Maturitatea în istorie sau un fel de “ce vrei să devii când ajungi mare” traversează cronologiile şi modifică mentalităţi de la o generaţie la alta. În vechime, unul dintre primele semne de maturitate recunoscute de cutume şi pravile era dreptul de a intra în spaţiul destinat celor mai vârstnici şi de a împărţi cu ei […]

Oraşul se schimbă odată cu noi. Imaginea sa a evoluat pe măsura trăsăturilor noastre sufleteşti a căror vitrină este fizionomia. Înfăţişările oraşului se modifică odată cu chipul nostru ca urmare a unui foarte interesant mimetism. Deoarece formăm un singur organism viu, care trăieşte şi moare. În această relaţionare, oraşul devine ceea ce dorim noi să […]

Bătrâneţea este un proces ce prezintă o mare variabilitate interindividuală, în care capacitea de răspuns la stres este întârziată, riscul de îmbolnăvire creşte, mecanismul homeostatic intră în declin, capacităţile cognitive se reduc etc. Unii consideră, ideea e controversată, că bătrâneţea ar fi o boală şi încearcă să o trateze. Bătrâneţea nu este o boală. Vom […]

Expoziţia “Timpul oraşului” este o parte din povestea fiecăruia dintre noi. Şi această poveste vă aşteaptă într-o călătorie inversă pentru înţelegerea timpului trăit în vârstele oraşului.

Bucureştiul a fost un spaţiu important al ultimului turneu de concerte dintre anii 1846-47 al lui Franz Liszt. Pianistul de renume mondial şi-a început „drumul de glorie” în Banat. A cântat la Timişoara, Arad, Lugoj, apoi în Sibiu, Cluj şi Aiud, după care prin Turnul Roşu a sosit la 16 decembrie 1846 la Bucureşti. Liszt […]

Motto: „Cine se oferă garant pentru un adevăr se pregăteşte la nefericire” (Diogene, 413-323 î.e.n.) Pentru noi, cei de astăzi, tot ceea ce a urmat anului 1989 reprezintă un prezent în desfăşurare. Şi ce se poate povesti despre prezent? Respirăm. Şi foarte rar ne privim chipurile, unora, altora. Doar fizionomii flanând pe stradă. Iată un […]

Determinismul geografic al României fracturează continuitatea istorică de care au beneficiat popoarele din Occident şi ne-a adus la fiecare generaţie o schimbare atât de radicală încât de fiecare dată oportuniştii au luat locul principialiştilor şi cameleonii au luat locul creatorilor. De aici trista soartă ca la fiecare generaţie să se ia totul de la început. […]

Atunci când imperiile nu se înţeleg – şi nu prea au motive să o facă -, la periferiile lor apare un continuu sentiment de nesiguranţă. Periferiile imperiilor sunt întotdeauna volatile. Există un pământ de mijloc unde frontierele sunt jocuri ale circumstanţelor. Să luăm un exemplu calsic. Două state: Polonia şi Ungaria. Vechi periferii germane în […]

O reclamă recentă a unei reţele de telefonie mobilă, focalizată pe interjecţie, şi nu pe un dialog de cuvinte articulate, a devenit pentru mine un semnal de alarmă. Dacă pentru o prestigioasă reţea de telefonie, a unui trust cu mare putere financiară şi extindere naţională, s-a considerat că mesajul comercial – clar şi convingător, pentru […]

Motto: „În fiecare dintre noi sunt trei caractere: acela pe care îl avem, acela pe care îl arătăm şi acela pe care credem a-l avea” (Alphonse Karr – 1808-1890) Chipul uman i-a preocupat încă din antichitate pe cei mai renumiţi filozofi, el indicând caracterul omului, predispoziţiile sale. Pe chipul omului sunt înscrise bucuriile, suferinţele, dar […]

Motto: „Nesăbuiţii se înghesuie acolo unde îngerii se tem să păşească” (Alexander Pope [1688-1744]) Îmi amintesc de o lecţie severă pe care ne-a oferit-o istoria. Într-o vreme de mare restrişte, pe când Roma imperială se afla în colaps, un bătrân senator, Nerva, a avut ideea adopţiei pentru tronul imperial şi, astfel, cel mai valoros general […]

A avut vreodată Bucureştiul şansa să devină un oraş al grădinilor? Natura l-ar fi ajutat deoarece vatra oraşului de pe cursul de mijloc al Dâmboviţei era înconjurată de păduri.

