Articole scrise de: Adrian Majuru

Mica vanitate, orgoliul rănit al intelectualului valah au avut un rol important în procesul răsturnării ierarhiilor sociale şi naşterii unui model obligatoriu de promovare a „valorilor” comuniste. Se ştie care au fost cele mai reprezentative personaje, al căror obicei de „perfidie a râgâitului intim” la nivel oficial a declanşat inversarea de valori sociale şi culturale, […]

Începând cu 1853, Moldova şi Valahia au intrat într-o perioadă de administrare austriacă, oficialii de atunci numind-o „protecţie”. Războiul început de Austria şi aliaţii ei împotriva Rusiei, în ceea ce s-a numit „războiul Crimeei”, a mai durat încă aproape trei ani şi drept urmare a fost suficient timp pentru ca militarii austrieci rămaşi prin satele […]

Începând cu 1853, Moldova şi Valahia au intrat într-o perioadă de administrare austriacă, oficialii de atunci numind-o „protecţie”. Războiul început de Austria şi aliaţii ei împotriva Rusiei, în ceea ce s-a numit „războiul Crimeei”, a mai durat încă aproape trei ani şi drept urmare a fost suficient timp pentru ca militarii austrieci rămaşi prin satele […]

A fost cândva o perioadă din viaţa fiecăruia dintre noi care se numea “emancipare”. Noi am prins doar refrenul unui cântec folk după versurile lui Topârceanu, despre dorul pe care-l cuprinse pe autor, departe de oraş, după fetele emancipate de la oraş.

A fost cândva o perioadă din viaţa fiecăruia dintre noi care se numea “emancipare”. Noi am prins doar refrenul unui cântec folk după versurile lui Topârceanu, despre dorul pe care-l cuprinse pe autor, departe de oraş, după fetele emancipate de la oraş.

Istoria a surprins pe scala evolutivă a naturii umane, ierarhii ale durerilor, neputinţelor, reuşitelor, eşecurilor, aşteptărilor, împlinirilor, dorinţelor. Dezamăgirea aproapelui în istorie este însă trăită de la forme groteşti şi agresive (vezi Idele lui Marte şi asasinarea lui Cezar etc.) la forme abia disimulate, căci unii au fost ucişi afectiv şi spiritual, de aceia foarte […]

Viaţa noastră rătăceşte printre amănunte nesemnificative. O perpetuă pendulare printre facturi şi biruri, care oferă impresia unei suficienţe liniştitoare, dacă reuşeşti să le elimini la timp, în ciuda revenirii lor continue. Sentimentul de împlinire a devenit o căutare a cărei deraiere în eşec este tot mai previzibilă. Cu toţii ne pierdem în amănunte nesemnificative. Cei […]

Îmi amintesc de o lecţie severă pe care ne-a oferit-o istoria. Într-o vreme de mare restrişte, pe când Roma imperială se afla în colaps, un bătrân senator, Nerva, a avut ideea adopţiei pentru tronul imperial şi, astfel, cel mai valoros general urma să fie împărat. Acesta din urmă, chiar dacă avea fii, trebuia să aleagă […]

Sărăcia face casă cu românul de când se ştie. Nu am de gând să generalizez un fapt istoric, însă reperele istoriografice vorbesc de foarte puţine perioade de linişte pe meleagurile moldo-valahe. În Evul Mediu, satele cu ţărani clăcaşi, numiţi „vecini” în Moldova şi „rumîni” în Valahia, se goleau adeseori prin fuga în pribegie a locuitorilor, […]

Ataraxia devine o stare de spirit atunci când toate sforţările de a rezolva, de a soluţiona, de a dialoga, ajung în derizoriu, fie ca urmare a promisiunilor false, fie în urma refuzului grosolan. Cronicarul Mitrofan Grigoras din secolul al XVIII-lea afirma că „din cele mai vechi timpuri erau în Valahia multe nelegiuiri şi obiceiuri blestemate, […]

Oraşul şi-a construit propria formă de revanşă şi a integrat-o cu mare răbdare în sufletele noastre. Este o istorie veche de mii de ani, dar, în ultimii două sute de ani, vitezele sunt tot mai accelerate iar variaţiunile revanşei tot mai surprinzătoare pe măsură ce tehnologia ne modifică comportamentul cotidian.

