Articole scrise de: Ioan Buduca

“Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi […]

Presiunea Iohannis-PNL asupra lui Ponta în actualul format al dosarului său de suspect este un joc tactic care poate avea două consecinţe: ori întăreşte PSD-ul în jurul şefului său şi vom avea, la alegerile din 2016, o stângă mai puternică decât dreapta, ori mobilizează opinia publică în chip radical şi vom avea, dimpotrivă, o acţiune […]

Dragă Ioane, am încercat să înţeleg ce te-a deranjat în articolul meu despre partizanatele jurnaliştilor de azi şi, drept urmare, de ce ai decis să-mi scrii o scrisoare deschisă care, în fapt, nu este o contra-argumentare la afirmaţiile mele de acolo, ci un atac la persoană. Am înţeles că, pentru tine, este deranjant că am […]

Preşedintele Iohannis avea un plan: să forţeze demisia lui Ponta prin intermediul DNA. Se baza pe dosarul Şova, în care Ponta era un martor transformabil în suspect. Era necesară o mărturie a lui Şova în acest sens. Se mai baza, desigur, în derularea acestui scenariu, şi pe generalul Coldea, supărat pe Ponta încă din campania […]

Există, la noi, opinia că statul nu are ce căuta pe piaţa valorilor culturale. Să nu se amestece statul în formarea cotelor artiştilor plastici, de pildă. Dar nici nu are de gând să se amestece. Nu statul este principalul compărător la licitaţiile de artă, şi nici nu are un program să devină principal cumpărător. Să […]

Cea mai gravă restaurare a climatului totalitar de dinainte de 1989 nu s-a petrecut în viaţa politică, ci în jurnalistica noastră. La început a fost nevoie de partizanat jurnalistic pentru că forţele FSN erau copleşitoare şi nu aveau tendinţe democratice autentice. A apărut, prin urmare, după 1990, ca de la sine, aproape natural, o falie […]

Profesorul Andrei Marga, fost rector la UBB din Cluj, fost ministru al învăţământului, fost ministru de Externe, dixit: “S-au băgat multe prostii în capul oamenilor. De pildă, aceea că România are prea mulţi studenţi. Adevărul este că are prea puţini. E o întrebare, într-adevăr, ce face societatea cu ei. Azi nu are ce face, dar […]

O legendă mai tare ca realitatea. Aşa a fost PNŢ-CD când a renăscut, după 1989. N-a reprezentat nicio realitate politică.

După primele sale şase luni de mandat prezidenţial, Băsescu avea la cingătoare două “trofee”.

Parchetul General a deschis şi redeschis câteva dosare de cercetare penală pe numele lui Traian Băsescu. Sunt prea multe ca să nu se întâmple, la sfârşitul proceselor, condamnări. Probabilistic vorbind, una din aceste condamnări va fi fiind cu executare. Vom avea un fost preşedinte al ţării în puşcărie. E vreo surpriză? Numai aşa-zişii băsişti inflexibili […]

Acum, sub ochii noştri, se naşte un nou naţionalism: să nu ne mai dea lecţii străinii! E bine că ne-au luat economia, dar să nu vină ei să ne spună ce e bine şi ce e rău!

Când toţi sunt vinovaţi şi numai unul plăteşte pentru toţi, acest ţap ispăşitor tinde să devină în mentalul colectiv un monstru sacru. Această lecţie de antropologie este cunoscută în lumea noastră academică şi total ignorată de lumea politică din România. Aşa a fost ţap ispăşitor Ceauşescu, iar acum ar câştiga alegerile. Aşa a fost ţap […]

Mai spectaculos (dar şi mai secretos), dosarul EADS pare oprit de influenţe politice europene. I se caută ţinte mai puţin explozive, la fel ca în cazul Microsoft.

Opinia publică, stimulată de câteva televiziuni, speculează despre o eventuală arestare a lui Băsescu.

Geneviève e medic kinoterapeut. E îndrăgostită de Mihai, un inginer român stabilit în Franţa după 1990. Prietena lui Gene e tot româncă, dar care a ajuns la Paris încă înainte de 1990. Lucrează în redacţia unei reviste pentru femei. Cele două s-au cunoscut atunci când jurnalista a avut nevoie de câteva şedinţe de kinoterapie. Lui […]

Într-o dezbatere publică recentă, la sediul GDS, despre timbrul cultural, scriitorul Gabriel Liiceanu şi-a anunţat intenţia de a demisiona din USR. Argumentele sale publice au fost două: a) nu mai doreşte să aibă nicio legătură cu o instituţie care îi tratează pe editori ca pe nişte slugi; b) nu mai doreşte să fie coleg cu […]

Când s-a elaborat legea timbrului cultural, în 1994, n-a fost o dezbatere publică. N-a fost o dezbatere cu faţa la public nici când am importat, în 1997, legea drepturilor de autor şi a gestionării acestor drepturi. Mai târziu, după 2004, datorită Monei Muscă, în perioada când aceasta era ministru al Culturii şi a iniţiat legea […]

Multă vreme, după 1990, opinia publică de la noi i-a calificat în poziţia de jurnalişti importanţi pe aceia care practicau stilistica pamfletului: Corneliu Vadim Tudor (în opinia naţionaliştilor) sau Cristian Tudor Popescu (într-o viziune cât de cât liberală). În siajul acestui tip de succes şi-a început cariera de jurnalist de televiziune şi Mircea Badea, numai […]

În zilele de 28 februarie şi 1 martie, în Bucureşti, la hotelul Cristal Palace, s-a desfăşurat un colocviu internaţional, aparent anodin, consacrat personalităţii lui Jean Pârvulesco, un român refugiat în Franţa în 1948, despre care, până acum, nu s-a ştiut că ar putea fi aşezat în galeria în care îi ştim consacraţi pe Mircea Eliade, […]

Cei care, în România actuală, au rolul de a distribui discernământ în societate sunt oameni fără discernământ sau cu o capacitate mediocră de a discerne ce e bine şi ce e rău, ce e valoare şi ce e non-valoare, ce e artă şi ce e nonartă. Această situaţie de profundă criză culturală este rezultanta crizei […]