Tema acestui mic articol a apărut pe neaşteptate în urma unei banale întrebări adresate unui bun prieten: „cum te simţi la ’47 ?”, iar răspunsul lui a fost prompt: „c’an ’53!”. Deşi este născut prin ’60. Există un acut sentiment al timpului diluat, tern şi etern deopotrivă, care-ţi dă senzaţia unei perpetue învârtiri în cerc, […]

O, sempiterna mediocritas! Veşnica mediocritate este o adevărată lecţie darwinistă de viaţă: rezistă cel mai puternic! Vor suferi cel mai tare aceia care vor intra în luptă directă spre deosebire de un obedient care, deşi expus, este protejat de patronul aflat în umbră. Acest mecanism decapitează orice iniţiativă pozitivă şi constructivă întrucât obedientul mediocru va […]

Pe vremea când Alexandru Ioan Cuza se urcase ca domnitor pe tronul unei ţări bizare a sosit în Bucureşti unul dintre germanii care şi-au încercat norocul în ţara noastră.

Motto: „Când cineva nu înţelege o privire, cu atât mai mult nu va înţelege o lungă explicaţie” (proverb arab) Într-o societate născută cu greu dintr-un amalgam istoric, format şi acesta în salturi, iluzia iraţională a căpătat o consistenţă socială cum numai în ţările cangrenate de sărăcie şi lipsa alternativelor se poate întâlni. Există desigur şi […]

Relaţia patron client este cu mult mai veche decât s-ar crede la prima vedere. Povestea ei coboară în antichitatea romană. Juvenal descrie această relaţie prin obiceiul «sportulei», care nu era altceva decât un coşuleţ pentru mâncare, pe care clientul îl avea mereu asupra sa, când se afla în preajma patronului, pentru a-i cerşi delicatesurile prânzului. […]

Atât timp cât nu ţi se întâmplă o nenorocire, durerea celuilalt este suportabilă, chiar indiferentă. Sensibilizează pe cineva dramele care se petrec prin Somalia, Sudan sau în Extremul Orient? Lumea îşi vede nestingherită de micile probleme cotidiene, planificări de vacanţe etc. Aici este mai degrabă indiferenţă, distanţele estompând reacţii şi afecte. Dacă vecinătatea apropiată suferă […]

Învârtirea în cerc îţi poate da iluzia unei ridicări spre înălţimi nebănuite, dar înseamnă realitatea unei prăbuşiri perpetue. Este ca şi cum te-ai urca într-un tren care îţi dă senzaţia că merge la Viena iar el opreşte pe neaşteptate în Ciulniţa. Este cocaina istoriei: o tragi în piept cu impetuozitate, penetrând într-o clipită peisaje antice […]

… povestea un regizor italian despre adolescenţa lui din perioada 1944-1945. În acele vremuri tulburi a fost nevoit să rămână la Florenţa, în casa bunicilor, deoarece între timp frontul lăsase în urmă oraşul Roma, unde locuiau părinţii. Şi a început primul an de liceu la Florenţa, unde profesorul de literatură i-a povestit despre un scriitor […]

Începuturile afacerii Berkowitz în Bucureşti le putem plasa aproximativ în acelaşi timp cu primii ani de domnie ai domnitorului Carol I. Undeva între anii 1868 şi 1872 s-au pus bazele casei Berkowitz.

În ultimii 25 de ani, tineretul profesionalizat emigrează în masă, natalitatea a coborât sub mortalitate, cheltuielile statului întrec încasările de impozitare şi cel puţin plata pensiilor va fi curând vulnerabilă.

Tot fiorul religios al copilăriei noastre s-a stins. În locul inocenţei colindului şi al sărbătorilor tradiţionale, astăzi colindul se desfăşoară în faţa supermaketurilor unde oameni de toate categoriile sociale se îmbulzesc înfruptându-se dintr-o opulenţă fictivă. Marfa nu va putea înlocui niciodată omul, dar îi poate deteriora simţul estetic şi trăirea curată. Ca participant şi spectator, […]

Motto: „Un mare defect e să te închipui mai mult decât eşti şi să te preţuieşti mai puţin decât valorezi”. (Goethe) În fiecare dintre noi se află un zeu perisabil. Când puterea lui este absolută, în majoritatea cazurilor, el se substituie fiinţei umane purtătoare. Iar aceasta din urmă îi preia manifestările, deprinderile superficiale, infatuarea, aroganţa […]