Ţapii ispăşitori

Când toţi sunt vinovaţi şi numai unul plăteşte pentru toţi, acest ţap ispăşitor tinde să devină în mentalul colectiv un monstru sacru.

Această lecţie de antropologie este cunoscută în lumea noastră academică şi total ignorată de lumea politică din România. Aşa a fost ţap ispăşitor Ceauşescu, iar acum ar câştiga alegerile. Aşa a fost ţap ispăşitor Adrian Năstase, care – după ce îi vor fi expirat restricţiile civile – va reintra în politică pe un cal alb pe care nu l-ar fi meritat dacă s-ar fi făcut dreptate până la capăt în legătură cu toţi cei care i-au fost complici întru corupţie.

Aşa pare a fi, acum, ţap ispăşitor, Elena Udrea, sacrificată ca să scape basma curată tot grosul marilor corupţi ai regimului Băsescu. De ce, oare, rămânem la acest nivel magico-primitiv al ideii de dreptate? De ce nu suntem în stare să pedepsim (dacă e cazul) tot ce e de pedepsit? Ştim de ce, nu-i aşa? S-ar goli clasa politică de politicieni şi statul de funcţionari dacă DNA-ul ar fi dotat nu cu 80 de procurori, ci cu 800. În loc de 2 arestări preventive pe zi, am avea 20. S-ar analiza ştirile despre arestări. Justiţia şi-ar pierde funcţia “teroristă” de a induce în societatea adulţilor ceea ce şcoala veche practica drept pedagogie prin înfricoşare (mă pică?, nu mă pică?, trec clasa?, nu o trec?). Azi, cică n-ai voie să mai bagi elevii în sperieţi. Cică n-ar fi politically correct.

La fel în lumea adulţilor: să nu băgăm paranoia fricii în societate! După ieşirea turcilor de sub ototmanism, societatea turcă practica “sportul” hoţiei pe scară largă. Ştiţi cum a fost stârpită hoţia turcească? Noul regim, republican, a dat o lege potrivit căreia hoţului dovedit i se aplica următoarea pedepsă: tăierea mâinii cu care a furat. Mai umblă tu pe stradă, după ce ţi-a fost retezată o mână! Se vor feri de tine chiar şi hoţii nedovediţi! Aş, zice politicul cel plin de corectitudine, asta e barbarie! Barbarie, nebarbarie, asta a fost o metodă eficientă în Turcia. Acum, la Istanbul, de pildă, poţi să-ţi laşi portofelul să “doarmă” pe stradă, nu-l va… trezi nimeni din somn.

Tu, România, ca stat, azi, vei atrage investiţii după chipul şi asemănarea ta. Eşti corupt până în măduva oaselor, vor veni să investească tot felul de mafioţi, tunari şi alte categorii de investitori avizi de pradă. Vei deveni o colonie a investitorilor de acest fel şi te vei plânge de conspiraţia mondială a hoţilor. Dar cine i-ar fi atras aici dacă tu, Românie, ai fi avut nişte patrioţi la conducere, iar nu nişte patrihoţi?!

Iar acum, ce mai poţi face? N-ai puşcării destule pentru câţi ar fi puşcăriabili. Să o iei de la capăt cu canalul Dunăre-Marea Neagră, episodul Dej?

Speri în dorinţa urmaşilor de hoţi de a fi nepoţi onorabili. Cu siguranţă, aşa vor dori să fie. Dar ce te faci cu milioanele de urmaşi ai celor cinstiţi? Nu te temi că-şi vor lua şi ei, de voie, de nevoie, curajul de a avea nepoţi urmaşi de hoţi?

Justiţia românească are mari probleme de credibilitate în ochii unor comentatori şi n-are cum să nu aibă. Ce nu înţelege Mircea Badea, de pildă, este că justiţia nu trebuie să joace, ca un actor politic, pentru popularitate. Ea este şi imparţială (adică nepartizană politic) şi parţială (adică fără şefi politici) şi dependentă (adică are în faţa naţiunii responsabilitatea de a nu lăsa partidele fără leadership şi ţara fără partide). De aceea, amână tăvălugul care va trebui, cândva, să abordeze şi corupţia strict politică (finanţarea partidelor cu bani negri). Ea este şi corectă (bazată pe probe directe) şi incorectă (bazată pe percepţia publică, un fel de probă indirectă). Este şi profesionistă (competentă) şi diletantă (incompetentă, uneori). Este şi morală (incoruptibilă) şi imorală (coruptă, parcă prea des).

Recentele declaraţii ale fostului preşedinte despre existenţa corupţiei în instanţe ce fac ele? Dezvăluie ceea ce toată lumea cât de cât informată ştia de multă vreme. Cum să-ţi explici, tu, ziarist informat, că atâtea documente falsificate în materia retrocedărilor au putut trece pragul tribunalelor ca gâsca prin apă? Chiar nu ştie, oare, SRI-ul care sunt “fabricile” de falsuri? Nu cumva le patronează?

Dacă ar fi, ca în Evanghelii, ca piatra să fie aruncată numai de cei fără păcate penale, în România de azi niciun corupt n-ar trebui să se teamă de vreo piatră a justiţiei, sau de praştia SRI-ului.

Da, există un abuz al încătuşării şi al arestului preventiv. Dar fără aceste ingrediente de show, ce ar face televiziunile? Ar urmări ele plicticoşenia unor procese care dureză ani de zile? Şi cum, urmărind-o, ar putea produce efectele social-educative ale înfricoşării celor care fură fără frică şi fără număr, în toată ţara, la toate nivelele?

Justiţia este, ca instituţie, cel mai important instrument al unei democraţii care se vrea, cândva, funcţională. Degeaba ai avea un Parlament curat, dacă n-ai avea o justiţie dreaptă. Pe de altă parte, în bucătăria justiţiei, ai de făcut mereu exerciţii farmaceutice: cât show?, câtă închinare faţă de percepţia publică?, câtă toleranţă faţă de marii corupţi cu funcţii grele în partide?, câtă destabilizare politică?, câtă celeritate?, câtă eroare necoruptă?, câtă corupţie internă?

“Jocul” cu dreptatea este mult mai aproape de cele ce se întâmplă în mânăstiri decât cele (drăceşti) din bisericuţele voinţei politice. Dar dacă îşi bagă dracul coada şi în justiţie, suntem pierduţi. Cum am fost sub justiţia socialistă, care ne-a format cu un fals instinct al dreptăţii din care ni se trag, azi, toate belelele corupţiei generale din mentalităţi şi din obişnuinţe.

Vorba ceea: atenţie la gândul tău, căci are tendinţa naturală de a deveni cuvânt; atenţie la cuvintele tale, căci au tendinţa naturală de a deveni fapte; atenţie la faptele tale, căci au tendinţa naturală de a deveni obişnuinţă; atenţie la obişnuinţele tale, căci au tendinţa naturală de a deveni caracter; atenţie la caracterul tău, căci are tendinţa naturală de a deveni destin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.