În societatea românească, semnalul schimbărilor de atitudine şi înfăţişare l-a dat societatea aristocratică, iar în interiorul acesteia, femeia a jucat rolul predominant. În numai câţiva ani, între 1806 şi 1812, societatea aristocratică bucureşteană s-a schimbat radical în resorturile sale private. Ocupaţia rusească de atunci, cu balurile şi petrecerile care formau o obişnuinţă a aristocraţiei ruseşti […]

Profesionalizarea reprezintă investiţia constantă în factorul uman. Mai întâi trebuie recuperată „inteligenţa mâinilor”, priceperile, aptitudinile, sau cum mai sunt azi numite, „skills”. Apoi educaţia şi formarea profesională. Dar „cea mai importantă reformă care trebuie făcută este cea a mentalităţii, pentru a întări capacitatea de a traduce ideile bune în fapte reale” (Călin Georgescu, Pentru un […]

Ne intersectăm cu multe spaţii urbane ale alienării. Nu le putem ocoli şi nici eluda din existenţa noastră. Au fost cel mai adesea proiectate să aibă acest rol. Scara de bloc a fost de la bun început un spaţiu al nimănui. Un spaţiu care anulează dialogul, gestul, atitudinea. Este atât de restrâns încât creează disconfort, […]

În ultima vreme se tot discută de necesitatea unor proiecte culturale şi edilitar-urbanistice pentru a face din capitala noastră o metropolă civilizată. O problemă care a fost dezbătută şi în 1934 de către primarul Bucureştilor de atunci, Dem I. Dobrescu, în lucrarea Viitorul Bucureştilor (Tribuna Edilitară, 1934). Dar şi de către alţii înaintea lui precum […]

Muzeul Municipiului Bucureşti redă publicului două noi spaţii expoziţionale din cadrul Palatului Suţu. După câţiva ani în care au funcţionat ca depozite, cele două vaste încăperi completează circuitul de vizitare printr-un memento dedicat Pinacotecii bucureştene.

Jurnalul unui adolescent lucid abundă de întâmplări plicticoase. Din când în când, scrisul pulsează către o mică revoltă împotriva monotoniei agresive. “Tinereţea ciudată” a adolescentului descris de Dinu Pillat notează în jurnalul său un adevăr pe care mulţi alţii îl trec sub tăcere: “Micul Dejun. M-am sculat din pat. M-am îmbrăcat. Mi-am luat ceaiul. Tata […]

În istorie, diurnul este o imagine deformată a nocturnului. La lumina zilei, întâmplările sunt aşa cum dorim să le vedem, să le simţim, să le înţelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniştea mulţimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei iar oamenii l-au ocolit alungându-l în superstiţie, l-au circumscris tabuurilor, interdicţiilor, construindu-i […]

O vacanţă petrecută într-un oraş pare a fi în aparenţă o situaţie de care încerci să scapi. Însă viaţa este dificilă iar existenţa multora dintre noi obligă la reflectare: preocupările şi gusturile pot fi schimbate fără să creeze disconfort.

La începutul secolului XX, Constantin Rădulescu-Motru a definit pentru cazul românesc sensul “cuvântului anarhie”: “el înseamnă lipsa de ordine şi de autoritate. Bate vântul anarhiei în ţara românească înseamnă: în ţara românească nu e nici ordine, nici autoritate”. Lipsa ordinii şi a autorităţii este determinată de o situaţie paradoxală: “sub masca unui constituţionalism de paradă, […]

Michel Foucault afirma că „sărăcia de masă este întâlnită în ţările prost administrate”. Într-o societate armonios articulată, sărăcia este un accident social cauzat de împrejurări care-l privesc pe cel în cauză. Fiecare individ caută soluţii pentru un mai bine pentru el şi ai lui. Pentru asta este nevoie de tihnă, de detaşare, pentru a înţelege […]

Dispreţ pentru popor şi mult fotbal la televizor. Aceasta pare a fi reţeta succesului politic al ultimelor două decenii de istorie cotidiană. Aşa cum descria I.D.Sîrbu în iernile optzeciste, „mai supravieţuiesc aceia care mai au acces la câte un mic secret de stat pe când cei mulţi trăiesc aidoma muştelor”. Trăim pe două paliere, două […]

Bucuria retragerii, a tihnei, nu este o cucerire modernă. Ea a existat în spaţiul valah încă din Evul Mediu, dar a avut iniţial o altă destinaţie.

Metamorfoza noroi – praf în Bucureşti este o chestiune de anotimp, dar şi una de civilizaţie. Cât este ea de veche, se ştie. Practic, dintotdeauna. Problema este alta. Când a fost altfel? Coabitatea cu praful şi noroiul a devenit o tradiţie cu adevărat urbană, deşi este preluată din lumea satului. Încă din secolul al XVI-lea […]