât cel dintâi nu se poate uni forţat cu socialismul de tip FSN-ist al PSD. Este vorba în fond de un socialism perestroikist, şi nu un socialism democrat-european veritabil. Ponta se legitimează prin părinţii săi spirituali, Adrian Năstase şi Ion Iliescu.

Mă întreb cum este posibil ca un lector nedoctor să devină rector?! Probabil că orice stahanovist al gândirii sau portar de fabrică poate prinde putere şi funcţii cu sprijinul partidului.

Sute de oportunişti şi derbedei politici au ajuns să ne reprezinte în parlamentul ţării. Unii dintre ei au dosare penale pe rol precum Relu Fenechiu sau sunt implicaţi în afaceri de prostituţie precum Bănicioiu. Familia lui Victor Ponta dezvoltă afaceri cu Elena Udrea, discret şi camuflat, iar în acest timp competiţia politică îi arată adversari […]

Deşi au promovat austeritatea marxistă, au trăit în opulenţă. Deşi se erijau în protectori ai clasei muncitoare, au exploatat-o în beneficiul lor. Deşi hrăneau visuri de mai bine pentru oamenii obişnuiţi, au coborât viaţa lor la nivelul obişnuinţei de a trăi într-un coşmar tras la indigo. Pentru cei mulţi au interzis „ocupaţiile burgheze” precum echitaţia, golful, jocurile de societate etc., însă ei le consumau fără restricţii.

A învins marele Partid. Și marele Partid nu-și uită tovarășii de drum, risipiți pentru ochii prostimii, în facțiuni politice foarte colorate. Nu mă miră, din această obscură perspectivă, pactizarea dintre USL și UDMR. Comuniștii români și comuniștii maghiari. Unde este însă țara mea în această ecuație? Nicăieri. Asului maghiar îi stă bine în mâneca învingătorului. […]

Se întreba un mare iubitor al românilor, la 1869. Este vorba de publicistul şi profesorul de limba franceză de la Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, Ulysse de Marsillac. Tot el a încercat să schiţeze şi un răspuns despre „un nume care nu figurează în nici un dicţionar, pe nici o hartă geografică şi pe care limbajul […]

În ultimele zile am ridicat adesea privirea spre invazia de chipuri desenate electoral, chipuri anonime, şterse, unele grobiene, iar în privirea lor fixă, hâdă, am descoperit orizontul mic, lipsit de speranţe, care ne aşteaptă. Apoi am continuat să privesc în fiecare zi câte un alt chip încercând să găsesc un surâs de normalitate, dar m-am […]

Un stat nu se face bătând din palme. Nu se hrăneşte din fantasmele vânătorilor de recompense politice oferite din conturile infractorilor doritori de un decupaj teritorial al deplinei infracţiuni. Entuziamsul afişat electoral în aceste zile este o naivă monedă de prostit masa electorală şi este pe deplin fals în aplicarea lui imediată. Vom oferi mai […]

De la Beijing la Washington DC lumea se schimbă în ritm alert. Totul dovedeşte că viitorul este al statelor omogene etnic. În vreme ce Obama a câştigat pe opoziţia negru-alb, populaţia de culoare fiind majoritară în foarte multe state din USA, China omogenă etnic, dominată politic şi demografic de chinezii han, se pregăteşte să preia […]

Ce poveste a putut să-i alăture pe acești trei oameni care nu s-au întâlnit niciodată? Uneori, doar poveștile, pot apropia oamenii care au trăit în epoci diferite iar întâmplările despre care vom vorbi mai departe sunt legate de o foarte diferită istorie a cafelei. Povestea noastră leagă Bucureștii de Viena într-un mod chiar intim, sufletesc.

Decadenţa fără decadentism se trăieşte la nivelul individului şi a întregii societăţi fără urme estetice. Epoci decadente au mai existat în istorie. De exemplu, Baudelaire era conştient că societatea se duce de râpă, dar îl ajutau să respire urmele estetice: arta, poezia, filozofia etc. Existau poezia simbolistă, parnasiană, abstractă sau scepticismul filosofic al lui Nietzsche […]

„Brăţara” este o „vestită” vrăjitoare din domeniul străvechi al Mogoşoaiei, cu un palat zvelt, cât al Brâncoveanului. Brâncoveanu l-a ridicat pentru că avea de unde: era domnul unei ţări pe care o chivernisea de mai bine de zece ani, şi ca dominium utile şi dominium eminens, nu plătea impozite şi nu prea dădea socoteală taxidarilor […]

Motto: „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile”! (I.V. Stalin, 1938) Românii au votat. Mulţi. Dar nu a contat numărul lor. A contat decizia celui care a numărat voturile. Iar numărătorul de voturi l-a vrut pe Băsescu. Şi Băsescu a rămas. Bun venit în Uniunea Republicilor Sovietice Europene! Aici, în această Uniune din care […]

Motto: „Nimic nu-i mai ruşinos decât să te războieşti cu aceia cu care ai trăit în intimitate” (Marcus Tullius Cicero) Precum în vechiul CC al PCR, secretarul general al partidului impune schimbarea colegilor săi atunci când aceştia intră în neconcordanţă nu cu doctrina sau statutul partidului, ci cu dorinţele politice ale şefului. Dacă eşti împotrivă, […]

Bucureştiul a fost în ultimele două sute de ani o adevărată arenă a confruntărilor între „nou” şi „vechi”, între oraşul care se încăpăţâna să dăinuie şi acela care s-a chinuit îndelung să prindă contur.

Europa. 1984. Am ales acest an ca referinţă pentru povestea mea amintindu-mi de George Orwell, deoarece, din perspectiva finalităţii acestei poveşti, România nu este departe de proiecţia domnului Orwell. Povestea noastră îşi are începutul la mijlocul anilor ’80, când actualii actori ai Europei urcau pe treptele mari şi roşii ale puterii comuniste. În Portugalia anilor […]

Motto: “România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic?”(Emil Cioran) România este numai un interes geografic nu și unul istoric. Investitorii vin pentru resursele minerale luate pe nimic printrădarea puternicilor zilei și nu vin pentru bunăstarea locuitorilor prin investițiile lor. Axa Moskova-Washington-Bruxelles își împart&dispută România din perspectiva intereselor lor geo-strategice, o altfel de hartă, unde popoarele dispar, devin volatile, […]

Motto: „Tomatele înainte de a fi roşii sunt verzi!” (Mihail Ostrowski, primul ambasador bolşevic la Bucureşti, 1937) Alianţa „România Dreaptă” este o glumă stupidă. O perversitate politică pentru ameţit proşti. Ea este formată din activişti comunişti, secretari de partid, membri B.O.B. şi mai tinerii secretari UTC gen MRU, preşedinţi şi vice, secretari şi membri de […]

România a încetat să mai existe instituţional. În fiecare minister, deciziile sunt contrazise de păreri, care ajung sa aibă consistenţă şi să se susbstituie deciziilor. Haosul dirijat a coborât vertiginos la baza societăţii. Acolo fiecare îşi supravieţuieşte mizeria.

„(…) «popor», o vorbă de dânşii inventată…” (Mihai Eminescu) Poporul ca pretext de joc politic, poporul ca masă de manevră – trebuia inventat ceva pentru a exista un scop al jocului, un pion mereu perdant. Cel mai recent argument este acela strigat de Traian Băsescu, cu puţin timp în urmă. Reacţia lui faţă de „mizeria […]

Perfecţionarea continuă înseamnă interdisciplinaritate, şi anume abilitatea de a înţelege şi de a sintetiza aplicat profesiei primare informaţii şi instrumente de lucru aduse din domenii apropiat-complementare. Este ceea ce a dezvoltat şi profesorul Francisc Rainer în metoda sa de cercetare antropologică, asociind cunoştinţele sale practicii dezvoltate de şcoala sociologică creată de Dimitrie Gusti.

“Ultimul cuvânt” al “tinerei generaţii” de odinioară este similar cu primul strigăt al tinerei generaţii de azi. Deşi “fac oamenii ce pot”, avem persistenţa unei spaime “care paşte mai presus de orice tânăra generaţie de intelectuali”, şi anume ratarea! “Ratare care nu-nseamnă deloc insucces social, neascensiune politică sau literară; ci o anumită prăbuşire lăuntrică în […]

Motto: „Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia” (Sf. Antonie cel Mare). În timp ce Serviciile şi Partidul se luptă pentru Putere, Biserica prinde puteri. Dar nu în direcţia împăcării, a echilibrului sufletesc pentru Naţiunea Română din nefericire, ci în direcţia arbitrariului, a unilateralităţii şi numai […]